Mereu reînceputul „Prolog“

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
Avanpremieră jpeg

„Că vinovat e tot făcutul

Şi sfînt – doar nunta, începutul.“ –  Ion Barbu  

Pare de la sine înţeles, astăzi, că rostul artistului, justificarea lui esenţială, este exprimarea de sine. Fie că are modestia de a-şi restrînge competenţa la hotarele propriei interiorităţi, fie că are orgoliul de a nu propune lumii altceva decît supremaţia personalităţii sale inconfundabile, artistul se resemnează sau se simte îndreptăţit să vorbească mereu despre sine, despre stările sale, despre crizele, revelaţiile şi stuporile sale, socotite a fi – prin ele însele – obiect de interes general. Introspectiv şi autobiografic, el nu acceptă să se refere la ceea ce îi e exterior, decît tot în numele propriei identităţi, al opiniei sau al afectelor sale. A face artă a devenit, pe nesimţite, a face – în sens larg –

. N-a fost întotdeauna aşa. Au fost vremuri în care artistul se socotea împlinit numai în postura de slujitor al unei

. El se percepea, cu tot talentul său şi cu fiinţa lui întreagă, drept pură

, drept instrument al unei instanţe trans-individuale. Nu

e personajul creator conta, ci ce se comunica

Nu „originalitatea“ vocii, ci precizia sunetului. Sunetul acesta de dincolo de sinele individual putea fi armonia unei zeităţi, disciplina unei instituţii sau ordinea amplă a naturii înconjurătoare. Important e că, în fiecare din aceste cazuri, artistul se raporta la un

sau la un

– mai cuprinzător decît el. Era inevitabil ca pasul următor (pasul „modernităţii“) să fie – prin contrast – o recuperare a subiectivităţii şi a individualului, o alunecare halucinată în lumea – greu de ţinut sub control – a unui „dincoace“ de hotarele eului. Lumea aceasta e plină de capcane. A fost nevoie de experienţa şi sîrguinţa unor mari atleţi ai singurătăţii pentru ca labirintul ei să fie domesticit. Fără o tărie ordonatoare, fără repere ferme şi fără asistenţa binevoitoare a Providenţei, lumea noastră lăuntrică e infernul însuşi! Într-un templu, într-un palat sau într-o pădure te poţi

. Dar de

, nu te poţi pierde cu totul decît în penumbrele unei interiorităţi solitare, incapabile să-şi mai înţeleagă

. Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărît să se închidă în sine. Iar curajul a fost pe măsura riscului… 

Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă – expoziţia aceasta, în care cîţiva pictori simt nevoia

a eliberării de „autoportret“. În „golul“ astfel obţinut îşi face loc, iarăşi, alteritatea. Deocamdată, sub trăsăturile discrete ale unei alterităţi

: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la un moment dat – ajungînd în punctul maximei depărtări de sinele individual –, ea devine nu un simplu „altceva“, ci „

altceva“, acel „das ganz andere“ care nu se opune, simetric, sinelui, ci îl transfigurează. Vor ajunge artiştii aceştia pînă la capătul drumului? Vor parcurge oare

istoria artei? Să nu ne grăbim cu pronosticuri solemne. Să nu ratăm farmecul florilor de măr, anticipînd bogăţia statistică a merelor coapte.

Am scris acest text în 1985, pentru catalogul primei expoziţii „Prolog“. Îl retipăresc, acum, cu nostalgia celui care a părăsit de mult „critica de artă“, dar îşi aminteşte de vremuri în care practica acestei meserii nu era simplă gazetărie, ci reflex de „normalitate“, încercare de „a păstra nordul“ într-o perioadă în care valorile erau, prin decret de partid, în derivă. Am observat că, pentru generaţiile mai tinere, artiştii de dinainte de 1989 se împărţeau în două mari categorii: cei care răspundeau, docil, comenzii oficiale şi cei care „rezistau“ printr-o creativitate neconformă, încercînd să ţină pasul, mai mult sau mai puţin

, cu modernitatea europeană. E o imagine falsă. Nu numai că unii „dădeau cezarului ce e al cezarului“ pentru a-şi întreţine atelierul în condiţii de libertate relativă, dar existau şi artişti – nu mulţi, e drept – care refuzau

presiunea ideologică a oficialităţii,

seducţia experimentelor „la modă“, „disidenţa“ stilistică, de natură să-i califice în ochii „lumii bune“. Din această categorie au făcut parte cei din grupul „Prolog“. Ei s-au străduit să întreţină preocuparea pentru

, pentru

, pentru

, pentru „natură“ (înţeleasă în afara reţetelor academice). Suportul lor spiritual era o nobilă umilitate, respectul pentru „meserie“ şi credinţa în Dumnezeu. „Axa“ acestui curajos program a fost şi este un mare pictor, Paul Gherasim, care a împlinit de curînd 90 de ani şi pe care, cu nesimţirea confortabilă a vremurilor noastre, nu ştim să-l sărbătorim cum se cuvine.  N-a fost un „creator“ năvalnic, n-a fost o „vedetă“ genialoidă, dar a fost un reper stabil, un ctitor al spiritului comunitar, în vremuri tulburi şi fără speranţă. În jurul lui au aglutinat o sumedenie de tineri (pe-atunci) „discipoli“ (dar şi cîţiva pictori deja consacraţi), care au rămas împreună pînă azi, cînd expun din nou, retrospectiv, la Galeria Romană: Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Matei Lăzărescu, Cristian Paraschiv. Alături de ei, sînt prezenţi „în duh“ şi o seamă de prieteni ţinuţi laolaltă de durabile „afinităţi elective“: Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Dan Mohanu, Ion Nicodim, Vasile Varga, Octav Grigorescu, Florin Niculiu, Andrei Rosetti. Mă bucur să-i ştiu în continuare activi, inspiraţi, dedicaţi opţiunii şi talentului lor. Şi le mulţumesc că îmi oferă şansa de a îmbătrîni în preajma lor… 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.