Mituri false sau false demitificări?

Publicat în Dilema Veche nr. 602 din 27 august - 2 septembrie 2015
Farmecul discret al Iașilor jpeg

Mituri desființate: românii nu sunt nici prietenoși, nici ospitalieri! – ne-au anunțat Claudia Spiridon și Remus Florescu în ziarul Adevărul de pe 1 aprilie. Îmi place foarte mult această mișcare – Deșteaptă-te, române! –, și chiar cred că e bine să desființăm mituri iluzorii pentru a reveni cu picioarele pe pămînt. Cu condiția să știm însă ce-i iluzoriu și unde e pămîntul!

Ce-i așadar cu acest „mit al ospitalității”?

În primul rînd, nu prea sînt convins că este chiar un „mit”. Da, „ospitalitatea” apare de mult timp în chestionarele de auto-percepție ca o calitate a românilor, dar este o calitate pe care tot românii o ironizează de multă vreme, tot așa cum fac, de pildă, cu „românul s-a născut poet” (deși sărmanul Alecsandri a vrut să spună cu totul altceva cu acest „logo”!). Nu e deci mare lucru de „desființat” aici.

În al doilea rînd, – și înainte de a-l acuza de mitologizare deșănțată – să vedem ce spune el, „Românul”, despre ospitalitate. Pentru aceasta avem la dispoziție, de pildă, cele zece volume de proverbe, zicători și alte ziceri ale românilor adunate de Iuliu Zanne. Surpriză: nu vom găsi mai nimic despre ospitalitate. Iar ceea ce găsim sună cam așa: ba că atunci cînd ești invitat la masă e bine să mănînci mai întîi pe săturate la tine acasă, ba că la gazda din vecini nu poți să mănînci după pofta inimii sau, pe partea cealaltă, că masa întinsă te lasă cu buzunarul gol. Desigur, sînt satirizări ale celor neospitalieri, dar există și atitudinea de referință față de ospitalitate, care sună așa: cel cu masa să poftească, cel chemat să nu’ndrăznească. Nu s-ar zice deci că mitul ospitalității s-a născut în popor. Dimpotrivă, țăranul pare destul de reticent în această privință.

În sfîrșit: să presupunem totuși că ar fi un mit. Al cui? Al ospitalității sau al firii prietenoase a Românului? Căci ospitalitatea nu e același lucru cu prietenia, sînt din filme diferite! Prima este un ritual social care leagă grupuri de Noi și grupuri ale Celuilalt; cealaltă este o alegere personală între îndivizi. Ca atare, ospitalitatea nu este vreo nobilă trăsătură de caracter a individului și deci nu ține de psihologie: ea este o normă socială de conviețuire cu „celălalt”. Or, mă gîndesc eu, cînd vrei să desființezi ceva, e bine să știi ce; altfel, riști să pățești ca la dentistul distrat care îți scoate măseaua bună... Să aruncăm așadar o privire asupra subiectului.

Ospitalitatea este un rit de trecere. De o parte și de cealaltă a pragului se confruntă două lumi: a noastră, oameni așezați, și a lor, a celorlalți, străini, trecători, necunoscuți despre care uneori nu poți spune nici măcar dacă sînt oameni ca și noi. Ce faci, îi lași să-ți treacă pragul sau îi alungi?

Aceasta a fost o dilemă vitală pretutindeni, din zorii omenirii. Etimologia termenului, detaliată de Benveniste, îi sugerează cu prisosință, chiar și la nivelul bunului-simț, natura dublă: ospitalitatea (care a dat oaspete, ospăț, (h)ospiciu, (ho)spital etc.) și ostilitatea (care a dat ostatic sau oaste) sînt cele două fețe ale unui Janus, care privea străinul și-i cîntărea soarta: oaspete sau ostatec? Un soi de Minister al Afacerilor Externe, care alegea între apartenență și excludere – deci între pace și război. Iar practica ospitalității a fost, în primul rînd, aceea a unei diplomații cutumiare a alianțelor. Homer oferă în acest sens exemplul lui Glaucos și Diomede, care încetează lupta în momentul în care se recunosc ca moștenitori ai unor părinți care își oferiseră reciproc ospitalitatea. Conflictul se încheie și urmează un mare ospăț. Un ospăț, care e legat de oaspete, nu un zaiafet de cheflii. Și aceasta deoarece pretutindeni în lume împărtășirea hranei este însuși mesajul ospitalității, al acceptării celuilalt ca membru al propriei comunități, al unei apartenențe dobîndite.

Românii au poate cel mai frumos și explicit cuvînt pentru aceasta: a omeni, adică a-l transforma pe Celălalt în Om ca și tine și a-l trata „omenește” – angajîndu-l însă și pe celălalt, prin legile nescrise ale reciprocității, să procedeze la fel. A-l „omeni” pe celălalt, pe străin, pe călător este un ritual străvechi și general, pe care l-am practicat și noi cu mult înainte de a afla că sîntem români, dar nu pentru că „poporul” nostru ar fi fost așa, bun și prietenos din fire, ci pentru că așa era rînduit. Și așa a fost rînduit pretutindeni în lume.

Dacă vorbim deci despre ospitalitate (și nu despre prietenie!), aceasta nu este un mit, ci o realitate a societății țărănești din România: da, am fost mult mai ospitalieri decît societățile occidentale (și încă se întîmplă să mai fim), dar nu pentru că așa ar fi fost „firea românului”, ci pentru că am fost mult mai puțin – și mai tîrziu – moderni decît acestea. Și am aflat despre noi că sîntem „ospitalieri” de-abia cînd am constatat că ei nu sînt.

De ce? Deoarece societățile occidentale au înlocuit de mult comensalitatea ospitalieră cu manières de table, gazda cu restaurantul și, în general, ospitalitatea între comunități, devenită inutilă, cu politețea între indivizi, devenită indispensabilă pentru buna funcționare a societăților. Iar această politețe este acum un modus vivendi: cînd un funcționar, un chelner sau o vînzătoare îți zîmbesc, nu o fac pentru că le ești simpatic sau pentru că sînt ei, așa, prietenoși din fire, ci pentru că au învățat că, în acest fel, conviețuirea tuturor este mult mai plăcută și eficientă.

Exact asta nu am învățat noi. Nu prea am avut cînd, recuperăm, dar sîntem încă structural nepoliticoși. Putem (supra)compensa uneori prin exces de (falsă) politețe sau prin bruscă simpatie, dar nu am făcut încă din politețe un modus vivendi. Mai mult, am tot avut motive să considerăm că politețea nu rentează, că e pentru loseri și, în consecință, am început să ne visăm barosani și să devenim baroni. Nepoliticoși prin condiție, unii au devenit mitocani prin vocație.

Lipsa ospitalității nu este deci decît un fals mit. Lipsa politeții este însă o crudă realitate. Mare atenție deci cu „desființarea miturilor”, căci s-ar putea să rămînem fără măseaua bună și să le lăsăm pe cele cariate netratate!... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.