Proiectul de la Roşia Montană este dezbătut, disputat, controversat de ani întregi. Cu momente de vîrf şi perioade de aparentă uitare. A revenit de curînd în actualitate după ce preşedintele Traian Băsescu a declarat că susţine proiectul „mai mult decît oricînd“. Zis şi făcut: la cîteva zile după declaraţie, preşedintele a fost la Roşia Montană şi şi-a întărit cuvintele: „Nu sînt adeptul laşităţii instituţionale".
Mircea VASILESCU | Europa dumitale
Munţii noştri aur poartă?
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Mai pragmatic si un lucru pe
adăugat de mihnea ionescu la data de 08 Septembrie 2011 12:09:42
Mai pragmatic si un lucru pe care M. Vasilescu nu-l observa: asa este, s-au risipit multe miliarde in Romania in ultimii douazeci de ani, putem face sezatori si putem vorbi despre cat de mult am pierdut si nu ajuta la nimic. Sint de domeniul trecutului si nimeni si nimic nu le mai poate aduce inapoi. Tot la fel putem vorbi despre cum ne minte puterea si T. Basescu si iarasi nu ajuta la nimic. Aurul de la Roşia Montană e sub picioarele noastre si il putem avea in viitor, in anii care vin. Asa putin cat este, il vrem sau nu-l vrem?
noi cersim din poarta-n poarta (si ce mila ne e de noi insine)
adăugat de musofilos la data de 07 Septembrie 2011 12:09:42
Stimate Domnule redactor sef,
In multe din cele ce scriti aici aveti dreptate - chiar foarte multa. Dar confirmati-mi, va rog, ca nu gresesc cind inteleg ca nu e vorba aici despre Rosia Montana, ci despre ...altele. "Totusi, dintr-ahale o partisoara/ V-oi spune-o acum, alte, da-alta oara...".
Intrucit m-ai demult, m-ai de demult, revista Dilema s-a exprimat foarte prudent despre exploatarea cu cianuri a aurului in Romania (intelegeam, atunci, un fel de vointa dilematic-democrata de audiatur et altera pars), daca despre ea ar fi vorba acum - ar fi normal sa ne spuneti cum reveniti asupra opiniilor dvs redactionale de atunci, daca le-ati schimbat si de ce. Dar nu reveniti. Poate unde, in general, nu reveniti asupra celor scrise altadata. "Ca toate la vale cura/ Ca libovul fara de masura...".
Presedintele a zis, a dres si a facut. OK. Nici pe el nu il interesa atit Rosia Apusenilor, cit sa prinda un bun prilej de a mustrului politicienii, ca tare-i place sa ii mustruluiasca. Altminteri, presedintele nu s-a exprimat despre Rosia vreme de ani de zile, in ciuda presiunilor politice si diplomatice exercitate asupra lui de lobbystii RMGC (incepind cu ambasadoarea Canadei, prima a-l felicita pe presedinte la inscaunare, tocmai pentru acest motiv, dar cine isi mai aminteste asemenea mizilicuri? ce-i Canada altceva decit o tara departata, care (ne) face reactoare nucleare? terminind cu dnii Hurezeanu sau Bogdan Balthazar sau mai stiu eu cine "cu staruinta la Domnul vine"). Ce consecinte asupra deciziilor la nivel inalt legate de Rosia Apusenilor va avea exprimarea presedintelui? Nu se intelege ce credeti dvs referitor la aceasta. Ceea ce intelegem foarte limpede e ca criticati felul de a actiona al presedintelui. E in ordine, nu ne mira, sinteti pe linie. Pe una din linii, pe cea care trebuie acestei natii in vremurile de rastriste si plingeri ce avem.
Intre ironia superioara si deplingere, remarcati ca discutiile pro si contra exploatarii cu cianuri in chestie au trecut din zona rationalului in zona pasionalului. Ca unul care a crescut in Apuseni si locuieste mult mai aproape decit dvs de potentialul bazin cu ape cianurate, imi permit sa observ ca discutia aceea rationala nici nu a avut loc. Ca niste monologuri paralele, argumentele celor "contra" (in marea lor majoritate, intelectuali, informati, specialisti, si mai ales tineri umblati prin tari straine, sperante din categoria celor pe care ii laudati - generic, nu? - cind va duceti la intrunirile celor care au studiat in strainatate...) si ale celor "pro" (cu resurse financiar-argumentative via RMGC foarte la vedere, in toate cazurile) nu s-au intersectat. Acu, de orice parte ne-am situa, cum sa nu te ia amokul ca cellalt nu-ti raspunde si tu vorbesti degeaba? Trecerea in pasional e in asemenea situatii ca in viata de cuplu: un salt calitativ si intensiv, de la obiectiuni rationale cazute pe urechea surda a partenerului, la "te las si plec, daca te mai prind ca..." etc. De ce sa ne miram?
In sfirsit, ideea conclusiva de a lasa decizia pe seama unei viitoare generatii de politicieni mi se pare induiosatoare prin voita sa inocenta (sau prin vointa de inocenta): "Ma dusa cu sine tot zburind, / Pa cum acus voi spune pa rind". Pentru ca RMGC vrea aurul de acum si de aici, nu in viitor. Pentru ca politicienii viitorului nu mi se par deloc mai credibili si mai supraumani si morali decit cei ai prezentului sau ai trecutului ("Vrei viitorul a-l cunoaste? te intoarce spre trecut", ne invata clasicii). Si mai ales, pentru ca e o solutie care deresponsabilizeaza orice factor de decizie actual - si orice factor creator de opinie actual (precum dvoastra, intelectualii publici). Sa decida altii (ce e mai vag si mai usor de idealizat ca viitorul de aur, scuzati ironia, al clasei noastre politice?), altundeva (la Bruxelles?), altcindva (in viitor?), nu noi, nu acum, nu aici.
Este ceea ce - involuntar, probabil - anunta inca titlul articolului: invocati folclorul, tezaur nesecat! Caci atunci cind motii cintau versurile respective, dupa mindria explicita de a avea aur in adincurile muntilor, venea plingerea de mila ca uite, desi avem aur, noi sintem lasati de izbeliste, cersetori, soarta noastra e grea, altii ne asupresc etc. Frumos cintec, perdanta atitudine. Au, fermecat de cadenta straveche a folclorului, nu v-ati prins ca tot autocompatimire sa numiaste?