Mișcarea fără scop

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
Frica lui Putin jpeg

Eduard Bernstein, „revizionistul“ marxist care îl înfuria pe Lenin, avea o deviză interesantă: „Mișcarea e totul, scopul e nimic.“ Sensul concret și restrîns era propunerea de a se renunța la scopul marxist-ortodox al revoluției și al „dictaturii proletariatului“ și a urmări, în schimb, reforme sociale continue în cadrul democrației și pluralismului politic. Înțeleasă însă mai larg, formula ar putea descrie destul de bine o caracteristică esențială a lumii de azi. Diferența principală ar sta în aceea că, în timp ce Bernstein și revizioniștii lui au renunțat în chip deliberat la „mărețul scop“, păstrînd totuși o direcție, în lumea noastră scopul, sau scopurile oamenilor au fost pierdute spontan și aproape pe nesimțite, astfel încît singurul lucru care ne-a rămas este cu adevărat „mișcarea“. O mișcare frenetică, agitată, fără direcție clară, prea adesea despre care nu numai că nu știm unde conduce, dar parcă nici nu mai vrem să știm.

Pînă nu foarte de mult, totuși, majoritatea oamenilor știau care le era scopul în viață: nu erau, ce-i drept, scopuri originale, alese individual, ci mai ales scopuri colective, selectate de societate, de o confrerie profesională, de Biserică ori de tradiția familială (sau de toate laolaltă). Fiecare avea o „vocație“ (Beruf, cum spunea Luther), care cuprindea în sine deopotrivă ținta de atins, reputația, gratificația, dar și mijloacele necesare îngăduite. De unde rezulta și valoarea omului, care depindea de măsura atingerii țintei și de onestitatea folosirii mijloacelor. Iar ascensiunea socială era și ea determinată de atingerea pe rînd a unor scopuri tot mai înalte, ierarhizate. În general, majoritatea oamenilor știau din copilărie ce vor să devină, fiindcă știau bine ce sînt. Între a fi rege și a fi păstor distanța era mai mică decît credem: ambii avuseseră scopul fixat dinainte de condiția părinților și ambilor li se cerea să-și atingă acest scop și chiar să nu se miște dincolo de acesta. Căci dovada atingerii scopului era nemișcarea. Existau, desigur, și oameni care se mișcau (la propriu) mai mult decît alții – de exemplu, negustorii ambulanți; dar, dacă ei erau mereu în mișcare, scopul le rămînea clar și fix, la fel ca și celorlalți: acela de a-și onora „vocația“ pe care credeau că o au de la Dumnezeu. Și încă ceva: chiar dacă nu puteai împărtăși „vocația“ celuilalt, o stimai și o considerai și pe ea, ca și pe a ta și pe toate celelalte, esențială în ordinea voită de Dumnezeu.

Astăzi lucrurile s-au schimbat pentru majoritatea oamenilor. Scopurile – marile scopuri – s-au miniaturizat și s-au personalizat pînă la a deveni idiosincrazii. Nu numai că nu mai credem în „revoluția“ pe care o nega Bernstein, dar nici în menirea istorică, nici în libertate ori națiune, ori cultură și știință. Dumnezu însuși s-a multiplicat, apoi s a răsfrînt în nenumărați dumnezei minori, care se luptă între ei, fără să se recunoască, aidoma adoratorilor lor. Cei care luptă pentru drepturile animalelor îi disprețuiesc pe cei care recunosc numai drepturile oamenilor, veganii îi urăsc pe mîncătorii de carne, aceștia din urmă îi consideră nebuni pe vegani. Oamenii își cumpără cîte o broșură de „perfecționare personală“ și își fixează cîte un scop care durează maximum o lună-două. Principalul e ca scopul să fie imediat și neapărat ușor de atins: să ai succes în afaceri, să-ți reușească dieta, să ai o gîndire pozitivă sau să înveți chineza într-o lună – iată asemenea scopuri „fundamentale“ și pe care omul contemporan le schimbă mereu ca pe periuța de dinți și cărora cel mai puțin li se potrivește numele de „vocație“.

Ceea ce facem cu toții însă este să ne mișcăm – neîncetat, fără rost și din ce în ce mai repede. De două ori pe zi – la serviciu și înapoi; în week-end-uri, în vacanțe în diferite locuri. La mall-uri. Fugim neîncetat, prin aglomerație, producem un trafic infernal. Viteză – iată zeița noastră! Sîntem neîncetat hărțuiți, mînați de telefoanele noastre mobile; scriem mereu SMS-uri sau mail-uri cui vrem, dar mai ales cui nu vrem. Și, firește, fugim în spațiul virtual al Internetului, care ne solicită să dăm like-uri și să „șeruim“. Ne grăbim continuu. Unde? La ce bun? Am uitat. Ni se spune că e bine să „avem experiențe“, să „comunicăm“ – dar nu și dacă experiențele au vreo valoare, ori comunicările – vreun tîlc. Dar a „comunica“ și „a avea experiențe“ numai de dragul comunicării și al experienței – fără o destinație –, iată poate forma supremă a mișcării moderne desprinse de scop.

Cîtora dintre noi nu ni s-a întîmplat ca, la capătul unei zile pline de „experiențe“ și de „comunicări“, să nu ne dăm seama ce am făcut de fapt?! „Cu ce mi-am mîncat toată ziua?“, ne întrebăm. Imposibil de răspuns precis. Și dacă ar fi numai o zi!

Mișcarea fără scop, prin urmare, a înghițit totul – și ziua, și răgazul, și „vocația“, și viața, și pe omul însuși. E ca un cer mereu înnorat, care nu-ți arată niciodată că dincolo de vînzoleala sa tulbure mai există și altceva. Cel puțin, în alte timpuri, oamenii nu luau norii drept cer; noi însă, ocupați să ne uităm la smart de zeci de ori pe zi, am uitat și de noi înșine, și de nemișcarea stelelor.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.