Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 890 din 29 aprilie - 5 mai 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Fragmente regăsite din anii ʼ70

 Am tot spus-o: am avut norocul să mă formez, în anii nevoii de modele, în preajma cîtorva minunați pușcăriași: Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicu Steinhardt, Sergiu Al-George. M-am intersectat, pe alte planuri, și cu Părinții Benedict Ghiuș și Constantin Galeriu, cu Theodor Enescu, cu Remus Niculescu sau – colegial, dar decisiv – cu Marin Tarangul, Marcel Petrișor și alții asemenea. Toți mi-au povestit cîte ceva tulburător, nu din postura de victime, ci din aceea de beneficiari ai unui destin transfigurator. Nu întotdeauna îmi amintesc sursa, dar poveștile au rămas. Iată una din ele: „La un moment dat a intat în celulă un individ înalt, de o masivitate flască, al cărui nume – curată ironie! – era Piticu. Am aflat curînd că era și tuberculos. Cum se întîmpla întotdeauna în asemenea cazuri, toți ceilalți deținuți se aruncau asupra noului venit, să-l stoarcă de știri «din afară». Au aflat, dezamăgiți, că omul nu venea de-afară, ci din altă celulă, situată la primul etaj al penitenciarului. N-avea de livrat «noutăți». Drept care s-au întors toți, dezumflați, la locurile lor. Se apropia seara. Era vineri. Ziua mea de post și rugăciune. Mă simțeam fericit să pot opune «postului» general, inevitabil, al detenției, un post sporit, eliberator, vecin cu ajunarea. Rugăciunile mi le făceam umblînd de colo-colo, printre paturile «colegilor», care se obișnuiseră cu apucăturile mele și nu mă luau în seamă. Doar ochii noului venit mă urmăreau insistent, ca două muște... Cînd a văzut că terminasem, s-a apropiat încet, cu un soi de prudență, incompatibilă cu proporțiile lui atletice. S-a așezat, m-a privit lunecos, tulburat de ce urma să-mi spună, și m-a abordat aproape gemînd: «Vreau să-mi spui dacă pot fi iertat! Nu te cunosc, dar te-am văzut rugîndu-te. Am încredere în dumneata. Spune-mi dacă pot fi iertat».

– Pentru ce să fii iertat? – am întrebat prudent și ușor suspicios (dacă aveam de-a face cu vreun apucat?).

– Păi, uite pentru ce: cînd eram de vreo 15 ani, l-au arestat pe bietul taica. Și n-am făcut nimic. Nu l-am apărat, n-am protestat, nici măcar nu m-am simțit vinovat de «absența» mea...”

Dialogul a continuat. Din păcate, nu mai țin minte detalii și nici finalul poveștii. Oare pot fi iertat?

 „Actualități” cu Petre P. Carp: „Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranța: cînd cineva crede că numai el are dreptate, cînd cineva crede că în afară de concepția creierilor săi nu mai este nimic alt în viața socială...” (1892)

„Se zice: capitalurile străine intră în ţară şi apoi ies din ţară şi se duc la străini înapoi, cu un mare cîştig. Aşa este. Dar ploaia care a căzut pe pămînt se întoarce iarăşi la cer; căzînd însă pe pămînt, îl îmbogăţește, îl alimentează şi-l face mai producător. Aşa şi cu capitalurile străine. Ele vin la noi şi apoi iarăşi se duc; însă în trecerea lor pe la noi va ieşi o întărire atît de mare a muncii naţionale, încît vom fi recunoscători şi acelora care le-au adus şi acelora care le-au întrebuinţat.” (1904)

● (Notă din caiete mai noi): Nu încetez să mă plictisesc, întristez, revolt cînd constat degenerescența (se pare ireversibilă) a textelor pe care se compune astăzi muzica de divertisment, muzica „ușoară”. Platitudini, vulgarități, sentimentalism de bîlci, dulcegărie kitsch, bășcălie trendy etc. Evident, nu mă aștept să aud capodopere, să adorm cu mari versuri în gînd, să am trăiri subtilisime ca la răsfoirea unei consistente antologii lirice. Dar mă trezesc surîzînd nostalgic la amintirea cîte unui șlagăr interbelic, din repertoriul de „terasă” al lui Cristian Vasile, de pildă. De exemplu: „Aprinde o țigară / Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis / Cufundă-te-n uitare / Și lasă gîndului cărare de abis. / În fumul de țigară / Durerilor găsește tainicul liman / Găsește-o nouă zare / Și dorului alean / În fumul de țigară / Ce se pierde în van”. Nu e „Dintre sute de catarge”, dar se poate asculta cu o decentă emoție. Asta dacă nu cumva crește în mine o nostalgică, pre-senilă ieșire din actualitate...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.