Lamentație

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Frica lui Putin jpeg

Există o veche lamentație: deja Socrate se plîngea că oamenii mari ai Atenei, precum Temistocle, Pericle sau Cimon, nu-și pot educa pro-priii copii, spre a deveni la fel de buni și de folositori pentru cetate ca ei însiși. În general, copiii nu pot decît anevoie să evite greșelile părinților, iar aceștia nu reușesc să-și învețe copiii să ocolească erorile pe care ei înșiși le-au făcut, după cum eșuează adesea în a-i face mai buni decît au fost ei înșiși.

Faptul e la fel de adevărat și azi, ca și acum două mii de ani. Pentru a ne referi nu la cadrul personal, ci la cel al societăților în ansamblu, cît de triști sau îngrijorați ne fac să ne simțim noile generații de europeni, care iau libertățile și bunăstarea de care se bucură drept ceva banal și neimportant, nemaivrînd să învețe din istorie cît de greu și cu cîte sacrificii au fost ele obținute. Ascultă atent de vocile „populiștilor“, tratînd cu dispreț avertismentele celor care în trecut au mai auzit, spre detrimentul lor, asemenea voci, sau pur și simplu citesc superficial cărțile de istorie, asta dacă totuși binevoiesc să le mai deschidă. Istoria, de altfel, a încetat de mult să mai fie „magistra vitae“ – dacă a fost vreodată – fiindcă nimeni nu învață cu adevărat altceva decît un conținut intelectual din istorie; dar conținutul afectiv, dramatic, trăit sufletește – singurul determinant pentru modelarea comportamentelor –, rămîne la scară mare aproape incomunicabil, sau oricum foarte greu accesibil. Iar conținutul intelectual poate fi șters, uitat sau combătut cu ușurință cu diferite argumente. Declinul din prezent al liberalismului are, desigur, mai multe cauze locale sau globale de natură demografică sau economică; dar o cauză generală psihologică este sigură: avertismentele trecutului cad pe urechi surde. Unii nu vor, alții nu pot să le asculte, dar cel mai des ei le neglijează ca și cînd n-ar fi. Pentru mulți tineri de azi de la noi, epoca Ceaușescu, de exemplu, e la fel de îndepărtată și de absentă sub raport psihologic ca Evul Mediu. Să ne punem în locul lor: sîntem siguri că n-am privi la fel lucrurile?

Pe de altă parte, ce-ar fi viața noastră dacă, în mod miraculos (sau prin știu eu ce inginerie genetică), am deveni mult mai accesibili afectiv la sfaturile și avertismentele vîrstnicilor și, în general, ale trecutului? Dacă ele ne-ar mișca lăuntric, așa cum ne mișcă prezentul pe care îl trăim?

Desigur, atunci am alege liberalismul și democrația și am refuza din start demagogia politică și autoritarismele, de parcă noi înșine am fi făcut experiența lor sumbră. Am alege mereu numai pe cei mai buni dintre cei care ne cer votul, fiindcă am simți profund ce pățesc cei care nu au făcut asta. Am retrăi emoțional mereu istoria, mai ales pe cea recentă în datele ei teribile. Am avea noaptea coșmaruri din cauza ei. N-am mai repeta ca papagalii că „a fost mai bine pe vremea lui Ceaușescu“. Ne-am feri instinctiv de stîngism și de fascism. N-am mai zice: „Comunismul a fost o idee bună, dar rău aplicată“. Vasile Ernu ne-ar lăsa pe toți reci. Dar ar fi și alte consecințe.

N-am mai mînca hamburgeri, fiindcă le-am simți nocivitatea. Ne-am muta la țară ca să avem aer curat. Am strînge bani ca să-i investim rezonabil, nu ca să-i risipim pe capricii. Nu ne-am mai împrumuta. Am merge pe bicicletă zilnic. N-am mai fi sedentari. Ne am alege super-înțelept locul de muncă. Ne-am cunoaște mai bine și ne-am feri de ambiții exagerate în profesie, de exemplu aceea de a avansa repede. Ne am cultiva grădina în felul lui Candide, dar n-am planta numai flori în ea, ci și legume din care să ne putem hrăni în mod ecologic. În general, n-am mai risca, pentru ca să nu pierdem. Nu ne-am mai căsători, ca să nu riscăm un divorț. Nu ne-am mai îndrăgosti, ca să nu riscăm dezamăgirea. N-am vrea să fim bogați, ca să nu ajungem săraci. Nici copii cred că – dacă vom fi înțelepți – nu vom mai face, ca să nu avem toate necazurile știute de pe urma lor, fie ei mai mici sau mai mari. Dacă am putea, n-am mai fi nici tineri, ca să nu îmbătrînim. Aventura, temeritatea, nesăbuința vor fi improbabile; dar atunci cine va mai avea curajul să inventeze ceva nou? Prea ancorați fiind în trecut, ne-am desprinde și de prezent. Tinerii ar fi deja bătrîni, iar bătrînii n-ar mai avea nici un rost pe pămînt, nici măcar pe acela de a-i confrunta pe tineri cu propriul trecut pe care aceștia acum îl refuză și-l disprețuiesc. Așadar, o lume pe care ar apăsa cu adevărat, afectiv și nu doar intelectual, povara trecutului n-ar mai avea viitor. Renunțînd la risc și la încercare, istoria s-ar opri în loc.

De ce nu? – vor zice unii. În fond, nu-i istoria aproape numai istoria ororilor și a crimelor făcute de om împotriva omului, spre a nu mai vorbi despre restul naturii? De ce ar trebui ea perpetuată în acest mod? Dar există vreun alt mod? Se pare că nu: alegerea nu-i între o istorie bună și una rea, ci între Istorie, cu amestecul ei insuportabil de aventură, oroare, măreție și experiență, și Nimic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul unei femei care și-a luat casă în cel mai scump oraș din țară. „Am empatie doar pentru animale, de ce aș avea pentru oameni”
Mulți români aleg să cheltuie o avere pentru o casă cu curte, tocmai pentru a scăpa de zgomotele unor vecini nesimțiti. Uneori, însă, nici măcar acesr lucru nu le garantează faptul că vor avea în preajmă oameni cu bun simț care să respecte măcar orele de liniște.
image
Întrebarea care îi macină pe bărbați: care e lungimea corectă a pantalonilor. Adina Buzatu: „Nu s-a purtat niciodată gleznuța la vedere”
Alegerea lungimii potrivite a pantalonilor este esențială pentru un aspect elegant și confortabil, dar contează și locul în care mergi. Mai mult, spune Adina Buzatu, „gleznuța la vedere” nu a fost niciodată la modă.
image
Situație stranie la Realitatea Plus: Alexandra Păcuraru vorbește despre „retragerea” din televiziunea condusă de tatăl său VIDEO
„Retragere” neașteptată de la Realitatea Plus, canalul de știri condus de familia omului de afaceri Maricel Păcuraru. Protagonista este chiar fiica omului de afaceri, Alexandra Păcuraru, care, până recent, era prezentatoare la acest post de televiziune.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.