Paradoxul „ateului moral“

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
Frica lui Putin jpeg

Plecînd de la un sondaj de opinie, am atins prea în treacăt, în articolul din numărul trecut („Ignoranți, șovini și buni creștini“), o problemă foarte serioasă de etică și religie, care i-a scandalizat de peste două mii de ani pe moraliști, teologi și filozofi. M-am gîndit că merită să n-o trec sub tăcere în cele ce urmează, fie și cu riscul de a-i scandaliza și pe unii dintre cititori. Ea constă în ceea ce ce aș numi „paradoxul etic epicurean“, sau paradoxul „ateului moral“.

Epicur și adepții lui din Antichitate și de mai tîrziu cereau omului să fie fericit căutînd plăcerea. Dar defineau plăcerea maximă drept „absența durerii“, astfel încît starea de fericire supremă era ataraxia, adică „netulburarea“ minții și a trupului – oricum, ceva foarte diferit de satisfacțiile hedonismului vulgar. De aceea Epicur și epicurenii erau celebri în Antichitate pentru felul lor de viață auster, simplu și totuși surîzător și prietenos. A fi „epicureu“ nu însemna deloc a-ți petrece viața în desfrîu și orgii, ci a te rezuma la o frugalitate demnă, după Cicero sau Seneca, de orice stoic respectabil, în pofida calomniilor, nu puține: „Nu voi spune, precum majoritatea alor noștri, zice ultimul (un stoic), că secta epicureană este servitoarea dezmățului.“ De aceea regula de aur a epicureanului este rezumată în următoarea maximă a lui Epicur: „Nu e cu putință să trăiești plăcut fără a trăi înțelept, bine și drept, și nici să trăiești înțelept, bine și drept, fără a trăi plăcut.“

Pe de altă parte și în opoziție față de toate celelalte filozofii și teologii mediteraneene, epicureismul, fără a fi un ateism în sensul strict al cuvîntului (căci admitea existența unor zei fericiți și eterni situați în afara cosmosului), neagă orice directă implicare a divinității în creația și viața lumii, în destinul oamenilor, în organizarea societății. Nu atomismul și mecanicismul fizicalist și psihologic ale lui Epicur contează aici (ele au fost de mult depășite de știință), ci concluzia pe care filozoful o trăsese din ele: pentru a fi fericiți trebuie să ne eliberăm de frica de zei (de Dumnezeu), aflînd că divinitatea n-are nici o relevanță directă pentru viața și destinul nostru. Dacă pentru iudeo-creștin și pentru omul religios, în general, „frica de Dumnezeu e începutul înțelepciunii“ (Pildele lui Solomon, I, 6), pentru epicurean ea e începutul nefericirii și al nebuniei.

Or, aici a apărut dintr-odată un mare pericol atît teoretic, cît și practic pentru religii (deopotrivă păgînism, iudaism și creștinism sub toate denominațiile), în măsura în care religia susține existența unei providențe divine și, totodată, e concepută ca un element de moralizare socială: într-adevăr, dacă, așa cum Epicur pare să o demonstreze prin propriul exemplu, credința în providența divină și în viața de după moarte a sufletului nu e indispensabilă pentru a trăi înţelept, decent, admirabil și frumos, ba chiar pune piedici acestei vieți ireproșabile sub raport moral, care ar mai fi necesitatea, cel puțin pentru morală, a acestei credințe? Cînd nici teama de Dumnezeu, nici convingerea că legea morală este dată de Dumnezeu, nici credința în viața de după moarte nu mai sînt necesare pentru viața frumoasă, dreaptă și chiar fericită, care mai este sensul religiei în sfera etică? Dimpotrivă, dacă epicureanul cel necredincios ar fi fost la fel de desfrînat ca un sibarit, credința în providență n-ar fi ieșit decît îmbărbătată; cu el însă ascet ca un monah, religia părea în mod periculos de prisos pentru morala decentă!

Acesta este marele paradox despre care vorbeam și el constituie motivul adevărat pentru care epicureismul a fost tratat cu multă dușmănie de foarte mulți filozofi morali și teologi pînă tîrziu în epoca noastră. Acesta este și motivul pentru care el a fost adesea calomniat și asociat cu desfrîul și hedonismul nesăbuit, cu cinismul și răsturnarea valorilor civilizației. Ceea ce e fals. Or, dacă „moartea lui Dumnezeu“ nu conduce în mod necesar la orice ignominie și crimă, cum cred Nietzsche și Dostoievski, teologia are o problemă în plus pentru a justifica credința, cel puțin la nivel social.

Poate cel mai important este însă că ceea ce înainte era doar o supoziție, verificabilă doar pe cazuri puține și cumva excepționale (căci puțini oameni îndrăzneau în epocile trecute să-și mărturisească necredința, scepticismul sau chiar ateismul), azi paradoxul „ateului moral“ apare, în proporții de masă, în sondaje de opinie. E greu de contestat că în Danemarca, Olanda sau Suedia nivelul moralității publice, al atenției față de semen, al toleranței și bunăvoinței nu-i cu mult mai ridicat decît în România, deși nivelul de religiozitate – o spun sondajele – e cu mult mai mic. În general, Europa Centrală și de Est e nu numai mai religioasă decît cea de Vest, dar și mai coruptă, mai intolerantă, mai șovină. Și nu de azi, de ieri.

Oricum, cred că întrebarea fundamentală, stîrnită cîndva de cazul „ateului moral“, nu mai poate fi evitată: formulat brutal, dacă se poate trăi drept, frumos, înțelept, dar și plăcut fără autoritatea Cerului, de ce mai este nevoie de Cer?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini halucinante în trafic. Un bărbat s-a urcat pe capota unei mașini pentru a o distruge. Reacția Poliției VIDEO
Vineri, 15 martie 2024, imagini de coșmar au fost surprinse în traficul din Sibiu. Un bărbat s-a urcat pe o mașină, pe care a distrus-o cu picioarele și cu un coș de gunoi. Incidentul nu a fost singular.
image
Mărarul, salata și roșiile – trufandalele cu cele mai multe pesticide. Reacția legumicultorilor: Sunt din Turcia
O analiză a Autorității Naționale Fitosanitare arată că în peste 40% din legumele românești sunt urme de pesticide, iar la unele produse cantitățile de substanțe periculoase detectate au fost cu mult peste nivelul maxim admis.
image
Soția unui român a înlocuit-o pe Prințesa de Wales la parada de Ziua Sfântului Patrick VIDEO
Gărzile irlandeze i-au adus un omagiu colonelului lor absent, Prințesa de Wales, în timpul paradei anuale de Ziua Sfântului Patrick din această după-amiază.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.