Note, stări, zile

Publicat în Dilema Veche nr. 650 din 4-10 august 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Motocicliști

Îi știm cu toții. Trec în trombă, ziua sau noaptea, impenitenți, țanțoși, pe sub ferestrele noastre, apăsînd viril pe accelerație, după ce și-au „organizat“ eșapamentul în așa fel încît să smulgă urechile din cap întregului cartier. Dacă ești, ca șofer, în trafic, îi vezi strecurîndu-se printre spațiile minimale dintre mașini, campioni ai unui slalom tenace și insolent, de natură să-ți sugereze că îi cam încurci. Sînt suverani, autoritari, agresivi în autismul lor decerebrat. N-au chip. Casca pe care o poartă e, în ea însăși, o opțiune pentru anonimat. Ei nu sînt ei. Sînt „scula“ pe care o călăresc, „motorul“, un bățos vehicul „de fițe“ pentru băieți de băieți. Alcătuirea lor e paradoxală: pe de o parte vor să se dea mari, să arate lumii că sînt adevărați zei ai vitezei, viteji – pînă la sinucidere – în marele război cu burghezul de rînd care trăiește din nevoi rudimentare: nevoia de somn, nevoia de plimbare tihnită, nevoia de cordialitate cetățenească. Pe de altă parte, motociclistul nu poate rămîne – în glorioasa lui țîșnire – decît un necunoscut, o schemă, o „apariție“ fulgurantă, fără identitate. Vrea să fie perceput, dar numai ca o insectă burzuluită, desprinsă dintr-un film de groază. E limpede că „bărbăția“ acestor ipochimeni atîrnă în țeava de eșapament. Acolo se află „zgomotul și furia“, euforia ambreiajului, panașul. Tot acolo pare să fie localizat proiectul lor de viață, „sensul“ care le justifică existența. Ciudat e și că aceste vietăți motorizate vor să impresioneze o asistență pe care, de fapt, o disprețuiesc, de vreme ce nu dau doi bani pe timpanele, nervii și regulile ei de comportament. Rezultatul e, întotdeauna, opus celui scontat: îți ieși din fire, dorești împricinatului un sfîrșit pe măsura vehemenței lui, înjuri, blestemi, pe scurt – păcătuiești. 

Mi se va spune că or exista și mo­to­ci­cliști (mitocicliști?) inocenți. Vor și ei să se distreze, să colecționeze „senzații tari“, să se simtă liberi. Ce, n-au voie?! Mă voi abține să alunec în metafizică. Prea mi se cere tot timpul „să fiu tolerant“ mai ales cu inși care n-au pic de toleranță pentru drepturile mele. Cu inși a căror singură preocupare, a căror singură „valoare“ sînt ei înșiși. Ei au toate îndreptățirile, eu aproape nici una, dacă nu stau cuminte în banca mea. Eu pot fi oprit de poliția rutieră dacă încalc limita de viteză admisă, ei sfîșie orașul în lung și-n lat, neînfricați și neamendați, mai ales în puterea nopții. Se joacă. Se bucură de tinerețe, de democrație, de drepturile omului… Nouă, ăstorlalți, nu ne rămîne decît „dreptul“ jenant de a fi antipatici. 

Conserve

Omul preistoric trebuia să fie înzestrat, pentru a supraviețui, cu mari virtuți de vînător. Dacă nu știa să identifice, să hăituiască și să doboare animalele din ambianța sa, murea de inaniție. Între timp, progresul științelor și al tehnologiei a mers atît de departe, încît sîntem scutiți de asemenea performanțe atletice. Ceea ce e o binecuvîntare, dar nu exclude anumite riscuri. Căpătăm atîtea lucruri de-a gata, încît ne paște pericolul unei grave împuținări a arsenalului nostru vital. Ajungem în pragul unei ireversibile dezadaptări. Au apărut însă – conștient sau prin viclenia speciei – „provocări“ compensatorii. De pildă, obiectele încapsulate pe care le numim, de obicei, „conserve“. Constat, adesea, că, pentru a deschide o conservă (cutie de carton sau de tablă, borcan, sticlă, doză, pachet cu bomboane, semințe, ciocolată sau medicamente) e nevoie de o suită de îndemînări îndelung exersate, mușchi, răbdare, ingeniozitate, scule, pe scurt, de o manualitate subtilă, care să transforme succesul operațiunii într-o sărbătoare salvatoare. Strămoșii noștri chiuiau cînd aveau la picioare trupul săgetat al căprioarei, noi dăm un strigăt victorios cînd avem, dintr-odată, în mînă un obiect căruia am reușit să-i învingem capacul. Puțin obosiți, exoftalmici, asudați, am recuperat, totuși, ceva din vigoarea fiarei originare, din instinctul ei de conservare, din capacitatea ei de a se valida pentru următoarea selecție a speciei. Atrag atenția că nici deschizătoarele „clasice“ de conserve nu mai sînt ce-au fost. Au, adesea, un „ce“ sofisticat, implică o mică perfidie procedurală, un minim exercițiu pregătitor. Nu putem să nu aducem un omagiu designerilor, inginerilor de tot felul, specialiștilor în împachetare care au imaginat piedici – simple uneori, dar eficiente întotdeauna – în calea reflexelor noastre obosite de vechi consumatori: plicuri care nu se rup, capace care nu se scot decît cu riscul să pierzi un deget, să rupi un cuțit sau să faci apoplexie, dopuri care nu ies din gîtul sticlei decît dacă se ocupă de asta Arnold Schwarzenegger, cutii de lapte al căror dop se învîrte la nesfîrșit, iar cînd cedează lasă în urmă o mică pojghiță metalică de care scapi cu ajutorul unei cozi subțiri de linguriță etc. Trăim un miracol! Tehnica nu ne mai îndepărtează de natură, cum greșit cred încă unii filozofi. Dimpotrivă: tehnica ne reașază în vitala noastră animalitate. În partea de junglă a modernității…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.