Instantanee din istoria privirii (3): Gioconda

Publicat în Dilema Veche nr. 876 din 21 - 27 ianuarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

 3. Gioconda

Există mari personalități – inventatorii faimoși, de pildă, și oamenii de știință în general – care, aplecați toată viața asupra cîtorva întrebări, reușesc să lase în urmă un mare răspuns sau o sumedenie de soluții durabile. Leonardo da Vinci – care s-a impus contemporanilor săi și ca un inspirat om de știință – a parcurs calea inversă: a imaginat, de timpuriu, felurite soluții tehnice, a propus – în proiect – uimitoare răspunsuri pentru cele mai diverse probleme, dar a sfîrșit cu un mare semn de întrebare. A avansat, cu fiecare decadă a vieții lui, de la cea mai strictă și eficientă rigoare înspre cea mai doctă nedumerire. Cu alte cuvinte, a început ca un subtil „inginer” și a sfîrșit ca un gînditor și ca un artist. Iar marea întrebare pe care Leonardo ne-a lăsat-o tuturor moștenire se cheamă Gioconda... După o viață petrecută sub semnul amiezei atotlimpezitoare, el face loc, în portretul acestei femei, amurgului, cu întregul lui potențial de interogație. Seninătății tăioase a savantului i se adaugă penumbrele fertile ale melancoliei. Exactitatea legii e îmbogățită prin adevărul nuanței. De-a lungul acestui parcurs interior și stilistic, Leonardo aduce inteligenței omenești un paradoxal omagiu: ea e înțeleasă ca o virtute care se califică nu doar prin ceea ce poate descifra, ci și prin ceea ce știe să ascundă. Acesta e, credem, nimbul simbolic al celebrului portret, farmecul lui greu exprimabil. Ni se propune o dimensiune a cunoașterii la care nu sîntem destul de atenți: cunoașterea care nu știe și nu vrea doar să-și afirme, triumfal, „averea” intelectuală, pozitivitatea, ci poate decide și să tacă, să evoce sensuri ascunse, să savureze misterul. Iar gestul dintîi al inteligenței destinse, capabile să amîne, semnificativ, trecerea dincolo de pragul obișnuit al cunoașterii, gestul acesta este surîsul! Și poate nu e nimic mai frumos, mai nobil omenește decît tocmai înzestrarea minții de a surîde propriilor sale limite...

mona lisa by leonardo da vinci from c2rmf retouched jpg jpeg

De multă vreme, Mona Lisa a devenit aproape o emblemă a artei de a picta. Ca și realitatea imaginilor pictate, realitatea acestui faimos chip de femeie ezită între explicit și aluziv. Ca și pînza unui tablou, epiderma Giocondei e mai mult decît „suportul” unui îndemînatic joc de forme, mai mult decît o impasibilă, neutră, suprafață „de lucru”. E o peliculă sub care pulsează un întreg univers, o simfonică țesătură de lumi posibile. Nu întîmplător, în spatele Giocondei, ca fundal, e zugrăvit un peisaj, cuprinzînd cele mai diverse tipuri de relief. Ca o replică macrocosmică a microcosmosului inepuizabil pe care Gioconda îl întruchipează. Microcosmosul acesta, căruia Goethe avea să-i spună „Eternul feminin”, este „opera”, înfăptuirea palpabilă a gîndului tainic care îngăduie mîinilor Giocondei să stea „părăsite” într-o prețioasă odihnă. Dar, pe de altă parte, această odihnă a mîinilor cheamă la „faptă” privirea și surîsul. Ni se sugerează, astfel, puterea spectaculos făptuitoare a reflecției și a reveriei, amîndouă „activități” statice, „așezate”, străine de agitația hărniciei exterioare. Nu ne vom mai mira că portretul Giocondei a devenit, într-un anumit sens, emblema însăși a artei de a picta. Ce este, în definitiv, pictura decît expresia superior vitală, de un dinamism bine temperat, a unei bogate nemișcări? Pe de altă parte, nu numai provocatoarea nemișcare a imaginii ține de destinul picturii, ci și inevitabila ei tăcere, „vorbirea” ei transtextuală. Tentativa comentatorului, a noastră în cazul de față, de a găsi echivalentul scris al imaginii pe care o contemplăm rămîne, fatalmente, sub nivelul suveranității ei. Ca un zgomot oarecare împrejurul unei incoruptibile statui...

Și mai e ceva, infinit de trist, care unește destinul picturii cu destinul acestui tablou și cu destinul oricărui patrimoniu pămîntesc. Gioconda e o frumusețe pe cale de a dispărea. Cu fiecare an care trece, ea se degradează ireversibil, așa încît ceea ce vizitatorul Luvrului mai poate vedea astăzi între ramele ei este mai mult amintirea unei picturi decît corpul ei originar. Așa stînd lucrurile, cuvîntul, care nu poate exprima tăcerea Giocondei (și a nici unei alte imagini), se arată, totuși, cu toată neputința lui, mai durabil decît părea. Cîndva, Leonardo nu va mai fi pentru noi decît ceea ce fiecare pictor, fiecare artist devine pînă la urmă: un nume despre care povestesc cărțile, dar pe care muzeele, memoria vizuală a lumii l-au pierdut. Vom spune Leonardo cum spunem Apelles sau Polignot, fără ca vreo imagine să se mai asocieze, în mintea noastră, acestor nume. Și vom spune, poate, la fel, „pictură”, cu sentimentul că ne referim la un dat arheologic, la o realitate defunctă, cu același sentiment, probabil, cum vom spune și „Veneția”, și jungla Amazoanelor, și pictura etruscă, și atîtea altele: lucruri minunate, din care nu va mai fi rămas decît nimbul. S-ar putea, totuși, ca, pînă și în asemenea momente, Gioconda să-i supraviețuiască lui Leonardo ca o emblemă a Paradisului pierdut: Paradisul pierdut al picturii...

Sursa foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.