Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Politică de cadre

Citesc în revista 22 un text halucinant despre Biblioteca Centrală Universitară. Fostul director, pensionat în grabă, trebuia înlocuit cu altcineva. Postul e important: implică prestigiu, competenţă, experienţă managerială. Se dă un concurs.

 

19 comentarii 13774 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 354, 25 noiembrie - 2 decembrie 2010

Din cauza exagerarii echilibru contelui in expresie lipsete,

Primul lucur pe care mi-l propun este sa multumesc pentru salutari, asemenea salutari si tie! Salutari si voua, este o desfatare aceasta imbinare a dialogurilor de pe forum, pe care le-am urmarit cu :-) era sa scriu stupoare (glumesc), cu inviorare, dialogul este un necesar al timpului, avem nevoie de comunicare.
De multe ori cand scriu "la lumina" ma infricoseaza nevinovatia mea, mi-e teama ca fata soarelui poate arde si atunci, ca sa nu fac insolatie devin confidenta umbrei. Insa tot scriu.
Despre conte eu cred asa, cand cineva se infurie pe altcineva, atunci precis se gandeste ca trebuie sa se impuna. Insa! Parerea
trebuie impusa, insa de fapt parerea nu devine nimic alteva decat concentratul furiei, substratul furiei este esenta acesteia in final. Acum, solutia este asta: reducerea starii de furie putin cate putin. Stiu, nu-i usor insa de poate. Incetul cu incetul.. daca nu-ti mai faci zinic nervi, ci numai o data pe saptamana tot e ceva, daca dureaza numai 20 de minute in loc de 8 ore iar e ceva.. iar daca vei constata ca de o luna de zile n-ai mai avut nici un acces de nestapanire vei ajunge precis sa scrii un adevarat tratat pentru un alt frustrat. Glumesc, insa vei putea sa scrii atunci foarte multe pe aceasta tema, o carte intreaga.
Ganduri bune, eu pe forum "iau vacanta" si nu mai citesc sa nu ma-imbolnavesC:-)! Cu bine.
Matilda

Când GOE descinde din EGO

Tocmai terminasem de muşcat din suculenta duduie Matilda, savuram un erudit desert olandez marca Botta, când mi-a aterizat în paharul cu Armagnac, ce mă aştepta, cunoscătorii ştiu, pour la bonne bouche, un oţărât... covrigel de bere. S-a recomandat, îmbibat tot, GOE, şi s-a pornit să mă împroaşte cu erudiţii de cramă: că berea asta e botezată cu coniac şi nu face spumă, că aia nu e halbă, că, în concluzie, ar trebui să eliberez masa de ignorant şi nelalocul meu ce sunt.

Ce să-i vorbeşti de digestiv, ce să-i desenezi benzi cu Godot? Covrigul tot covrig. O tură de gaură.

Ca să nu-l ofensez prin tăcere (doar GOE descinde în cazul ăsta din EGO), m-am hotărât să-i popularizez, totuşi, preţ de câteva rânduri, găoşenia (mândria oricărui covrig, nu?). Ca să nu se simtă, pardon de expresie, futil.

Domnul Goe este fan Sever Voinescu. Asta spune totul despre sistemul său de valori şi despre biblioteca sa cu peşti de sticlă intercalaţi printre fascicule Bonnie & Clyde. Faptul că, la extrema opusă, mă înfrăţeşte în nemernicie cu Şerban Foarţă, este o onoare şi un quot erat demonstrandum.

Păi vă închipuiţi cum m-aş fi simţit să-i spună lui Foarţă meschin, imoral, plafonat stilistic, pueril şi mârşav iar mie, ca lui Voinescu, că scriu bine, că sunt interesant, apolitic şi înmelcuit? Şi că, pe deasupra, “aduc” şi audienţă? Pe româneşte corect ar fi fost“dl. Voinescu FACE audienţă” nu “ADUCE audienţă” dar ce-i asta, iar ne pierdem în detalii, iar o dăm pe muşcat? Audienţă, auditoriu... ce atâta, Doamne iartă-mă, pedanţă semantică?

Domnul Goe nu are substanţă. Este, vorba lui, un “imaginar inexistent”. O tură de gaură.

Să-i urăm cât mai multe revoluţii în jurul soarelui său înmelcuit la Dilema Veche şi să nu mai ameţească atunci când îşi parcurge circumferinţa neantului.

P.S. Scuzele mele doamnei Matilda dacă s-a simţit “muşcată” de replica mea, aşa cum pretinde domnul Goe. I-am citit versurile postate la articolul domnului Voinescu şi am rezonat cu mesajul lor. O felicit şi o asigur că “suculenta duduie Matilda” din textul de mai sus nu este altceva decât o exprimare retorică, fără vreo intenţie de ofensă.

Goe chiar descinde din Ego

Sire, ma bucur sincer ca v-am oferit pretextul de care aveati nevoie pentru a lua medicamentul necesar si ca astfel va simtiti mai bine. Sper sa mi se contabilizeze la fapte bune. Desi, in fapt, daca e sa fiu sincer pana la capat, vi l-am oferit sire, in semn de multumire pentru ca mi-ati oferit ocazia sa spun ce cred despre plecarea imperiala sau imperioasa, in tot cazul intempestiva a d-lui Serba F. de la Dilema la... Ma rog unde o fi plecat dânsul... Era singurul continut al mesajului meu. Restul era ambalaj. Un abalaj pe care vad ca l-ati sfasiat, eliberandu-va eliberator. Sa va fie de bine. Va asigur ca aveti dreptate in toate cu... mici si nesemnificativ exceptii... Asadar da, Goe chiar descinde din Ego. Grav este ca contele (pardon) descinde din Goe. Dar parca vorbeati ceva cultural si v-am intrerupt. Ce spuneati?

Danemarca astia domnule...

...caci multe dileme trebuie sa mai aiba cel cu misia de moderator...doua la prefectura, doua la scoala de fete... paspa in cap.

Andrei

La mulți ani! și sănătate domnule Pleșu!

semnează petiția

"Protest împotriva modului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director general la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti"
http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/protest_impotriva_modului_d...

Domnul Plesu a nimerit tinta.

ce urmeaza?

Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)

(Precizare: Probabil ca acest comentariu nu ar fi publicat nici daca ar avea o legatura directa cu articolul la care e postat. Legatura exista totusi, este una indirecta, prin autorul articolului, prin revista si prin unul dintre colaboratori, care publica chiar in acest numar. Poate il postati la articolul lui Sever Voinescu ceea ce, intuiesc, vi se va parea o gluma deplasata. Pentru mine unul, daca il faceti sa-i parvina dlui. Plesu ar fi suficient. Multumesc.)

Nu pot să renunţ a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicaţie din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariţiei dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăştea. O dimineaţă pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenţei unui randez-vous mult aşteptat, peste rangul şi meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoţea în intimitatea fotoliului de lectură şi, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic.

Ne lega, pe vremea aceea o nelinişte fecundă, lupta disproporţionată cu puterea. Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar şi sentimentul nobleţei unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnităţii ca popor.

N-a fost să fie!

Dilema Veche de azi este o publicaţie împăcată. Şi cu adaosul ei onomastic şi cu puterea. Nu doar că şi-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un pacificator cu diavolul. Uneori chiar o portavoce a sa.

Cel mai bun exemplu este Sever Voinescu. Omul ăsta a fost prins numarand fantome si dandu-le CNP. Ce face Dilema Veche în cazul lui? Nimic. Sau mai bine zis, se face. Că plouă. Găzduindu-l pe acest onest personaj în continuare, de două ori pe lună, în paginile sale.

Ca să vedeţi până unde poate merge sfidarea şi, până la urmă, schizofrenia unui intelectual devenit politician, care este pe placul Dilemei Vechi, iată un fragment din ultimul articol publicat de SV în această revistă şi intitulat “Note recente”:

“Mă întreb cum anume gestionează ceilalţi sentimentul acela tăios şi adînc pînă în viscere, cu gust amar şi efect de venin, greu ca plumbul şi vibrant ca un roi de albine sălbatice pe care îl are oricine întîlneşte şi recunoaşte un ticălos. De cîţiva ani, eu mă tratez livresc. Mă reped la carnetele mele de notiţe şi improvizez un text despre ipochimen, aşa cum îmi imaginez că l-ar fi scris Borges pentru Istoria universală a infamiei. Peste cîteva zile, citesc ce-am scris şi mă binedispun imediat. Fie că îmi place textul (vanitatea mea bate infamia lui), fie că regăsesc pe ticălos într-o lumină diferită. Cînd îl văd, mă enervez. Cînd citesc ce-am scris despre el, mă amuz”.

Că SV se întâlneşte cu sine, în fiecare dimineaţă, în faţa oglinzii e clar. Oare s-a recunoscut ca ticălos după tot ce a făcut în parlament? Inevitabil. Şi totuşi scrie ce scrie? Iată! Precum acei înalţi prelaţi pedofili irlandezi, cu sute de abuzuri sexuale la activ, care, după lascivele rătăciri, credeau că expiază ţinând predici patetice despre virtuţile ascezei.

Revenind la Dilema Veche, trebuie să acceptăm antropomorfismul prin care ea a devenit nimic altceva decât o formă sublimată a mentorului ei. Pe care, cu perversă obstinaţie, îl îndrăgesc şi îl citesc ca în vremurile în care mă întâlneam cu Godot.

Sa nu exageram?

Se vede imediat ca dl. conte este un exagerat. Aluzia la ere imemoriale in care obisnuia sa se intalneasca cu Godot (un imaginar inexistent) ii subliniaza (daca mai era nevoie) plasare in afara normei si delirul verbal. Mie imi place limba sa si verbul nostru dar, mai departe, vine intristarea din cauza furiei sale in exces. Sa fim calmi, buni, blanzi, drepti. Felul in care a muscat din Matilda il califica pentru ignorare. Confuziile in care se afla il califica invers: pentru mila. Argumentul si argumentatia sufera teribil atunci cand te fortezi sa vii la inaintare cu gesturile, chipurile exemplare ale altuia, iar demersul devine complet ilogic cand te contrazici neurmandu-l. Pretextul invocat pentru abandon de catre dl. Şerban Foarţă (un alt frustrat, am zice) ar putea fi considerat meschin si imoral daca n-ar fi mai degraba irealist. Adica sa pleci de la o gazeta, la care te-ai cam plafonat stilistic, in repetitii manieriste lipste de orice originalitate in raport cu verva originara, si la care gazeta produci o audienta catre cotele de avarie, pentru a justifica mai apoi abandonul prin faptul ca esti hartuit sexual la intelect de catre umbra lui Mircea Geoana la Cozia, este usor nedeontologic, ca sa zic asa. Ce anume l-ar fi pastrat pe admirabilul Şerban Foarţă (un alt frustrat, am zice) la Dilema? Concedierea lui Sever Voinescu? Asta era gestul exemplar? O fi el Secer Voinescu membru de partid si de stat si enervant in felul articulat in care-si construieste „logicile” dar este de departe mult mai potrivit (pana la inmelcuire) cu Dilema si spiritul ei decat ar fi putut fi vreodata boemul-bonom de la Timis. Dl. Voinescu scrie bine, interesant, aproape apolitic am zice, si aduce audienta. Mie pretextul plecarii d-lui Şerban Foarţă (un alt frustrat, am zice) mi se pare o combinatie de pueril si mârsav. Ma rog, treaba dansului. Dar sa revenim la conte. Domnia sa scrie ca un aristocrat, la Dilema Veche, in subsol de editorial , dar nu conteaza: la Dilema. Ce sa denote atunci faptul de a lauda gestul „exemplar” al d-lui Şerban Foarţă (un alt frustrat, am zice) fara insa a-l urma, procedand taman invers, adica exact ca ceilalti (infernalii Plesu, Matilda si chiar Sever Voinescu, caci intotdeauna infernul sunt ceilalti) care continua sa scrie imperturbabili, desi omul negru nu e dat afara? Ca de denotat trebuie sa denote ceva. Si chiar deota. Intregirea logica a demonstratiei ar presupune (macar) o greva a foamei (in semn de solidaritate) la conti, care desigur ca n-ar putea face foamea altfel decat in scopuri nobile. Eu unul astept cu nerabdare anuntul. Cu mare nerabdare as putea pentru ca sa zic.

P.S. Salutari Matilda.

P.P.S. De aceasta data nu pot fi de acord (decat pe vagi alocuri) cu continutul extrem de pasional si partial (pare-mi-se) al articolului d-lui Andrei P. As fi curios sa stiu cine, ce si cum erau cei doi candidati refuzati la post si expediati sumar si de catre protectorul lor formal din persoana aceluiasi d. Andrei P. Altminteri sunt fortat sa raman circumspect.

Re: Despre vechea Dilema (mai nou Veche)

Invinovatirea dumitale: Parerea mea este ca sunteti frustrat, iar argumentele dvs. cu privire la gazduirea unui autor sau al altuia, are mai mult legatura cu o rafuiala personala, eu asa cred (poate ca gresesc), insa fiecare om gandeste altfel, deci trebuie sa ne asteptam de la oameni sa se comporte comporte diferit. Incercati sa acuzati mai putin, sa aceptati situatia si sa va perfectionati in orice imprejurare, asta daca sunteti in stare.
Matilda

Doamnei Matilda

“Frustrat” este un cuvant folosit adesea aiurea, după ureche, de amatorii de jigniri … elevate. Nu vă lăsaţi înşelată de multele consoane pe care le înglobează, asta nu îl face… consonant cu situaţia de faţă.
Dacă argumentele mele “are” mai mult legătură cu o răfuială personală e poate din cauză că obişnuiesc să iau foarte personal hoţiile fără perdea ale guvernanţilor noştri în general şi ale acestor Bonnie şi Clyde ai României (m-am referit la Anastase şi Voinescu, ca să nu reveniţi cu vreo întrebare inocentă) în particular.

Să accept situaţia, cum mă sfătuiţi, nu sunt în stare; iar pentru cei care o acceptă, n-au decât să aplice pentru o bursă de “colaboraţionist”. Acesta este cuvântul potrivit pentru înfrăţirea cu fapte reprobabile. Aşa crede şi Şerban Foarţă (un alt frustrat, ati zice) care s-a retras de la Dilema Veche exact din motivul Sever Voinescu. Dacă nu sunteti la curent cu acest gest exemplar pentru un intelectual adevărat, care se respectă, va invit pe blogul meu să urmăriţi interviul pe această temă dat de dl. Foarţă.

in apararea domnului Plesu!

Conte,

Ma bucur ca ati revenit. Un insarcinat al prietenilor nostrii din Paris a confirmat ca mai sunteti in viata la patru ani de cand aflasem cu mare intristare despre moartea celui mai de seama orientalist care a iesit din coasta Transilvaniei. Cand ne pierdusem orice speranta, ati reaparut... Nu va veti indoi de admiratia mea netarmuita pentru destinul dumnevoastra ce face din Honigberger un butiquar si aventura lui Csoma de Köros o transforma in aventura unui dictionar...

Dar gresiti profund... in vorbele grele despre domnul Plesu, eu sunt Sherezada... Pentru asta am avut si argumente. M-am folosit de domnia sa pentru a elabora cateva concepte, cu ele mergem... Care duc inainte pozitia noastra, amenintata nu numai de idiotia maselor reeducate de Marx, de acum si de cateva alte concepte cum ar fi Modernitatea... ori batalia cu Elitele (Idolii?), Concepte trebuie noi sa facem. Nu sa ridicam la fileu un artag pentru o inconsecventa mai mult sau mai putin imaginara. Credeti ca Dilema e a lui Plesu?!

Conte, sa ma considerati in continuare discipolul si admiratorul dumnevoastra fidel. Asa cum ati incercat sa o atentionati pe Alteta sa Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg-Lothringen pentru pericolele ce o pasc, va revine in acest caz acelasi rol ingrat. Nu vom putea sa tinem piept celor care vor sa scoata ultimele radacini din acest pamant, daca nu vom scrie cartile, daca nu vom elabora conceptele care sa descurce marasmul creat de revolutionari...

Conte, o reverenta in amurg... Despre amicii nostrii nu pot sa va transmit decat ca merge prost... Casanova intreaba mereu de dumnevoastra dar sifilisul l-a ros pana la os. Byron e si el in Venetia, ar vrea sa va cunoasca... Transmiteti salutari contesei d'Adhemar...

al dumneavoastra in eternitate,

Radu Botta

Frustrarea orfanilor

Stimate domnule Radu Botta,

Permiteţi-mi să încep prin a vă mulţumi în numele celor 3 destinatari ai mesajului pe care l-aţi postat.

Primul destinatar, domnul Pleşu, sunt sigur că va lua notă de intervenţia dumneavoastră. Mărturisea că îşi urmăreşte forumurile şi, în faţa unui gest nobil ca acesta, într-o lume dramatic dominată de nihilişti rudimentari, nu va putea rămâne insensibil la o atât de distilată solidaritate transfrontalieră.

Al doilea destinatar, Contele de Saint Germain, e imposibil să nu vă fi receptat deja mesajul cu antenele lui transcendente. Se va fi întrebând însă cum de nu v-aţi încrucişat paşii până acum, din moment ce frecventati aceleaşi saloane, aceleaşi personaje, în, se pare, aceeaşi dimensiune exclusivistă.

În fine, ultimul pe listă, subsemnatul, un arţăgos uzurpator al numelui marelui Conte, din moment ce nici până azi nu am obţinut de la el procura notarială pentru această formă de publicitate în barter. Având aşadar o calitate lipsită de calităţi, nu îmi voi permite să mă refer la mai mult decât strict paragraful doi al mesajului dumneavoastră, singurul care, consider, mă vizează cu adevărat.

Cum am spus, îl îndrăgesc cu perversă obstinaţie pe Andrei Pleşu şi cred că am lăsat să transpară această slăbiciune chiar mai mult decât mi-aş fi dorit. Că or fi fost şi vorbe grele în tresăririle mele elegiace la adresa lui, e posibil. Eu însă le-aş numi, mai degrabă, vorbe orfane, din moment ce, pentru unul dintre părinţi, ele nici nu există. Cunoaşteţi frustrarea orfanilor?

Poporul ăsta este de la natura sa confuz. Când mai venim să-i aburim şi puţinele lentile cu dioptrii bune pe care le mai are spunându-i, prin înţelepţii noştri, că ticăloşi nu sunt ăia pe care-i vede la televizor furând voturi în parlament ci aceia de pe margine care strigă “hoţii”, îl băgăm într-o ceaţă metafizică din care nici reflectoarele cu halogen ale foamei şi frigului ce or să vină nu-l vor mai scoate curând.

Pavăza pieptului dumneavoastră între Andrei Pleşu şi mine este un gest cu valoare de simbol şi poate fi, cinematografic, de efect. Ea apără însă ceva neameninţat. Resursă irosită, în vreme ce poporul român este tras pe roată fără vreo împotrivire. Pe amărâtul ăsta de popor în comă se ocupă cineva, în ultimul ceas, să-l pună la aparate ? N-ar fi cazul să o facem noi? Întreb şi eu, ca prostu’!

Haret

Conte,

puterea politica a unui om e data de a suporta orice diferenta umana are in preajma, daca ea converge directiei, viziunii pe care acest om o urmeaza.

mai mult, puterea politica a unui om e data de forta de a imprima oricarui om, oricarei viziuni directia urmarita si de a cabra in asimptota orice directie contrara.

de a suporta suprema diferenta, de a nu respinge. este lectia anatomiei celui mai tare.

ca Pompilica are o problema de caracter? intereseaza asta?!

cu simpatie,

Da, intereseaza!

Stimate domnule Botta,

Discuţia cu dumneavoastră e plăcută dar cred că ar trebui să o transferăm de pe acest forum în spaţiul nostru privat, ca să nu riscăm a-i plictisi pe cei care, surprinzător, ar putea fi interesaţi mai mult de Andrei Pleşu şi articolul său decât de noi. Eu, pe blog, nu v-am găsit adresa de e-mail dar blogul meu vă stă la dispoziţie (chiar am postat acolo corespondenţa noastră de până acum).

Nu mă pot lăuda că am înţeles foarte bine la puterea politică a cărui om raportaţi textul Haret şi nici dacă Pompilică e un nume colectiv sau un derivat din Anastase şi Voinescu.

Cât despre lecţia anatomiei celui mai tare, ce ne facem când anatomia acestuia este contrapusă anatomiei lanului de grâu?

Cu egală simpatie,

mailul

amsterdamnight@hotmail.com

pentru a lamuri pe loc ce e cu Haret: e reforma scolilor

anatomia celui mai tare: e ca nu trebuie sa fugi, trebuie sa faci din dusmanii tai invatatorii tai, daca nu iti reuseste asta, te vor manca prietenii de viu

in plus, caracterul este intotdeauna o ecuatia atat de complicata...

Poporul ăsta este de la natura sa confuz...

...dar nici d-voastra, sire, nu faceti exceptie... doar risipa. Presupun ca sunteti din popor.

"Pe amărâtul ăsta de popor în comă se ocupă cineva, în ultimul ceas, să-l pună la aparate ? N-ar fi cazul să o facem noi? Întreb şi eu, ca prostu’!" - Sau grandilocventa la ea acasa. Daca-mi spuneti care "noi" promit sa va spun daca n-ar fi "cazul", Daca nu, nu. Oricum ar merita sa incercati.

Re: Domnule Conte de Sain...

Sigur nu de Monte Cristo?:-)?.. In primul rand o erata, m-am grabit cand am scris in loc de argumentul, argumentele. Prin urmare, argumentul are legatura cu rafuieli personale (nu argumentele are legatura) si am scris cuvantul comporte de doua ori, nu am scuze pentru asta nu am recitit ce am scris, am trecut repede.. de la frustrare apasand pe Salvare :-).. Eu nu scriu aici pentru a posteritatii fata, ci numai pentru maine dimineata. In alta oridine de idei nu doresc sa ma amestec in discutii politice, mai ales cand sunt ale altora. Puteti sa credeti ca sunt o cititoare nepasatoare, sant numai o persoana oarecare. Mi-ati parut tulburat emotional si v-am raspuns numai in speranta unei cautari de solutionare a cazului. Acesta a fost singurul motiv pentru care m-am amestecat si va rog sa ma iertati.
Matilda

Sa actionam rational pentru armonie si eficienta!

Nu un miting la poarta Cotrocenilor e necesar, ci sustinerea si implementarea SOLUTIEI de mai jos: /// "MAMA NOASTRA LA NOI TOTI/ TARA DE TAMPITI SI HOTI!". Acesta este un distih din piesa "Viitorul e maculatura", de Vlad Zograffi. De ce il prezint aici? Pentru ca ne defineste perfect, din moment ce Romania dispune de 18 ani de o SOLUTIE care poate lichida coruptia si haosul din societate, asigurandu-i concomitent o renastere generala, si cu toate acestea ea nu a ajuns, nici cel putin, in dezbatere publica! In aceste conditii, toti cei care au luat cunostinta de exisenta ei, si n-au schitat un gest pentru a o promova, nu sunt ei definiti perfect de distihul de mai sus? Ca si cei care vor lua cunostinta de ea, de acum incolo, si vor avea acelasi comportament!? SOLUTIA se gaseste la adresa, http://dumitrurizoaica.blogspot.com/, si poate fi verificata pe propria persoana si familie, de catre toti cei ce iau cunostinta de ea! Aceasta SOLUTIE a fost prezentata Parlamentului in 12-01-1993, iar Presedintelui Basescu cu Scrisoarea Nr.86/4-01-2005. Tacere totala, si la Parlament si la Presedintele Basescu! Daca, in fata unei asemenea SOLUTII, este condamnabila tacerea oricarui individ din viata publica, sau care ocupa demnitati minore, cum poate fi catalogata TACEREA Presedintiei, care mai avea si ambitia sa “reformeze” Statul??? Cat de utila ar fi fost aceasta SOLUTIE intr-un asemenea demers, caruia i-ar fi asigurat o implinire fara scandaluri politice si tnsiuni sociale!?? D.Rizoaica. Tel.0723966732.///

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI