Livrăm texte şi soluţii. Aşteptăm comenzi

Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Avanpremieră jpeg

Acum ceva vreme, am publicat, în Dilema veche, un articol intitulat „Lamento“. Încercam să explic de ce orice om ajuns la o anumită vîrstă are dreptul să aibă o agendă de viaţă şi de lucru proprie. Mă plîngeam că sînt asaltat fără încetare de solicitări care, admirative sau respectuoase în aparenţă, îmi cer să renunţ la agenda proprie sau să o amîn sine die, pentru a asuma agendele altora. Sînt invitat – de fapt somat – să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefeţe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub ameninţarea unei aspre judecăţi publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeş“, nu vreau să ajut, fac pe nebunul, dezamăgesc etc.  

Evident că „civismul“ nu are vîrstă, că dacă poţi face un bine, e bine să-l faci, că nu ai dreptul să te ocupi, maniacal, numai de proiecte personale, cînd de jur împrejur se întîmplă tot soiul de netrebnicii. Pe de altă parte, nu mi se poate reproşa că, în ultimii 25 de ani, am stat deoparte. Chiar şi acum scriu două editoriale pe săptămînă, în care nu vorbesc, de regulă, nici despre Kant, nici despre Rembrandt. N-am sentimentul că scrisul meu are cine ştie ce efect, dar perseverez. Cît despre poeţii, artiştii plastici, fotografii, romancierii care îmi cer să mă ocup de ei, să le ornamentez destinul, „să le dau sfaturi“, nu pot decît să sper că realizează diferenţa dintre marele lor număr şi puţinătatea mea. Nu mă pot împărţi în zeci de direcţii deodată. Şi mai e ceva: şi în plan public, şi în plan estetic, eşti necesar şi, eventual, eficace, dacă iniţiativa porneşte de la tine, dacă aderi şi slujeşti în condiţii de libertate. Tu trebuie să decizi despre ce şi despre cine e cazul să te exprimi. Lucrul „la comandă“ e ipocrit sau convenţional. „Creatorilor“ le pot spune, deci, că esenţialul e să-şi vadă de treabă. Mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea roadele. Accentul pe „managementul“ carierei e inutil, dacă nu direct contraproductiv. Lăsaţi-mă, aşadar, să vă descopăr, să fiu surprins, sedus, convins de ceea ce faceţi. Nu năvăliţi asupra mea lacomi, interesaţi, gata să vă dedaţi la pripite exerciţii de striptease.

Am vorbit şi cu alt prilej despre postura de „ghişeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulţi par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleţ mereu deschis şi aştept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleţ de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaş de circumstanţă, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opţiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziţie. „Domnu’ Pleşu, vreau şi eu o vestă. Un pantalon. Un capoţel.“ „Bine, dar am şi eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, ştiu că sînteţi foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“  

Mai nou, la ghişeul meu, bat domni şi doamne cu programe, simpatii şi frustrări politice. Deunăzi, cineva mă ruga să scriu un editorial „cum ştiu eu“ despre Monica Macovei. E cazul să ajungă preşedinte. Altcineva mă ceartă tandru că – în chip dezamăgitor – nu sar să apăr victimele Antenei 3. Cum, tocmai eu? Eu, care am fost „linşat“ de acelaşi post, dar apărat de alţii? Una peste alta, sînt foarte mulţi cei care ştiu mai bine decît mine ce trebuie să fac, pe cine (şi cînd) să laud, pe cine (şi cînd) să înjur, pe cine să susţin. Sînt o simplă sculă ne- sau prost folosită. Am unele calităţi, dar sînt dezorientat, nu ştiu ce să fac cu ele. Dacă aş fi „cool“, m-aş bate pe toate fronturile, aş lua asupra mea toate războaiele, nedreptăţile, derapajele cotidiene. Iar dacă sînt atît de prost, sau de laş, încît nu ştiu ce să fac, nu-i nimic: nu trebuie decît să ascult ordinele sau sugestiile unora mai pricepuţi şi mai „civici“. Pe scurt, ori sînt „materia primă“, unealta docilă, soldatul prompt al unor strategi versaţi şi, spre deosebire de mine, „conştienţi“, ori sînt o gravă dezamăgire.  

Ceva asemănător se întîmplă cu cei care, mai ales pe forum-uri, îmi reproşează că bombăn de pe margine, dar că „nu dau soluţii“. Ca şi cum am autoritatea şi instrumentele unui „executiv“, plătit să „rezolve“ lucrurile, să facă ordine. Ca şi cum guvernul abia aşteaptă să mă citească şi să „traducă în viaţă“ „soluţiile“ mele. Ca şi cum n-am voie să spun că mă doare capul, fără să primesc răspunsul: „Nu te mai plînge. Vino cu soluţii!“  

Un lucru e clar: românii ştiu întotdeauna mai bine ce trebuie să facă alţii. Ei nu sînt decît victime, mici cetăţeni modeşti, neînsemnaţi, dispreţuiţi de intelectuali şi trădaţi de politicieni. Ei bine, nu-mi rămîne decît să le spun tuturor: „Vreţi soluţie? O aveţi cu toţii, fără discriminare, la îndemînă: votul! Dacă nu-l folosiţi, sau îl folosiţi brambura, preferînd să ascultaţi de viscere mai curînd decît de cap şi de bun simţ, nu mai aşteptaţi eroi providenţiali şi mană cerească. Veţi avea, mereu, şmecherii care vă sînt «simpatici». Care «nu stau pe margine». Care nu vă dezamăgesc decît prea tîrziu, sau niciodată.“  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.