Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Lehamitea şi entuziasmul

Am întîlnit, de curînd, o tînără juristă, proaspăt întoarsă de la o specializare în străinătate. Mi-a explicat, cu o bună dispoziţie înduioşătoare, că s-a întors cu ideea că trebuie să facem ceva, că ţara trebuie salvată şi că ea, personal, este gata să se angajeze într-un efort radical de reformă. Am vreo idee? N-aş vrea să stăm de vorbă despre asta?

 

26 comentarii 22216 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 345, 23 - 29 septembrie 2010

Domnule Plesu,

Domnule Plesu,
In ultimii 15 ani, s-a inaugurat câte o biserica noua la fiecare doua zile si avem acum 18.300 bucati. Tot in acest timp s-au desfiintat peste 21.000 unitati de invatamant, echivalent cu dispariţia a patru şcoli în fiecare zi a fiecarui an.
Era sa uit, au ramas, inexplicabil, peste 425 de spitale.

Prin august, la peste 45 C la soare, caci afara la soare asteptau, 10.000 de persoane nadajduiau sa atinga oasele, moastele sfantului Nifon si se stransesera la Mitropolia Targoviste. Pentru multi, drumul pana la locul cu pricina, trecand (chiar si in patru labe) printre picioarele jandarmilor s-a dovedit o adevarata proba pentru intrarea in Legiunea Straina.

Dorim, din caza crizei, extinderea bazei de impozitare, drept urmare sunt taxate medicamentele, pensiile, tichetele de creşă şi de masă. Tot la noi, cultele religioase, deşi oferă servicii numeroase şi diverse, depăşind cu mult oficierea regulată a slujbei, îşi desfăşoară în voie activităţile lucrative, iar sume importante scapă de fiscalizare şi alimentează economia subterană. Averile bisericii nationale, inca de acum vreo trei ani, depaseau trei miliarde de euro !

Statul de drept a fost imaginat ca fiind eliberat de doctrine religioase oficiale. La noi parca se simte un miros venit de hat, dinspre Iran. Se simte de-a binelea !

Si atunci cum sa ne facem lectiile, sarguiciosi si fara sa zicem nimic, fara sa vrem o anume dislocare, o alta asezare, o perturbare macar a invaziei marunte dar fara odihna a tuturor profitorilor, oricare ar fi ei ?
Constatati, in articol, ca este prea lume in carciuma. In biserici este si mai multa. Si ?

TURMA, REVOLUTIA, SI DEMONCRATIA

e cineva atent la ce se intampla in Europa, la cum ies oamenii pe strada? Spania, Polonia, Grecia, Anglia, Belgia, Franta, Germania?

in Germania au iesit oamenii pt drepturile lor firesti, democratice. iar metafora cu stat politienesc nu mai e chiar metaforica. toti suntem niste asupriti. putini admit asta:

uite un exemplu serios si respectabil:
http://kickyoutube.com/watch/?v=G9p1G-3_mtI

Germania se intoarce la noile Montagsdemonstrationen!

incercarea moarte n-are - e o vb romanesca in loc de lehamite

Am citit cu mare tristete articolul, si-l vad pe P ca un simbol al generatiei ce a facut totul pentru ca tara sa fie asa cum e acum. Zeflemeaua apare ca o reactie la posibila schimbare. Multi nu accepta insuportabila supunere fata de pseudo-elitele mentinute sa domine prostimea ce nu-si face treaba. Articolul apare probabil prin coincidenta sau nu, ca o reactie la marea adunare nationala a cercetarii din diaspora - cel putin mai mult sau mai putin pompos organizatorii au chemat elitele stiintifice la terenul de joc din bucuresti. Altfel nu-mi explic plictiseala flegmatica si tragicomicul balcanic ce reiese din articol. Ma asteptam ca un om de cultura sa spuna o alta placa, ca daca nu visezi nu ai cum sa vezi drumul sa ajungi pe cele mai inalte culmi. In gluma as spune "uite eu P nu visez, slabesc greu, dar cultural uite ce rau am ajuns, comentez numai ce au visat nemtii". Tinerii cer o schimbare, incearca disperati sa intre in vorba cu cei ce pot forma opinii, lideri ce pentru asta primesc salariu. Tinerii au curajul sa se faca de ris in fata lui P pentru ca vad solutii si nu mai accepta ipocrizia. Incercarea moarte n-are e o vorba romaneasca si NU de leheamitea, "tanarea", blazarea mosneagului obosit de ospete si chermeze plictisitoare e nevoie. Tara merge prost pentru ca unul ca P lasa se creada ca - toate sint bune - elitele tarii isi fac treaba, surde si induiosate stau si vegeheaza la "bunul" mers al societatii. Cind o mai vina un utopist in educatie sau o utopista in justitie sa schimbe ceva, o sa se simta ca un naiv ce vorbeste cu peretii. Misiune indeplinita! Cu tonul blindetii va fi impins spre iesire sa-si faca singur treaba ca asa multi priceputi sint ca nu mai e loc in parcare. Nu tu reforma tinere, fara revolutie da'l de astea, sa pastram frumusetea asta de sistem conservat pe vecie in formol. Sint f dezamagit

Interview

In alta ordine de idei, va recomand cu cladura interviewul oferit de maestrul Plesu ziarului Evenimentul Zilei, un document de integritate.

Cu ocazia asta cred ca am descoperit de ce Andrei Plesu nu era bun de consilier prezidential (IMO, of course): prin prezenta sa fizica si intelectuala combinate il inhiba pe presedinte inspirandu-l sa regreseze la vremea idealist-patriotarda cand era elev la liceul militar.

interviul

merita citit, linkul AICI
astea finnd spuse/citite, revin cu propunerea (la dl Plesu) de a candida la viitoarele prezidentiale.

Presedintele Andrei Plesu

Am avea si noi Havel-ul nostru.

Si nu in ultimul rand, ar pune capat finalului prezidential "escu".

cine?

si corbul spune : nevermore...

joc de-a cuvintele

dl Plesu polarizeaza iarasi excesiv, entuziasmul bun contra lehamitea naspa. aparent - pt ca si entuziasmul e rau daca se adauga niste ghilimele "euforice"...pina la urma sa ne vedem dracu fiecare de treaba e o idee buna, asta facem de fapt alooo!!!, ca oricum n-avem de ales.
a se slabi cu privitul la televizor dle Plesu. duce la o oboseala cu gust amarui (lehamite ii zice), mai ales suprapus cu zgomotul si traficul haotic din bucuresti
si pt Dzeu, n-o mai tot dati pe-aia cu "steaua ratarii", ca om umblat stiti bine ca sintem la fel de rai sau buni ca toticeilalti terestri

Proiectul "Romania" la final

Cred ca proiectul Romania se apropie de final si trebuie desfiintat.
Nu sint nici pe departe extremist sau mai stiu eu ce.
Doresc descentralizarea si economia de piata.
Actuala Romania nu poate crea asta.De ce?
Nu mai conteaza.Important este ca nu poate.

Revenirea la regatele istorice autonome politic si financiar cred ca este singura solutie astazi.
Moldovenii ar putea sa-si aleaga in pace comunistii lor fara sa mai creeze spasme si spaime celorlalti romani.
Ardelenii si-ar putea continua drumul linistit catre vest.
Bucurestenii la fel.

Analizati, cugetati, intoarceti pe toate fetele ideea asta si haideti sa-i dam bataie.
Nu avem nici un viitor cu actualul sistem si cu fortele politice ce-l populeaza.

Entuziasm

Nu pot sa nu remarc tenta tragica a pozitiei domnului Plesu si chiar daca il stimez si admir, nu pot sa ma abandonez asemenea dinsului in negura pesimismului, inca mai aud cintecul sirenelor si nu e nimeni care sa ma lege de vreun catarg, nu pot sa ma impiedic sa dau sperantei o sansa desi adesea plonjez si eu in adincul sulfuros al pesimismului si al starii de lehamite, am incercat chiar si rusinea de a fi roman si chiar rebeliunea refuzului de apartine unei natii damnate si condamnate la o submediocritate duhnitoare si rusinoasa, o pestilenta. Dincolo de toate insa am regasit mereu licarirea , iluzorie poate, datatoare de sens vietii, un imbold la o lupta pe care o abordezi si atunci cind logic sanse de izbinda nu sunt. Lumea o salveaza si o imping inainte nebunii si poetii iar in aceasta lume, care este cu siguranta o mocirla, ochii unora dintre noi privesc stelele.
Dr. Gheorghe Plesea

Dilema lui Solu

Domnule Pleşu, oare “sufletul acesta călător sub zodii dulci-amare” al românului, despre care vorbeşte Lucian Blaga, suflet care, în opinia sa “nu se lasă copleşit nici de fatalism feroce, dar nici nu se afirmă cu feroce încredere faţă de puterile naturii sau ale sorţii, în care el nu vede vrăşmaşi definitivi...” să fi eşuat, în timp şi sub vremuri, în ceea ce psihiatrii numesc “tulburare bipolară”, adică “psihoză maniaco-depresivă”?
Mi se pare firesc să mă întreb, de vreme ce în zilele lui Decembrie ’89 ne cam scăzuse nevoia de somn, am lăsat să ne scape controlul asupra euforiei şi violenţei, lăsându-le să se amestece, cu tragice consecinţe asupra celor ce-au căzut în stradă;dezinhibaţi brusc am devenit logoreici (amintiţi-vă de “spectacolul” postului naţional de televiziune! - preluat, în zilele noastre, perfecţionat şi ridicat la o altă scară de “Realitatea TV” şi “Antena 3”!), am “inventat” şi perpetuăm fuga de idei în ceea ce pretindem că ar fi comunicare, ne-am lăsat, nu rareori, pradă unor sentimente de grandoare sub semnul celor două degete ridicate în formă de V – toate acestea regăsindu-se între simptomele fazei maniacale ale respectivei maladii, căci despre o maladie pare a fi vorba. Din nefericire nu pot să nu observ prezenţa, adăugată celor de mai sus, şi a simptomelor ce caracterizează faza depresivă: proasta dispoziţie, anxietatea, neliniştea, iritabilitatea, scăderea stimei de sine, tendinţa de devalorizare, scăderea interesului pentru activităţile zilnice (înte care problema minării în toate chipurile a vieţii sociale pare a nu mai interesa pe nimeni!), ar putea fi oglindite, cu toate, prin starea de lehamite.
Într-o atare situaţie, mă-ntreb dacă singurul comportament normal nu-l găsim la politicieni, adică tocmai la cei care, mânaţi de un arivism fără margini, fac totul pentru ca ţara să nu se aşeze... ei acţionează, fără complexe, fără probleme de conştiinţă, nu ştiu ce e fatigabilitatea, lehamitea; nu sunt bântuiţi de idei de culpabilitate şi, cu atât mai puţin de idei autolitice. Tipii ăştia par atât de normali încât ne înnebunesc pe toţi.
Şi iarăşi mă-ntreb: oare tânăra juristă pe care cu buna credinţă a celui ce-a trecut prin toate a-ţi potolit-o, îndemnând-o să lucreze “conştiincios în ograda priceperii” domniei-sale, străfulgerată brusc de luciditate, nu şi-o fi făcut deja bagajele?... Deoarece, vedeţi dumneavoastră, să zicem că, urmându-vă sfatul, ar intra în justiţia română şi s-ar rezuma la a-şi face, cum o-ndemnaţi, “conştiincios” datoria, cum s-ar putea petrece asta fără a se angaja, simultan, într-o luptă, ce-i drept cu puţini sorţi de izbândă, cu toţi cei aglutinaţi sistemului ?... Nu zic, vor mai fi fiind şi alţii ca ea şi, tocmai de aceea, îndemnul s-ar cuveni să meargă şi spre solidarizare şi acţiune comună. Şi nu numai în justiţie (dacă întâmplarea a făcut ca interlocutoarea să fie o juristă), ci în fiecare sector de activitate... Iar tinerei juriste, străfulgerată brusc, cum ziceam, de luciditate, i s-ar fi putut părea firesc să-şi facă bagajele şi să ia primul avion spre o ţară normală, în care, pentru a-şi exercita profesia la înalte standarde, nu e nevoită să militeze şi pe alte planuri – social, cultural şi, de ce nu ?, politic...

o umila parere

eu as incepe la copii si femei. acestia au cea mai usoara amprenta in/pe sufletul unui popor. restu nu prea pare sa mai conteze, desi, si acestia isi pierd usor din simbolism. totusi cred ca aici se poate rezona si rezuma mai usor.

pana la urma nu stiu daca este ceva de pierdut in toata afacerea asta:

"und was du nie verlierst, das mußt du stets beweinen"
JWG

viziune...

"Cîteva milioane de cetăţeni conştiincioşi pot schimba ţara în mai mare măsură, cred, decît o echipă de „manageri“ euforici."

Domnule Plesu, ideea exprimata de dumneavoastra (proabil centrala in contextul articolului) este destul de perdanta. De fapt, suna mai mult cu ideea de baza comunista: 'conducerea poporului de catre popor'. Cred ca o 'iesire' din criza sociala si morala (mai degraba decat economica) pe termen mediu si lung este posibila doar cultivand (sau importand) cat mai multi 'manageri euforici'. Sunt cam de 10 ani plecat prin Europa, cunosc destul de bine sistemul social Belgian, Italian si Francez. Per global, 'oamenii de rand ' sunt la fel, daca nu chiar mai 'slab' uman decat media romaneasca. Mi-am pus mereu intrebarea 'de ca la ei da si la noi nu?'. Concluzia la care am ajuns pana acum (nu neaparat una absoluta) este ca 'managerii' sunt cei care fac de fapt societatea capitalista sa mearga bine. 'Angajatii' sunt de regula extrem de limitati, (profesional), nu stiu mai nimic inafara de ceea ce este in fisa postului si nici nu-si bat capul sa stie altceva. Am avut extrem de multe surprize, la banca, la ghiseu prefectura, etc, sa primesc informatii incomplee, eronate, sau sa nu stie efectiv ce sa faca si sa caute (la insistentele mele) informatii in 'ghidul utilizatorului'... Da, oamenii de rand sunt niste 'pioni' extrem de bine pozitionati, animati si 'motivati' de catre manageri, niciodata o masa de milioane de oameni nu poate sa progreseze decat daca 'naste' un grup de lideri ('manageri)' buni si onesti (as adauga si motivati).
Pierre

despre inima

"Si la jeunesse n'a pas toujours raison, la société qui la méconnaît et qui la frappe a toujours tort"
cred ca, daca noi insine ne-am pierdut speranta si credinta si am ajuns sa ne scufundam in lehamite, ar trebui macar sa nu ii contaminam pe cei tineri si pe cei care inca cred, cu lehamitea noastra. Si daca nu sintem capabili sa le oferim altceva, macar sa nu le luam ceea ce ei inca au si noi am pierdut. Speranta.
Ultima data cand l-am auzit vorbind pe dl Plesu a fost la una dintre conferintele TNB, subiectul fiind " despre inima". E trist sa il citesc scriind acum, cu atata "luciditate amara"

Varsta entuziasmului si varsta luciditatii

Lucidul are nevoie de entuziast pentru a-si manifesta luciditatea. Fie chiar si numai de mai tanarul el insusi. Iar la nivel social e poate importanta complementaritatea atitudinilor pe gradientul dintre entuziasm si lehamite catre luciditate si apoi de la capat. Poate ca greseala tinerei, daca a fost, a fost sa nu isi urmeze entuziasmul cu cei entuziasti. Nu poti mobiliza pe cei demobilizati, ci doar pe cei care nu au cunoscut niciodata entuziasmul. Cei demobilizati se remobilizeaza doar singuri, sau devin lucizi. Sau poate ca era, de fapt, lipsita de entuziasm, afisandu-l doar pentru a se autoconvinge, cum isi spun sportivii in preajma competitiei ca vor invinge, si cauta se se sprijine pe dumneavoastra pentru a deveni autentic entuziasta. Avea un pui de entuziasm si temea de el clamandu-l. Si atunci v-a dezamagit tocmai lipsa de autenticitate, si implicit teama ca cei cu adevarat entuziasti lipsesc, pentru a compensa in societate contributia dumneavoastra pierduta cu varsta. Deci nu va ramane decat sa redeviniti entuziast :)

TIMPUL?

"Adica legile fizicii sunt aceleasi peste tot, indiferent de context(sunt invariante).

Cel mai clar exemplu de dilatarea timpului de pana acum este al ceasurilor atomice sincronizate la femtosecunda (0.000000000000001 secunde sau 10 la puterea -15) puse fiecare in avioane supersonice care se deplaseaza la viteze diferite. In avionul care zboara mai repede, ceasul ramane in urma fata de celalalt, deci timpul "se dilata".
[Dilatarea timpului, confirmata
Specialistii de la National Institute of Standards and Technology ]

Ce alt criteriu aveţi la DILEMA VECHE pt.a publica un comentariu

?

Care este remediul ?

Lehamite intre lipsa de plăcere și aversiune...
Dicționarul nu ne spune însă cum sa ieșim din aceasta stare...
Nu trece nici cu ceai de plante, nici cu lămâie, nici cu mersul la specialist. Nu vrea sa dispara nici cu o infuzie de vise și nici atunci când stam pe uscat și încercam sa nu mai gândim. Oricum am lua situația, din momentul în care ajungem la concluzia ca ne este lehamite, nu mai este nimic de făcut. Insa tresărim atunci când mai ne mai întâlnim cu noi cei din trecut atunci când ii vedem pe cei de azi care se zbat sa schimbe ceva. Ne regăsim în ei dar simțim ca suntem prea obosiți ca sa mai speram degeaba. Ei nu au înțeles ca nu se întâmplă nimic nu pentru ca nu am fi în stare sa schimbam ceva ci pentru ca sistemul ales nu permite celor care pot și ÎNCĂ își mai doresc sa schimbe ceva, sa-și urmeze drumul firesc.

Pentru DEMOCRAŢIE lupţi mereu LUPTA NU SE TERMINĂ

REMEDIU?
ACŢIUNE!
(fiecare cu mijloacele care le are la îndemînă)

Dar nu (mai) cred în reţete grandioase, cu rezultat garantat

Nu cere nimeni un rezultat garantat si nu cere nimeni nici macar un rezultat rapid. Timpul unei generatii cel mai probabil ca nu este de ajuns pentru a face fie si un prim pas real spre o schimbare. Doar specificul nostru national a fost lucrat vreme de secole (poate ca pornind de dupa disparitia ultimilor mari domnitori medievali). Ar fi iluzoriu sa cerem atunci ca in zece ani sa zicem, sa avem ceva schimbat.
Dar poate ca ar fi util sa existe o institutie care sa coalizeze tendintele de acest fel. Cum ati spus si dumneavoastra, ici si colo apar picaturi care vor sa curga la deal. Nu va grabiti sa le indrumati sa se incadreze cuminte in curentul disciplinat, general. Pentru ca cumintenia asta este mai productiva si pentru cei gata sa profite de ea.
Asadar poate ca ar trebui sa existe o institutie care sa polarizeze aceste optiuni si sa actioneze macar in sensul de a le face cunoscute, daca nu si mai mult decat atat. O institutie in sens larg, poate fi doar un om, poate fi un grup, poate fi o organizatie, poate fi si un partid, insotite si de o infrastructura la care sa fie adaugate pe rand rezultatele pasilor marunti facuti.

DICTATURA SCOLARA

O solutie utopica, evident dar salvatoare de timp, o economie de generatii: citiva (sa zicem 5) ani de dictatura educationala in care cei care au capacitatea de a educa sa-i scoleasca (obligatoriu de ambele parti) inafara propriilor programe de munca, pe cei care ar trebui educati..... Rastimp caracterizat de o dictatura tehnocrata, fara vreo activitate politica, fara drepturi politice, perioada urmata de un mare examen national avind ca miza: CARTEA DE ALEGATOR....nu se tinteste o natie de intelectuali de elita ci doar una normal civilizata.....Nici nu e prea utopic daca ne gindim la dobindirea cetateniei in SUA......E drept ca la ei se aplica doar noilor veniti, nativii fiind scutiti de cultura si uneori chiar de inteligenta, pentru aceia civilizatia e optionala dar usor constrinsa de presiunea societatii.
Haideti sa mai si visam un pic !!!

Dar ati crezut vreodata in asemenea retete?

Marx oferea asemenea retete grandioase, precum si explicatii destul de plauzibile oricarui fenomen social: nimic nu ramanea de ne-explicat/neinteles dialecticii marxiste.

nu cred in rezultatul garantat al proiectelor sociale

Mai mult ca probabil ca sintem in situatia lui Marx, de a sti mult mai bine ceea ce NU vrem, decat ceea ce vrem, decat ce inseamna ceea ce vrem, ce consecinte va avea, care vor fi rezultatele reale.
Altfel cred ca orice efort sustinut de a elabora o solutie va oferi un castig cert, nu atat reteta, cat o cunoastere mai buna a problemei abordate.

DEMOCRAŢIA ESTE RELATIVĂ (E=mc² )

PREZENTUL trebuie trăit nu contemplat VITEZA TRĂIRII DILATĂ TIMPUL
OAMENII PROVIDENŢIALI sînt o invenţie a împrejurărilor

oamenii providentiali sint o inventie a istoricilor oficiali

Sint necesare sisteme de referinta diferite si care sa se deplaseze unul fata de celalalt cu viteza apropiata de viteza luminii, pentru ca efectul sa fie observabil. De asemenea este necesar ca fiecare din sisteme sa faca observatii asupra fenomenelor din celalalt sistem. Intr-un sistem inchis timpul nu sufera nici o modificare, in sensul ca timpul perceptiei si timpul materiei raman sincrone. Abia in momentul studiului fenomenelor similare din celalalt sistem apare efectul dilatarii timpului.
Adica avem nevoie si de observatori sau de contemplatori, sau fie, de istorici. :)

suflete moarte

reformarea statului, descentralizarea, dictatura legii. fara lucrurile astea ne agitam in gol, toate eforturile individuale se risipesc 90% si apare saturarea si adaptarea. probabil doar un razboi, o revolta in masa sau alta calamitate sa aseze din nou lucrurile pe o directie buna. as vrea sa cred ca niste oameni cu bani si fara interese vor sustine un partid nou, cu oameni tineri si capabili si entuziasti sau blazati dar...miliardarii nostri rafinati si cultivati doar isi fac reclama cu fundatiile lor. momentan suntem intr-un razboi civil purtat de parveniti in care noi, soldati orbi pe tabla de sah, marsaluim spre prapastie.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Aurea mediocritas, la Chişinău

Cu cîteva luni înainte de vizita propriu-zisă, stăteam toți trei la mine în birou, uitîndu-ne absolut fascinați cum Google Maps deschidea geografia fotografică a locului. Mai din­tr-un unghi, mai din street view, mai luînd-o la pas digital, centrul Chișinăului ni se deschidea ca o prăjiturică cu răvaș digitală.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI