Note berlineze

Publicat în Dilema Veche nr. 88 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

iulie 2005 Într-un interviu televizat, Helmut Schmidt vorbeşte despre mişcările de tineret răspîndite epidemic în 1968, în mai toate ţările occidentale. Deşi om de stînga, le judecă la fel de aspru acum ca şi atunci. Din punctul lui de vedere, şaizecişioptiştii poartă răspunderea unei evoluţii politice cu efecte grave: ei au readus, după război, violenţa în stradă. "Credeam că nazismul a fost, la noi, ultimul episod de brutalitate civilă şi nu puteam privi decît cu îngrijorare reapariţia fenomenului, fie şi sub alte sloganuri." Terorismul era deja prezent, in nuce, pe baricadele pariziene şi, nemijlocit, în acţiunile grupării Baader-Ensslin-Meinhof. Schmidt observă, din vîrful buzelor, că unii din tinerii turbulenţi ai acelor ani s-au vindecat, şi-au depăşit, ca pe o erupţie trecătoare, "pubertatea intelectuală", şi au ajuns chiar miniştri... (e vorba, fireşte, de Joschka Fischer şi de Otto Schilly). Pe de altă parte, fostul cancelar nu poate uita că mari scriitori ai momentului (Heinrich Böll, de pildă) s-au comportat mai curînd ca simpatizanţi ai insurgenţilor, deşi păreau angajaţi strict în tabăra socialistă (SPD). Aşa arăta, deci, în anii '60 -'70 "trădarea cărturarilor". Böll mai ales (dar şi Siegfried Lenz sau Günter Grass) resimţeau, delirant, Germania Federală în care trăiau, ca pe un stat cvasi-poliţienesc, de natură să suspende creativitatea şi viaţa intelectuală cinstită. Laolaltă, ei ilustrează perfect definiţia dată intelighenţiei moderne de Wolf Lepenies (pe urmele lui Paul Valéry): "clasa cîrtitoare" (die klagende Klasse). Dar e vorba aici de o anumită orientare a spiritului, care evidenţiază diferenţa dintre "metafizic" şi "social", şi, într-un anumit sens, dintre dreapta şi stînga. Cînd Heinrich Böll spune că nu morţii îl interesează, ci cei ucişi, el provoacă o semnificativă deplasare de accent: misterul nedreptăţii devine, pentru el, mai important decît misterul morţii. Înainte de a căuta un sens, el caută nereguli şi vinovăţii. Or asta se întîmplă cînd privirea se mută dinlăuntru spre înafară. Metafizica morţii nu se poate naşte decît din reflexia asupra morţii proprii. Din clipa cînd problematica existenţială şi postumă a eului e înlocuită cu problematica "exterioară" a colectivităţii, metafizica devine superfluă. Seducţia temelor sociale rezultă din tocmai altruismul lor subiacent: nu ne ocupăm de noi, ci de ceilalţi, nu întîrziem în contemplativitate sterilă, ci invităm la acţiune. Psihologia activistului de toate culorile se întemeiază pe eludarea "cazului" individual, dublată de inflaţia dramei comunitare. Pentru metafizician, prevalează faptul că toţi cei ucişi sînt morţi. Pentru activist, prevalează faptul că unii morţi sînt ucişi. Cel dintîi se pierde în abisal, celălalt în pripă agitatorică. Întrebarea care se pune (şi pe care activistul juvenil ajunge, uneori, să şi-o pună cu adevărat în anii maturităţii) este în ce măsură poţi avea soluţii pentru alţii, cîtă vreme nu ai soluţii pentru tine însuţi. Mai rău încă: în ce măsură e igienic şi raţional să substitui rezolvării de sine, rezolvarea dramelor altora, în ce măsură e judicios să te amîni, sau să te anulezi, pînă la împlinirea unei utopii planetare. Cine e cel care vrea să reformeze lumea? Şi cu ce îndreptăţire? În numele cărei competenţe şi autorităţi? - iată interogaţia fără de care militantismul eşuează într-un hybris al extravertirii, dacă nu în arbitrar şi demagogie. Neglijenţa interioară (mergînd pînă la adumbrirea interiorităţii), surescitarea gregară, patosul vid - acestea sînt păcatele "generozităţii" stîngiste, tot astfel cum nombrilismul psihotic, egolatria, mizantropia şi singurătatea sînt riscurile firilor de dreapta. Stînga rimează cu uitarea de sine (vag iresponsabilă) a tinereţii, dreapta - cu recuperarea calmă (vag astringentă) a vîrstei adulte. Stînga se hrăneşte din valorile comunităţii, dreapta - din valorile persoanei. Helmut Schmidt, la optzecişicinci de ani, e un socialist de dreapta... * La dejun, Abdolkarim Sorush, expert în poezie persană, îmi explică de ce nu există, deocamdată, o soluţie eficientă la terorismul arab. Orice dialog e suspendat, cîtă vreme Occidentul va fi intoxicat de propria sa ignoranţă cu privire la islamism şi cîtă vreme lumea arabă va avea motive să reproşeze euro-americanilor nesinceritatea. Tony Blair blamînd, în opoziţie, stilul poliţienesc al Statelor Unite, dar acceptînd complicitatea, deîndată ce vine la putere. Talibanii - sprijiniţi în rezistenţa lor contra ruşilor, pentru ca apoi să fie nu numai lăsaţi din mînă, dar anihilaţi. Ş.a.m.d. Om subţire, Sorush e, totuşi, incapabil de evaluare autocritică. Ascultîndu-l, ai crede că politicienii musulmani nu ştiu ce înseamnă zîmbetul fals, eschiva diplomatică, viclenia. Nesinceritatea, păcat major în Islam (cam ca orgoliul în creştinism) pare a fi o invenţie apuseană, un perfid instrument colonialist. Problema ignoranţei e însă reală. Arabii ştiu mult mai multe despre noi, decît noi despre ei. Sîntem dominaţi de clişee şi resentimente. Sorush îşi aminteşte de o întîlnire dintre Khomeini şi Gorbaciov, la sfîrşitul căreia ayyatolah-ul îi recomanda interlocutorului său să citească Ibn Arabi, dacă vrea să priceapă cu adevărat universul arab. Khomeini e, de altfel, - continuă Sorush - autorul unor splendide comentarii la Ibn Arabi. Era un om cultivat, un interpret plin de rafinament. Sorush ştie ce spune. Ani de-a rîndul a făcut parte dintre apropiaţii lui. Acum însă bîntuie universităţile apusene şiÊţine prelegeri melancolice despre Djalal-ud-Din Rumi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.