Politica externă europeană și geologia

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Soluții de la intelectuali jpeg

Lampedusa este  o insulă italiană, aflată mai aproape de ţărmul Africii decît de Sicilia. De mulţi ani, acolo vin imigranţi din ţările Maghrebului, cu bărcile, pentru a-şi căuta un rost în Europa. De cînd au început tulburările din Tunisia, Egipt şi (mai ales) Libia, numărul lor a crescut. Un reportaj din La Stampa descrie situaţia de pe insulă: „Strada principală şi aleile din jurul centrului de imigranţi sînt pline permanent de tunisieni care se înghesuie în baruri, supermarketuri şi alte magazine, unde încearcă să îşi încarce cartelele telefonice. Atitudinea adoptată de autorităţi (cea care prevede totuşi ca imigranţii să nu fie ţinuţi închişi în centru) s-a dovedit a fi cea mai bună pînă acum. Însă după o săptămînă au început să apară problemele. În multe baruri au început să fie folosite pahare de unică folosinţă. Şi asta pentru că localnicii refuză să folosească pahare din care au băut imigranţii – explică persoane de la localul «Amicizia del vecchio don Pino».  (...) Copiii aproape că nu mai sînt lăsaţi să iasă din case, uşile sînt încuiate cu sisteme duble de siguranţă, iar fetele sînt însoţite mereu de cineva, chiar şi pe distanţe de doar 100 de metri. Răbdarea localnicilor este pe cale să se apropie de sfîrşit şi toţi se gîndesc la cifrele vehiculate de autorităţile de la Roma şi de cele de la Bruxelles – zeci de mii, sute de mii de imigranţi, poate chiar 300.000“. (apărut în La Stampa din 24 februarie, preluat de pe portalul presseurop.eu).

Pe insulă s-a construit (şi apoi s-a tot extins) un Centru pentru primirea imigranţilor, de unde aceştia sînt preluaţi şi trimişi în alte centre din Italia. De multe ori, Centrul nu mai făcea faţă – mai ales cînd Gaddafi îi „lăsa să plece“ pe libieni, slăbind supravegherea pe malul african al Mediteranei. Era forma sa de şantaj la adresa Europei, cu mesajul implicit „pot lăsa să plece şi mai mulţi“. Autorităţile de la Roma au cerut adesea sprijin european în rezolvarea problemei, invocînd argumentul că, de fapt, imigranţii vor să ajungă în Europa, nu în Italia. La un moment dat, în urma unui acord secret cu Libia (condamnat apoi de Parlamentul European), guvernul italian îi trimitea înapoi pe refugiaţi. Colonelul Gaddafi – după ce ani la rînd fusese proscris în ţările europene – se întîlnise atunci cu înalţi oficiali italieni şi chiar cu Romano Prodi, pe atunci preşedintele Comisiei Europene. Acum, soarta lui Gaddafi pare pecetluită – chiar dacă libienii au de îndurat o represiune sîngeroasă pentru a scăpa de dictator.  

Pe ultima sută de metri, Uniunea Europeană a condamnat reacţia regimului de la Tripoli şi a hotărît să ia măsuri împotriva lui Gaddafi (precum îngheţarea conturilor din bănci europene). Lady Catherine Ashton a declarat asta. Dar, bineînţeles, numai după ce cîţiva lideri de frunte ai celor mai mari ţări europene s-au pronunţat în acelaşi sens. Criticată sistematic în mai toată presa europeană, de cîtăva vreme, şefa diplomaţiei europene a devenit în ultimele săptămîni ţinta tuturor nemulţumirilor provocate de incapacitatea UE de a avea o atitudine fermă şi consecventă faţă de ce se întîmplă în ţările din nordul Africii. Complicatul aparat diplomatic european – care, conform Tratatului de la Lisabona, trebuia să fie operaţional încă din 2010 – încă se „croieşte“, dar constituirea lui nu pare să ducă la apariţia unei „voci a Europei“ pe plan global, nici la o politică externă comună, ci doar la (încă) un sistem birocratic greoi, cu 115 ambasadori, mii de angajaţi şi un buget de 3 miliarde de euro pe an. Iar Lady Ashton va rămîne ceea ce este – scrie El Pais din 25 februarie: „Această criză ar fi putut fi oportunitatea lui Ashton de a se inventa pe sine, dar baroneasa a acceptat, cu totală supunere, să fie un simplu purtător de cuvînt a ceea ce hotărăsc în unanimitate cei Douăzeci şi Şapte“. În cazul regimurilor din Tunisia şi Libia, ar fi fost şi greu ca UE să ia, rapid, o atitudine fermă şi coerentă, pentru că istoriile recente ale fiecărei ţări sînt pline de incoerenţe în relaţiile cu fostul preşedinte tunisian şi cu colonelul Gaddafi: Franţa ori Italia (dar şi alte state) au „concubinat“ în unele împrejurări cu cei doi, au făcut afaceri împreună, aşa că au de ascuns sub preş diverse resturi ale „legăturilor bolnăvicioase“ cu cei doi tirani, pe care acum Europa, leagănul drepturilor omului, ar trebui să-i condamne. Şi probabil că aşa va fi în continuare: politica externă comună a Europei se va lovi mereu de „politicile particulare“ ale diverselor state. 

Numai că, într-o situaţie precum aceasta, cînd în ţări din imediata vecinătate au loc răsturnări de regim politic, este vizibilă nu doar „în principiu“ incapacitatea UE de a vorbi pe o singură voce, dar şi impotenţa sa de a se ocupa de propriii cetăţeni (aşa cum foarte frumos scrie în toate documentele oficiale: că politicile Uniunii sînt îndreptate spre binele cetăţeanului). Cei aproximativ 4500 de locuitori ai insulei Lampedusa devin un „caz“. În 2009, a fost un adevărat scandal cînd s-a aflat că în Centrul pentru imigranţi, cu o capacitate de 850 de locuri, stăteau peste 2000 de oameni, în condiţii improprii. Acum, cei 4500 de locuitori s-ar putea trezi cu zeci de mii de refugiaţi care vor să ajungă în Uniunea Europeană. Şi îşi vor da seama că Uniunea Europeană, cu instituţiile ei complicate, e mai departe de Lampedusa decît geologia. Căci, din punct de vedere geologic, insula îi aparţine Africii.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.