Paradis à la carte

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Frica lui Putin jpeg

Pentru cei care au scris, demult, Biblia – fiii unor păstori care și mî-nau turmele lor de oi prin ținturile semideșertice ale Orientului Mijlociu, cu iarbă săracă, ploi puține și soare necruțător, Paradisul nu putea fi decît pe dos față de ce îndurau: un fel de oază fertilă, ca o grădină bine udată, cu umbră și iarbă, și mai ales cu mulți pomi roditori. Deliciul suprem, devenit marea ispită, era să iei dintr-un copac un fruct zemos și să l mănînci.

Pentru oamenii Nordului înghețat, nu umbra și fructele zemoase reprezentau marea răsplată, ci Walhalla, adică inversul a ceea ce aveau în mod obișnuit – o sală mare, bine încălzită la o sobă gigantică, cu o masă mare în mijloc, gemînd de cărnuri fripte și vin, unde vikingii răpuși în luptă benchetuiau, în timp ce afară domneau viscolul, gerul și întunericul fără sfîrșit.

Musulmanii, reținuți și sobri altminteri, închipuiau Paradisul ca pe o orgie cu fecioare și munți de pilaf, iar eroii lui Homer, osteniți de hărțuieli necurmate, sperau mai ales la odihnă pe Cîmpiile Elizee și pofteau să mănînce ceea ce nu încercaseră niciodată în viață – ambrozie și nectar.

La Dante, Paradisul se înfățișează mai ales ca o orgie de lumini. Sufletele fericite sînt scîntei: „...jucau lumini ce scînteiau sporite / cînd se-ntîlneau ori se-ntreceau pe rază“. Focurile vii îi vorbesc poetului, iar sursa lor e, desigur, „lumina care face / ferice-ntregul Cer“. Deliciile vin pe calea văzului: „Plăcerea-n Cer le dă lumină pură / ca rîsu-aici“. Nu-i de mirare: cînd apunea soarele, nopțile erau în Occidentul medieval lungi și întunecate, ba nici zilele nu se strecurau ușor prin ferestrele înguste, iar bietele opaițe și lumînări erau neputincioase să alunge întunecimea. Lumina, strălucirea erau echivalente cunoașterii, plăcerii și fericirii supreme; oamenii se temeau de întuneric, pe care îl populau cu monștri, demoni și vrăjitoare, cînd nu cu omeneștii tîlhari. Noaptea avea la ei o reputație urîtă. Invers, în Orientul Mijlociu: abia noaptea, cînd se domolește arșița, vine partea plăcută a zilei. Nu întîmplător, ziua calendaristică începe la evrei cînd se vede prima stea, Creația însăși ar fi început într-o seară, iar suferințele postului musulman de Ramadan încetează în fiecare seară.

Așa erau poveștile consolatoare ale omului arhaic – reversul a ceea ce trăia zilnic. Dar noi, oamenii de azi, cum ne-am dori Paradisul, dacă ni s-ar da voie să-l avem à la carte? (Poate că, spre a-și merita reputația, orice paradis n-ar putea fi decît à la carte.) Nu-i ușor de răspuns, dacă păstrăm regula inversării, căci le avem pe toate aici și acum. Vreți o grădină? Nu i nevoie să muriți fără păcat. Mergeți în Cișmigiu sau în Grădina Botanică – asta ca nu invocăm grădini celebre din Roma, Berlin sau Paris. Vă e poftă de un fruct zemos? Intrați la Cora etc. și găsiți fără penitență aproape fructele pămîntului. Vreți soare mult? Vă așteaptă vacanțe însorite pe plajele din Grecia, Antalya sau Majorca, asta dacă n-aveți bani pentru Florida. E mult mai simplu decît un bilet fără retur dincolo. Vreți un paradis de zăpadă? Norvegia și Finlanda vă invită și nu vă cer să fiți buni în schimb. Jinduiți după o fleică în sînge? O găsiți ieftin chiar și în birtul de vizavi, fără să muriți cu sabia în mînă. Poftiți după exotica ambrosie? S-a deschis la colț un restaurant thailandez. Ce mai e „invers“, în condițiile globalizării?

Cît despre lumină, ce banalitate în ziua de azi! Pînă și luminițele de Crăciun agățate de doamna Firea în București bat „lumina care face / ferice-ntregul Cer“ a lui Dante! Ce să mai vorbim despre locuri consacrate luminii, precum Parisul, New York-ul sau Las Vegas, unde puteți ajunge nu doar prin post și abstinență, dar chiar sînteți invitați să practicați acolo toate păcatele capitale! Și nici pomeneală de heruvimi care să vă alunge din lumină!

Ce-ar mai putea imagina un nou Dante în chip de Paradis? Poate un mall mare, ori interiorul unui avion intercontinental, cu Beatrice în rol de stewardesă? Ce știință supremă, divină, mai poți dori, cînd ai Google? Ce distracție, cînd ai televiziunea? Poate însă vreți să scăpați de birocrație, măcar pe lumea ailaltă; mă tem că asta nu-i îngăduit: trebuie totuși să țină cineva evidența sufletelor binecuvîntate. Doar nu vreți ca îngerii, arhanghelii și toți ceilalți să intre în șomaj? Așa că mai bine păcătuiți în continuare fără speranțe deșarte.

Și totuși, cred că ar fi ceva ce ne-am dori tare mult: lasă să fie acolo cald, rece, soare, umbră, lumină, un mall mare etc. – nu facem mofturi. Cu o condiție: după cîte am îndurat aici, măcar acolo să scăpăm de dușmanii noștri. De toți. De pildă, rasiștii să nu aibă acolo alături negri ori țigani, antisemiții să scape definitiv de evrei, a-teii de credincioși și reciproc, dinamoviștii de steliști și viceversa, scriitorii de critici și viceversa, Trump de democrați și democrații de Trump, Dragnea și Tăriceanu de Soros, copiii de părinții pisălogi, studenții de profesorii plicticoși, femeile de bărbații tirani, și bărbații de femeile cu hachițe, nurorile de soacre și reciproc, noi toți de vecinii enervanți din bloc, cît și de absolut toți ceilalți șoferi de pe șosea. S-o spunem drept: ne-am dori ca-n Paradis să nu intre decît maximum doi-trei inși aleși pe sprînceană și ca și pe ăia să-i putem da afară, dacă nu ne mai spun mereu ce ne place să auzim. Căci dacă, vorba lui Sartre, „Infernul sînt ceilalți“, cum altfel poți imagina Paradisul decît ca pe un loc unde scapi de toți ceilalți? Și pentru că veni vorba, nici pe Sartre și pe alți filozofi nu-i vom primi acolo. Cu sofismele lor i-ar zăpăci chiar și pe draci, necum pe îngeri!

Probabil că Dumnezeu a știut ceva despre jinduirile noastre și de asta a și renunțat să ne ofere Paradisul à la carte. Așadar, nu numai că sînt puțini cei care sînt primiți acolo, dar, odată repartizați la locurile lor, au un meniu fix, de internat. Cîntă toți laude Domnului ziua întreagă și privesc fix la Sfînta Față – nu c-ar avea ce să vadă la Ea, dar ca nu cumva să le scape vreo ocheadă laterală spre puținii lor vecini de Paradis –, sigur s ar întrista văzînd alături de cine s-a potrivit să-și petreacă eternitatea.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.