Motorul gripat

Publicat în Dilema Veche nr. 99 din 8 Dec 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Semestrul preşedinţiei britanice a Uniunii Europene se va încheia în curînd. Conform sistemului de conducere "prin rotaţie" (cîte şase luni fiecare stat membru), Marea Britanie va mai ajunge să asigure preşedinţia UE în 2018 (punînd la socoteală actualele 25 de ţări). Cum între timp vor adera România şi Bulgaria, urmaşilor lui Tony Blair le va veni rîndul în 2019. Dacă între timp vor adera Croaţia, Turcia, Ucraina, Serbia-Muntenegru (sau Serbia şi Muntenegru), Macedonia, Albania, Bosnia-Herţegovina - următoarea preşedinţie britanică va fi prin 2023-2024. Iar dacă, în acest răstimp, se vor răzgîndi Elveţia şi Norvegia, care pînă acum au respins prin referendumuri ideea aderării la UE, în 2025 la Londra se va pune un banner mare, albastru cu steluţe galbene, în faţa Catedralei Westminster: "Twenty years after: UK rules again". Micul meu scenariu poate părea cusut cu aţă albă, dar n-am vrut decît să atrag atenţia asupra situaţiunii cam ridicole: sistemul preşedinţiei prin rotaţie, care era un semn de supremă democraţie într-o Uniune restrînsă, este astăzi un fel de joc de societate şi semnifică neputinţa Europei de a se reforma. Acum doar zece ani, mă aflam în Italia cînd celor 12 state membre li s-au alăturat Austria, Finlanda şi Suedia. Îmi amintesc că unii comentatori n-au ezitat să vorbească despre "şocul aderării", deşi era vorba despre numai trei ţări, toate cu o democraţie evoluată şi perfect compatibile economic cu vechile state comunitare. În 2004 au aderat zece ţări, dintre care opt proveneau din fostul lagăr socialist, cu tot ce decurge de aici: economii mai puţin performante, nivel de trai mai scăzut, mici întîrzieri în reformele politice. Între satisfacţia de a fi văzut Uniunea trecînd peste Cortina de Fier şi teama de "instalatorul polonez", între bucuria că în fostele state comuniste a triumfat democraţia şi necesitatea de a reconfigura bugetul comunitar, Europa Unită s-a trezit în faţa unei diversităţi (economice, culturale, politice) tot mai greu de gestionat după criteriile vechiului "club" de pe vremea războiului rece. Uniunea Europeană e, de fapt, în impas. Semestrul preşedinţiei britanice se va încheia cu summit-ul din 15-16 decembrie, cînd problema principală pe ordinea de zi va fi încercarea de a găsi un acord asupra bugetului comunitar. În vară, la încheierea preşedinţiei luxemburgheze, tentativa a eşuat şi au ieşit la iveală contradicţiile între interesele naţionale: Franţa n-a acceptat o reducere a subvenţiilor agricole (de care beneficiază în cel mai înalt grad), iar Tony Blair a propus o reducere a contribuţiilor naţionale şi o reorientare a unor fonduri spre cercetare-dezvoltare. Săptămîna trecută, premierul britanic a încercat să obţină susţinerea cîtorva ţări din Europa Centrală: n-a reuşit. După şase luni, problema rămîne aceeaşi. Dar, dincolo de calcule şi procente, persistenţa acestei teme pe agenda UE lasă impresia că Uniunea a devenit un fel de mare companie, al cărei "consiliu de administraţie" nu e în stare să voteze planul de investiţii şi nu ajunge la un acord privind împărţirea profitului între acţionari. Despre Constituţia Europeană, după respingerea ei prin referendum în Franţa şi Olanda, nu mai vorbesc decît comentatorii şi editorialiştii. Politicienii au făcut un pas înapoi şi şi-au întors privirile către alegătorii lor naţionali, ale căror dorinţe încearcă să le satisfacă. Ceea ce devine tot mai complicat: tulburările din Franţa arată o anume criză identitară, rezultatele incerte ale alegerilor din Germania au dus la o mare coaliţie, cu totul neobişnuită într-un sistem stabil de decenii întregi, în care rolul fiecăruia dintre cei doi mari actori politici (creştin-democraţii şi social-democraţii) era cunoscut şi previzibil. "Motorul franco-german" trebuie să se adapteze la această nouă realitate, dar situaţia se complică şi din cauza funcţionării, nu tocmai bune, a celor două economii: astăzi, creşterea economică s-a mutat în Est, noile state membre par adevăraţi "tigri economici", tot mai dornici - şi capabili - să înghită finanţări europene pentru a prinde din urmă vechea Europă. În asemenea condiţii, aderarea României şi Bulgariei (ca şi orice altă schimbare majoră în organismul european) depinde de capacitatea politicienilor din Vest de a-şi reconfigura relaţia cu propriii cetăţeni, deveniţi tot mai surprinzători, nehotărîţi şi nemulţumiţi. Aşa cum au respins Constituţia, ei pot respinge - într-o ţară sau alta - şi aderarea României şi Bulgariei. Probabil că acest lucru nu se va întîmpla, dar problema de identitate a Uniunii rămîne: vechile rituri politice şi birocratice nu mai ţin pasul cu viaţa, preşedinţia semestrială e o simplă formalitate, marile concepte care dădeau substanţă şi farmec intelectual dezbaterii publice în anii trecuţi ("Europa naţiunilor", "Europa federală", "Europa cetăţenilor") n-au reuşit să capete un sens ceva mai concret şi aplicabil. Europa şi-a pierdut suflul, iar liderii ei, cufundaţi în contradicţii pe procente bugetare, şi speriaţi de felul în care electoratele naţionale le sancţionează stagnarea şi nehotărîrea politică, nu mai pot apela la "patriotismul european" şi nu mai pot afişa un vizionarism retoric. Ar trebui să începem să ne întrebăm serios, profitînd şi de experienţa celorlalte state ex-comuniste, "în ce fel de Uniune ne integrăm?". Dar deocamdată sîntem prea ocupaţi cu disputele de vorbe între palate şi cabinete, prea atenţi la ce spun liderii politici şi prea convinşi că devenim "occidentali" dacă avem supermarketuri şi blocuri de sticlă "ca la ei". În plus, stăm cu ochii pe data de 1 ianuarie 2007 ca pe Porţile Paradisului. Cînd le vom deschide, s-ar putea să găsim înăuntru doar nişte îngeri transpiraţi care trag din greu la şaibă să repare un motor gripat.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.