....cand nu te pierzi in subiectivism, in baza ultimelor date ce iti intra in mana.
Cel mai bun exemplu pentru asta, e jocul de carti. In functie de ... (totdeauna-) -ultima carte intrata iti reasezi permanent rationamentul si iei "ultima cea mai buna" decizie la care tu, ajungi.
Nu stiu cati dintre cei ce-mi citesc randurile stiu ce inseamna sa investesti consideratie in ce tie drag, pentru ca iti e drag sa porneasca/ reporneasca pana la urma, pentru ca vrei sa traiasca, ca si cum ai traversa cu mama ta, sau cu un" FRATE( de tine) FACUT frate) " (adica de cruce / intersectie, incrucisare de drumuri ale vietii, sau cu un FRATE DAT TIE "de sange", sau la care tii ca la tine insuti, sau ca investitia de consideratie pe care o faci ( daca o faci ) in propriul tau copil, ca in avionul din " Pasarea Phoenix ", investind tot din tine pentru al face sa decoleze, si pentru ca asta inseamna propria-ti salvare, dar si salvarea FIRII inconjuratoare tie.
Basescu trage si el linie, zilnic , si intelege ca baga sange proaspat intr-un cal mort. Nu e bine sa pui oglinda in fatza celui ce nu vrea sa-si vada adevarata fatza, pentru ca ii omori amageala din el. Trebuie sa ii torni minciuni, sa-l duci de nas, pentru ca e singura seva ce-l taraste spre "maine".

Cred ca o a 4-a solutie, la care s-ar putea angaja presedintele Traian Basescu pentru a evita o iesire rusinoasa de pe scena, este intr-un fel o axioma dogmei si spiritului crestin (pe langa indrazneala, spirit de jertfa si demnitate) si o conditie necesara, pentru primenirea societatii romanesti, astfel, avan in minte Noul Testament, Presedintele trebuie sa contribuie, direct sau indirect, la eliminarea madularelor care ne smintesc si ne duc la pierzanie...si anume:

4.1 - sa puna biciul, nu pe popor ci, pe clasa politica iresponsabila, sa le dea cu flit (asa cum facea si regele Carol I), sa se detaseze de scandalagii si patriotarzi.
4.2 - sa fie impartial, autoritar dar, sa se poarte in orice situatie ca un gentleman, nobil sau boier, cu grija fata de toti si cei "oropsiti" sau "nefericiti" si cei drepti, buni, milosi etc. Cu cei care calca stramb sa fie la nevoie nemilos, fara a fi un dictator, criminal sau mai stiu eu ce (vorba lui Tutea, sa lase morala crestina deoparte...pana termina mandatul)
4.3 - sa se bizuie pe cativa generali din armata, servicii secrete si politie, care sa preia, in colaborare cu alti reprezentanti ai autoritatii statului de drept, sarcina de a face ordine in tara, sa faca curatenie/ ordine in armata, administratie (lucrari publice, finante, economie, impozite si taxe etc. etc.), scoala, in societate in general, prin promovarea educatiei, modelarea caracterelor tinere si prin exemplu personal si, nu in ultimul rand, prin raspundere fata de buna indeplinire a propriei datorii, a serviciului facut in respectul interesului general.
4.4 - Sa puna mafia la respect prin legiferarea, adica mentinerea sub control strict, a prostitutiei, jocurilor de noroc etc., perceperea unor taxe mari pe viciile care distrug sanatatea si pun in pericol integritatea morala a societatii. Prin asaltul asupra traficantilor de carne vie, care sunt mai rai decat toate invaziile barbare la un loc!
4.5 - Sa redea increderea celor care intr-adevar traiesc si lucreaza pentru un tel comun, in contextul aderarii - dar nu si integrarii atentie, care este un proces inevitabil de durata - la structurile UE, NATO etc., prin responsabilizarea unui numar critic de persoane competente in toate institutiile statului si in general sa promoveze buna-intelegere, buna-cuviinta si toate corolarele acestora.
Exista tineri scoliti in Occident, uneori prin programe ale UE care au posibilitatea aici, in Romania, in UE, in sec 21, anul 2011, sa se integreze in sistem si sa se bata pentru a face ceva, constienti fiind de raspunderea lor si de faptul ca nu doar remuneratia este importanta ci, si felul in care se lucreaza pentru binele comun si implicit pentru binele personal!

Ii dorim domnului presedinte Traian Basescu mult succes, si sa se consulte cu toata lumea care stie ce face sau, ce ar trebui facut in tara, fara sa se planga si fara sa renunte.
Viata merita traita iar soarele rasare si deasupra celor "rai " nu numai deasupra celor "buni".

Sa redevim o monarhie a spiritului, daca una de drept nu mai este deocamdata posibila!

Domnul Traian Băsescu nu ar fi trebuit să facă astfel de remarci. În calitate de preşedinte al acestei ţări, e inacceptabil.
În primul rând şi-a discreditat propria alegere făcând acest pas. Dacă poporul nu e "performant şi hotărât" (în cuvintele domniei sale) asta ar însemna ca alegerea domnului Băsescu in funcţia de preşedinte a fost un fiasco pus pe seama poporului neştiutor. Ceea ce rezultă că însuşi domnul preşedinte a profitat de asemenea masă de indivizi neinstruită pentru a ajunge in funcţie, funcţie compromisă datorită standardului de educare a "cetăţenilor". Drept urmare, democraţia şi-a spus cuvântul însă într-un stil bolnav, inconştient, fapt ce a împiedicat funcţionarea sănătoasă şi propice a statului de drept şi a instituţiilor sale.
De asemenea, când susţine că "cine pleacă de la premisa (conform careia) <> greşeşte" atunci, poate dânsul ar fi trebuit să intreprindă, prin forţa exemplului propriu, acţiuni de educare a maselor în ceea ce priveşte programele sale politice (ex. Referendum) de-a lungul mandatului. Însă nu sunt în măsură să propun asemenea alternative, dar am simţit nevoia unei asemenea precizări în lipsa unor alte dovezi concludente.

Domnul Plesu a fost intotdeauna echilibrat in evidentierea calitatilor si defectelor presedintelui. In schimb, domnii Liiceanu si Patapievici au devenit un fel de sustinatori neconditionati, banuiesc din lipsa de ceva mai bun. In cele din urma au renuntat la a mai face aprecieri publice la adresa presedintelui. Pentru o asemenea atitudine a avut de suferit toata lumea.
Cred ca e extrem de grav faptul ca presedintele s-a suparat pe popor. Nu conteaza ca observatiile lui sunt in mare parte adevarate. Ar trebui sa se identifice cu alegatorii, nu sa se plaseze deasupra lor.E ca si cum un avocat si-ar repudia clientul. Presedintele nu a fost nici moral, nici profesionist.
In ceea ce priveste cititul si eu as fi bucuros sa desfasoare o asemenea activitate. Cineva sesizase ca in ambele campanii electorale a declarat ca citea aceeasi carte (ma rog, nu conteaza, ceva de domnul Cartarescu).In aceeasi idee, dar nu legat de dl Basescu, ma intreb cum ne-ar sta cu un presedinte intelectual. In Cehia a fost bine.

Printre alte si alte comori ( pentru mine ) descoperite de mine in " Lumea ( asta ) Noua " a emigrarii mele, dupa ce am desfacut si facut la noduri incase ca sa aflu "tzifrul", am descoperit una care se numeste "Cecilia".
"Ce se poate spune despre o fata de 28 de ani, care a murit ? " parafrazez eu un clasic ( poate ca inca in viata ).
Ca era cantautoare? Ca a compus " Un ramito de violetas" ? Sau " Dama, dama " ? Ca a murit intr-un stupid accident de masina colizionata pe drumurile acelor vremi cu o caruta cu boi ?
Ascult, cand si cand " Mi querida España ". Nu este, asa cum zice cantecul, deloc " España mia" si nici " España nuestra " dar chiar ma minunez, si ma minunam cu voce tare, cuiva, in zilele din urma, cat de natural si de nederanjant isi canta tzara, lumea careia ii apartinea, apartinandu-i ( ea, "lumea" ) in acelasi timp, si glasuiam ca o aceeasi cantare, pe o aceeasi tema dar intr-un alt spatiu face alte ravagii.
"You-tube"-isti , au insotit muzica ei cu imagini cat de sugestive a gasit fiecare, din Spania dumnealor.
Vorba fetei mele mai mici ; la noi, cel mult se accepta o atingere a temei venita pe ritm de manea, dar in care sa se scoata in evidentza ca romanul e mai smecher ca oricine.
Raul pe care l-a produs " cantecul patriotic " e de dublu efect si pune mana la gura si "patriotului nationale" dar si omului caruia pur si simplu ii e drag " universul personal " caruia el, ii este centru.
Patriotismul, mie personal mi se pare o idiotenie. Stiu prea bine cat din Romania imi apartine, stiu prea bine ce e al meu, si ce nu este. Am fost "stelist" cat din punct de vedere juridic eram actionar ( producator, proprietar si beneficiar ) al conjuntului in care traiam, chiar daca teoria nu a devenit niciodata practica ( dar, exista prezumtia ). Desi intentia lui Roman a fost buna, dar lipsa de "cultura actionariala" combinata cu confuzia de nivel general intre termeni ca "liber", "libertate" confundate cu "slobod" si cu " bun plac ", combinata cu nestiintza "considerarii / consideratiei proprii" si a " considerarii / consideratiei celorlalti ", as zice "depersonalizarea" dar asta implica ca mai intai sa fi fost prezenta " personalizarea". Spaniolul obisnuit, zice cu obida cand vede vreun roman muncindu-se din rasputeri sa faca vreun lucru : " Hombre, somos personas ".
Romanul e ca un motor de autobuz care se tureaza opt ore la maxim, dar cu autobuzul stand pe loc. Nu e nevoie "sa te muncesti" si nici "sa fii muncit " ci "sa iti muncesti tie", munca ta sa aiba efect de eficientza si nu doar sa consumi energie pentru a transpira ( asta e corect sa o faci, daca vrei, la sauna ).
Priveasca aici, cine vrea, si daca Dilema lasa sa apara acest al treilea "post" al meu, in interpretarea Ceciliei , " Mi querida España " :
http://www.youtube.com/watch?v=SAfobv844Gw

Păi dacă păcătosul la bătrânețe se căiește și recunoaște că a greșit în tinerețe noi ce facem, îi atragem atenția că e inconsecvent?

Iar PD-ist este un sinonim al altruismului. Cine nu are altruism in sange, nu sta in PD, nu pentru ca nu-l lasa cineva, ci pentru ca nu i se astampara setea lui interioara. Cine nu sufera de boala asta, nici nu poate intelege de ce plange ( can plange ) Basescu , si nici de ce Elene Udrea va ajunge primul presedinte femeie al romanilor.
Eu sunt, spre ex, unul din PD-i. Neinrolat ( si asta, nu e onorant ).
E un fragment filozofic, care zice ca : "cand te afli intr-un loc, te afli doar in acel loc, si nu in altul ".
Si atunci, cum nu poti fi in mai multe locuri deodata, cauti alti " eu " care sa fie in locul tau, acolo unde ai nevoie sa fii reprezentat.
Pentru mine, Basescu, Blaga, Boc, Udrea, Berceanu, E Basescu , sunt doar cativa din "alti eu" in diferite / felurite alte ipostaze.

Jucatorul

Printre atatea alte modalitati de a imparti ( in sens de "selecta" ) "lumea", una din cele mai edificante este de a diferentia / distinge intre " jucator " si " piesa ". Cine a auzit de "sah" stie ca nu-i suficient ca, trecand prin Cismigiu, doar sa vrea sa joace sah si sa si gaseasca loc la masa.
Pentru a fi jucator, nu-i suficient sa "sti jocul" ( desi e primul ingredient, dintr-un lung sir, pe lista ) ci trebuie ca societatea sa-ti recunoasca acest statut.
Atunci cand implinesti / indeplinesti rechizitele de a fi jucator, poti disputa partide, la diferite nivele la care poti accede. Pentru a putea juca, ai nevoie de "piese". Ideale sunt cele din lemn pentru ca isi cunosc ( si respecta ) "patratica". Dar idealul exista doar in plan virtual. In viata reala trebuie sa joci cu piese vii. Daca sunt scandinave (piesele) jocul iti este mai usor. Daca sunt de origine latina, ai mai multe dureri de cap iar daca pe langa asta mai sunt si romani ( de la Prut si pana aproape la Tisa ) nu mai castigi vreo partida, in veci, pentru ca nu ai sa mai intelegi niciodata care-i calul si care-i calaretul, nici cat in "desenele" cu Woody. Romanul se pricepe ( din nastere) la orice. Daca nu iar trebui musai, diploma, nici scoala n-ar face pentru ca el , oricum, "fura meserie". Inginerul pune becuri, electricianul tunde iar pasagerul il invata pe sofer sa conduca autobuzul.
Desi unul dintre cei mai mari ( dar mai dez-apreciati ) dintre filozofi, ( Creanga Ion ), a coborat explicatia pana la "babeste" in " Harap- Alb" ( acest brav precursor al celor " 7 magnifici ") in incercarea de a arata cum isi cauta omul alti "eu, in felurite / diferite ipostaze " pentru a obtine un "tot unitar" ( o echipa ) cu ajutorul carui "tot" sa poata naviga cu "Speranta" pana la laptucile cele din gradina ursului, urmasii get- be-dacilor nu au reusit sa-si traduca intelesul unei sintagme care se numeste "talcul povestii"(-lor) si deci, (neintelegand ei, ce sa caute la o poveste) nici sa inteleaga (talcul) nu au reusit. Si atunci, pas de intelege, si accepta "regula jocului". Tot romanul este "ghinarar". O armata de "napoleoni", singura armata din lume fara soldati ( ci doar cu sergenti). O "trupa" de sah din care lipsesc "pionii", tocmai pentru ca nu s-a inventat inca acel metru cu care romanul sa isi masoare nasul ( in lung ). In orice moment, oricare roman e mult mai "bun" decat Basescu. Decat doar ca el ( romanul mai bun )cu cat e mai verde, cu atat se lasa mai putin ales ( prin vot ). Y...., colorin colorado, el cuento ( no ) se ha acabado.

Iobăgia
Iobăgia era în Evul Mediu starea de dependenţă a ţăranilor din Transilvania. În Ţara Românească starea similară se numea „rumânie”, iar în Moldova „vecinie”. Au existat două forme mai importante de iobăgie: una mai uşoară, care presupunea doar anumite obligaţii materiale faţă de stăpânul feudal, şi una mai grea, numită „şerbie”, similară mai mult sclaviei, care presupunea, în plus faţă de starea precedentă, legătura iobagului de pământ.

Posluşnicul
In Evul Mediu, Posluşnicul era un ţăran scutit de dări şi prestaţii către domnie, în favoarea unor biserici şi mănăstiri. El avea un statut fiscal de excepţie, dar aveau obligaţii sporite de muncă faţă de cei în slujba cărora se aflau. Principiul de funcţionare constând în transferul către membrii clasei dominante a a unei forţe de muncă sustrase patrimoniului domniei. Se deosebire de rumâni şi vecini, posluşnicii nu aveau alt izvor de trai decât munca lor proprie. Termenul apare utilizat prima dată în secolul al XVII-lea.
În timpul regimului fanariot, domnul Constantin Mavrocordat a realizat o reformă fiscală, însă nu a înlăturat categoria posluşnicilor, fapt ce a provocat proteste ale boierilor pământeni. În aceste condiţii, domnul introduce instituţia scutelnicilor, care vor fi daţi boierilor, după rang, nemaifiind repartizaţi domeniilor bisercilor şi mănăstirilor. Instituţia va fi desfiinţată de Regulamentul Organic.

Rumânia
A fost o treaptă socială în Ţara Românească din care făceau parte ţăranii dependenţi faţă de domnie şi faţă de un stăpân feudal, fie că era laic sau ecleziastic. Această treaptă socială corespundea iobăgiei din Transilvania şi veciniciei din Moldova.
Termenul de rumân cu sensul de ţăran dependent apare pentru prima dată într-un document din 4 iulie 1572. Faptul că în secolul al XVII-lea, acest termen este tot mai des utilizat dovedeşte generalizarea acestei categorii sociale. Rumânul nu avea nici pământ nici obligaţii.
În 1595, Mihai Viteazul desfiinţează „dreptul de strămutare” al rumânilor, astfel că aceşti erau obligaţi să rămână pe moşia pe care erau. Ei puteau scăpa de starea de dependenţă prin fuga de pe moşie, prin eliberare, prin răscumpărare sau prin iertarea căpătată de la stăpân, fără despăgubire. Îndatoririle rumânilor constau în renta feudală. Aceasta putea fi de trei tipuri: dijma, datul şi claca.
Dijma sau găleata consta în darea de grâu, orz, fân. Datul consta într-o dare plătită stăpânului şi domniei pentru vite, stupi, păşunat. Claca consta în munca prestată în beneficiul stăpânului de moşie un număr de zile pe an.
Domnul fanariot Constantin Mavrocordat a fost cel care a desfiinţat rumânia în Ţara Românească (1746) şi vecinicia în Moldova (1749). Astfel, din punct de vedere juridic, rumânii au devenit clăcaşi.

Domnule Plesu, sunteti un meserias al cuvantului. Presedintele Basescu este un meserias in ale lui. Da, cred ca este firesc sa fie suparat pe popor. Oameni ridicati din popor, romani adica, au ajuns sa fie directori, sefi, etc. Acesti romanasi ai nostri si-au batut joc de ograda pe care trebuiau sa o pastoreasca, au falimentat fabrici, au adus economia la pamant. Adica au fost lupi pusi sa pazeasca oile. Da, romanasii nostri, arzaiar focul si nu altii, "aceia" altii care de fapt sunt dintre noi. Am gasit oameni revoltati, unii inca indarjiti, insa marea majoritate regreta ca n-au avut si ei ocazia.. ca n-au fost unde trebuia, cand trebuia. Aceasta mare majoritate este invidioasa pe cei ce "au reusit".
Da, presedintele are tot dreptul sa fie suparat pe popor.
Stateam si ma gandeam la nemernicul ala, Adrian Severin. Revolta lui este fireasca ! Ce avem noi cu el, de vreme ce cei mai multi dintre noi am luat spaga sau am fi luat daca am fi avut ocazia. Adica, el sa fie pedepsit doar ca a avut ghinionul sa fie in lumina reflectoareor ? Nu, pentru atata lucru trebuie sa trecem cu vederea..
Poporul acesta e haituit.. sunt salarii de 3 milioane in alte orase, poate obscure, dar si oamenii aceia trebuie sa traiasca.. sunt locuri in care trebuie sa ai relatii inalte ca sa ajungi vanzator la o alimentara.
Problema romanilor este dezbinarea. Fratele tau poate, te mananca, te falimenteaza, te uita. Iar aceasta dezbinare este unul din roadele amare ale lipsei de cultura. Eu sa am, in rest nu ma intereseaza, pot sa fie bombe atomice.
Imi cer scuze ca am vorbit prea putin pe seama temei de discutie.

N'am crezut că poate avea aşa ceva dar le are. În editorialele politice apar câteva teme recurente:

1. Mereu se scuză că "el nu e cu Băsescu"... ne aminteşte că "am mai scris asta"...dacă dă în opozanţi, aminteşte întotdeaună că o face nu pt că e cu Băsescu, dar Băsescu e "pe final" (uită că aşa, pe final cum e, ne'a asigurat că tot cu el a votat")...deci e clar, nu e cu el...

2. Nu e cu el, dar CEILALŢI SUNT ŞI MAI RĂI. O fi Băsescu cum e dar "parcă văd ce discursuri vor debita politicienii din opoziţie şi cîţiva ziarişti zeloşi despre minunatul nostru popor, despre virtuţile strămoşeşti ale neamului nostru oropsit, despre chinurile naţiei sub sceptrul „răului“.

3. Întotdeauna are grijă să spună că oricâte metehne ar avea Băsescu, totuşi nu e dictator.

Foarte frumos, dar FUMAT dle Pleşu. Ca de obicei, când scrieţi politică, sunteţi cu un pas în urmă... Ziariştii pe care nu scăpaţi niciun prilej să'i înfieraţi, mai ales când ziceţi ceva rău de dl Băsescu (ca să ştie poporul că deşi rău, e totuşi mai bun decât cei din opoziţie) au remarcat demult ce dvs tocmai povestiţi. Şi nu au început să plângă la căpătâiul naţiunii, ci exact ca dvs, au remarcat că poporul e bun numai când e de partea ta, când te huiduie, e leneş, şmecher, hoţ...etc.

Exact precum acu vreun anişor, când mărturiseaţi că aţi ştiut că acea condamnare a comunismului e o fanfaronadă la Traian Băsescu dar nici chiar să luăm de bun ce zice Gâdea şi cu Badea... Da, CORECT, numai că pe vremea când Gâdea şi cu Badea spuneau că e fanfaronadă, dvs eraţi la balconul parlamentului, APLAUDÂND FANFARONADA...

"Desfid orice român care pretinde că nu-şi blestemă din ce în ce mai des ghinionul de a fi fost paraşutat de ursită ..." Pai, daca presedintele spune ceea ce spune si gandeste orice roman, atunci asta explica si de ce il urmeaza boborul. Pentru asta n-ar trebui blamat, ca doar e reprezentantul "vox populi"! Ma onoreaza acest "desfid" din partea dlui Plesu! Nu mi se pare ca suntem mai lacomi decat alte natii, nici mai belicosi, si nici mai corupti. Cu cine faceti comparatia care va aduce atata nemultumire?! Ceea ce ma nemultumeste pe mine in aceasta critica globala impotriva romanilor, pe langa generalitatea ei, e faptul ca mi se pare complet rasturnata. Oamenii eludeaza legile, daca sunt strambe, se inghesuie la moaste, daca sunt nevoiasi, se "descurca" impotriva statului, pentru ca statul e cel care ii jecmaneste mereu, iar ideea ca ar trebui sa munceasca ca robii, intr-un sistem in care numai furand te poti impune, mi se pare propaganda. Bravo lor ca reusesc sa se descurce, trisand un sistem care ii triseaza! Cati din elitele politice, economice, financiare muncesc intr-adevar?! De ce ar trebui sa suporte romanii capastru? Iar faptul ca aceleasi reprosuri se faceau si pe vremea lui Caragiale, nu inseamna neaparat ca asta e firea romanilor ( lenesi, hoti, nedisciplinati etc.), poate fi o dovada ca aceleasi erau conditiile si atunci. "O tagma de jefuitori", care pretind turmei sa munceasca si sa fie corecta, atunci cand e "biciuita". Problema nu e ca nu muncim destul si corect! De ce nu putem trai decent, muncind? Asta e intrebarea, si nu e retorica, atata timp cat si-o pune oricine vede cat de greu se "descurca" muncind... Deci, inapoi la "descurcareala"! Critica presedintelui ar trebui, in fond, inteleasa ca o lauda, pentru o natie care reuseste sa pluteasca, in pofida poverii impuse de "descurcaretii" de rang inalt...de pe la noi, ori de aiurea, de la case si mai mari.

Pe de o parte D-l Andrei Plesu pare iritat de fluturarea drapelului, solemnitatea imnului si cam tot ce tine de mandria nationala, o maladie care in unele locuri produce curatire etnica. Nu ma indoiesc ca AP stie in germana celebrul aforism schopenhauerian "Patriotism is the passion of fools and the most foolish of passions".

Pe de alta parte insa, se pare ca AP e sincer ofensat, ca individ ce apartine natiei romane, de un discurs politic (prin definitie demagogic) in care presedintele "ataca" poporul roman, o notiune generala si abstracta, adica...la fel ca patriotismul.
Pai, Maestre, ori defilam cu icoana, ori cu irodul, dar nu le amestecam...

Bun articolul, dar cu mici inexactitati. Massa e labilă, greu de mulţumit, uşor de manipulat ? Pai daca este usor de manipulat atunci este si usor de multumit, aceasta este consecinta logica.
Doar cand, din anumite motive, este mai greu de manipulat de catre "creierele" de la stapanire, atunci este mai dificil sa multumesti massa.
Si inca o precizare : massa nu este sinonima cu poporul...

Excelent stop-cadrul societăţii româneşti şi în gândul meu ideea că ne-am născut, poate, unde nu trebuia şi, cu certitudine, când nz trebuia.
Dar chestiunea cu soluţia rusească ("Ce-i de făcut?") cred că e un pic specioasă.
Să-l lăsăm să facă ce crede el că trebuie, dacă e în limitele Constituţiei. Dacă ieşira lui publică a fost riscată, ce să facem, mai face omul şi greşeli, că doar om este!
În subiacent, gândim şi noi cam tot ca el despre români.
Cele bune!

Sunt inapt să fac vreun rechizitoriu gesticii prezidenţiale pentru a denunţa astfel vreo ipocrizie, eventual pe cât de păguboasă, pe atât de exasperantă.
Dar nu mă pot abţine să nu denunţ aroganţa care dă semne evidente că nu-şi asigură excelenţa printr-o competenţă umană. Iar domnul Pleşu săvârşeşte, cu binecunoscuta-i înţelepciune suspect de relaxată, un impardonabil delict: a înjurat-o pe mama mea (aproape în fiecare zi, potrivit propriei declaraţii) pentru simplul şi inocentul motiv că este ŞI româncă. Şi româncă fiind, şi fată din popor, îi provoacă indispoziţii cotidiene domnului Pleşu prin viaţa ei kitschioasă, prin prestaţia ei lăutărească, prin platitudinea ei oligofrenică şi pentru că stă două zile la coadă ca să pupe moaştele sfintei. Desigur, pentru a-şi legitima cumva mâ(rlă)nia, a invocat scuza patriotismul lucid, făcând apel la câţiva strămoşi bine-luminaţi. Şi pentru că orice mâ(rlă)nie nu este credibilă dacă nu este şi tupeistă, domnul Pleşu îşi încordează sinceritatea, supralicitând cu o desfidare pe cât de epopeică, pe atât de penibilă.
Sunt convins că serenitatea înaltă a domnului Pleşu este bine conectată la starea naţiunii române, dar dă semne că este nepermis de străină de starea umanităţii. Căci dincolo de incultura exersată cu o încântătoare falsitate retorică (nu pot să cred că va fi uitat de trădarea "poporului ales", de crimele "popoarelor mari", de platitudinea bunăstării "popoarelor civilizate"), domnul Pleşu pare că încearcă, cu disperare şi iresponsabilitate adolescentină, să se sustragă supliciilor faptului de-a fi om. Ascunzându-se în loja obscură, dar confortabilă, a unei indispoziţii ocazionale provocată de indecenţa obscenă a turmei. Încercând să uite cât de insuportabile sunt exigenţele umanităţii şi cât de kitschioase, lăutăreşti şi oligofrenice sunt răspunsurile lui faţă de aceste exigenţe.
Prin urmare, vă conjur domnule Pleşu să vă cereţi iertare de la mama mea, în mod la fel de public precum aţi şi înjurat-o. Şi nu pentru că mamei mele i s-ar fâlfâi vreo clipă de înjuratura dvs. (căci, vorba aia, e româncă), ci pentru că mama mea, chiar şi româncă fiind, va muri ca un simplu om.

Ce frumos ar fi daca realitatea romaneasca ar urma macar una dintre variantele domnului Plesu!

Din pacate comentariile lui Basescu pot avea efectul scontat - ii vor mai aduce capital electoral. Si nu este chiar absurd sa fie asa. Majoritatea care l-a votat pe Basescu (si ma refer la al doilea mandat in special, cand lupul isi aratase foarte clar naravul) este daca nu irationala, atunci profund romaneasca, reactioneaza la "impulsuri" (lacrimi, telenovele, nationalism, ortodoxie, Mihai Viteazu, etc). Mie imi este greu sa cred ca vor reactiona rational de aceasta data (cum inca mai spera domnul Plesu in articol, in fiecare din cele 3 variante). Romanii la care se refera Basescu (sau toti cei care se simt cu "musca pe caciula") stiu ca ei sunt lenesi si betivi si "mai legati de cîrciumă decît de hectarul din spatele casei" - iar ei stiu foarte bine si ca NU este bine sa continue pe drumul acesta.

De ce ei continua totusi pe drumul acesta de care presedintele este nemultumit in loc sa incerce si un alt drum, al muncii? Iar aici cred ca intervine psihologia romaneasca: "daca eu ma apuc de munca si nu-mi iese? atunci nu sunt mai fraier decat ceilalti care continua sa se descurce romaneste?" In acest context cuvintele lui Basescu vor ajunge la inima fiecarui roman in parte, individual: "Ia uite cum le mai zice la puturosii astia!"

Astfel Basescu cred ca isi mentine "activi" votantii. Pai cine altcineva mai are (sau a mai avut curajul) sa le zica asa ceva puturosilor astia de romani? Si evident EU, ca roman, nu fac parte din masa de care se arata revoltat Basescu pentru ca EU, ca roman, nu fac parte in general din nici o alta entitate (si chiar daca accept ca as face totusi parte din peluza X a echipei de fotbal Y, in nici un caz nu fac parte din masa betivilor lui basescu) ... eu sunt doar EU, supravietuitor.

Sa speram doar ca (macar) romanii care au rezolvat dilema nu se vor mai lasa pacaliti de lupi de tip basescian.