Hotel Ambos Mundos (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

– Turimul este o ţară străină –

The past is a foreign country: fraza de început a unui roman din 1953 al lui L.P. Hartley, a unui film de succes din 1971 și apoi a unei cărți faimoase despre patrimoniu din 1985 a lui David Lowenthal. Parafrazînd, am putea spune la fel de bine și că turismul este o țară străină; they do things differently there – cum suna a doua parte a frazei lui Hartley. Și nu mă refer la turismul în altă țară!

Două săptămîni în Cuba am fost aproape mai tot timpul, inevitabil, printre turiști. Iar în Varadero, într-un uriaș complex all-inclusive așezat în butaforia hollywoodiană a unui decor din Sinbad Marinarul, m-am simțit într-o rezervație de turiști. Am stat ca în sînul lui Avram, ce-i drept, dar am făcut și experiența mitocăniei cosmopolite, a disprețului și superiorității, a jubilațiilor „acum sau niciodată“, a lipsei de interes sau a distracției delocalizate și doar rareori a curiozității. United Colors of Burdihanos, “Maneliști din toate țările, uniți-vă!“ și clubul select „Uită-te la mine!“, cohorte de Narciși făcîndu-și selfie-uri sub fiecare palmier, evadați din corporații veniți pur și simplu să se odihnească, inconfundabilii hooligans britanici ai turismului, năpustindu-se în baruri sub deviza veni, vidi, bibi, bulimia răzbunătoare a tuturor în sala de „împinge tava“ de cinci stele și, mai degrabă pierduți printre toți aceștia, turiști răzleți, care veniseră în Cuba deoarece își doreau să vadă Cuba. Turist și eu, dorindu-mi să rămîn un turist în vacanță, nu m-am putut însă împiedica să fac un soi de etnografie pe colțul mesei și să schițez o lapidară tipologie a lui homo turisticus.

Poate cea mai răspîndită categorie este aceea a entomologilor. Aceștia co­lec­țio­nează de oriunde se duc efemeride exotice, experiențe, amintiri și suveniruri, pe care apoi le ordonează cu grijă în insectarul de acasă, pe care îl arată cu mîndrie prietenilor și vecinilor, și la care privesc, la bătrînețe, cu nostalgie. În mare măsură, ei sînt subiecții a ceea ce a ajuns să se numească „economia experienței“. O subspecie aparte o constituie turistul japonez, care fotografiază tot (am văzut un cuplu tînăr care și-a pozat, fascinat, spaghetele din farfurie) și ia cu el acasă tot. În această practică aproape compulsivă este însă, cred, și ceva dintr-o stare de spirit a Japoniei contemporane, care, după Hiroshima, a preluat tot de peste tot cu o uriașă poftă (nevoie?) de asimilare, i-a depășit pe toți și pe toate, dar fără a înceta să fie Japonia. Nu pot să știu însă ce se află în spatele zîmbetului lor asiatic atunci cînd fac poză după poză…

O altă categorie, poate la fel de răspîndită, o constituie aceea a turistului staționar. De fapt, acesta călătorește în jurul propriei sale camere, își ia cu el cultura și obiceiurile oriunde merge, caută locurile, mîncărurile și băuturile cu care este obișnuit, este stupefiat de faptul că în unele țări oamenii fumează, nu au cereale la micul dejun sau petrec pe stradă. Călătoresc pentru că oamenii civilizați călătoresc, pentru că așa au învățat la școală și așa au citit în ghidul turistic. O subspecie „evoluată“ a acestora o constituie turistul digital. Acesta nu mai călătorește în jurul propriei camere, ci în jurul propriei oglinzi. Străinătatea nu este decît el/ea într-o țară străină.

Există apoi o categorie de conchistadori parveniți. Aceasta e cea mai antipatică. Sînt grupuri gălăgioase, care vin ca să cucerească o scenă pe care să dea nestingheriți spectacolul superiorității lor recente sau visate. Hola, garçon, unde e gheața mea?! – se rățoia unul dintre aceștia la un chelner cît se poate de atent și serviabil – dar chelner!… O subspecie benignă, care poate avea aceleași consecințe, dar nu are aceleași intenții, este aceea a ruralilor, veniți cu neamuri, cu bunici și copii, care pur și simplu se simt bine pentru că se simt ca acasă. Ideea de spațiu public și spațiu privat, de intimitate a vecinului de palier etc. le este destul de străină și se uită cu ochi mari la tine cînd le atragi atenția – după care se potolesc cîteva minute.

În sfîrșit, există și categoria pelerinilor, care își urmează parcursul ecumenic pe la toate templele-fetiș ale curiozității lor. Aceștia pot să guste cîte puțin și din meniul altor categorii de turiști, dar, de regulă, știu ce vor în aceeași măsură în care sînt deschiși surprizelor. Majoritatea, cînd se întorc acasă din călătoria vieții lor, se consideră alți oameni. Turismul îi marchează.

Poți întîlni toate aceste categorii de turiști oriunde în lume, nu numai în Cuba. Aici, turismul este însă (neo)colonial. După cum spuneam anterior, cei mai norocoși cubanezi lucrează acum pe plantația turistică. Doar cu unele excepții, desigur, cei care nu au acces la rețelele turistice sînt altă lume. Uneori, oamenii acestei lumi ironizează lumea neocolonială, ca acel grup de tineri care, văzînd coloana noastră de mașini de teren venită într-un „safari“ (cum altfel?…) pe o plajă rezervată de snorkeling, și-au scos pălăriile de pai și au mimat, rîzînd, cerșitul: Señor, ceva de mîncare, por favor! Alții nu-și permit să se joace cu chestiile astea, precum băiețandrul care a alergat trei kilometri pe lîngă mocănița care ne ducea pe o plantație-muzeu, astfel încît să fie în gară cînd oprește trenul cu turiști și să-și poată primi și el doi-trei bănuți. În sfîrșit, unii își calcă peste orice demnitate pentru a-i distra pe turiști și a-și primi niște bani de care nu au cum să facă rost altminteri. A fost cazul unui grup (presupus) de „aborigeni“, care oferea un „show“ pentru turiști în alt „safari“ prin Cuba profundă. Alcătuită din bărbați acoperiți doar cu un șorț de frunze și femei cu sînii goi, „formația“ sufla în cochilii și bătea ritmul pe tambure primitive, în ritmuri declarat precolumbiene. Nu o să pot uita însă privirea uneia dintre aceste fete atunci cînd s-a lăsat fotografiată pentru un euro alături de un texan burtos căruia îi alunecase mîna, peste umărul ei, pînă pe sîn.

Țara deambulatorie a turismului este locuită de o populație stranie, un soi de mutanți de ultimă generație ai rasei umane. Uneori, are doar efectul inocent al unui invazii de lăcuste, drept care orașe invadate, precum Parisul, Veneția sau Barcelona, au început deja să-și ia măsuri de precauție. Alteori, ca în cazul Cubei, este o invazie mai recentă, dar mai puțin inocentă. Și totuși, în acest caz – și în altele similare –, invazia este aducătoare de resurse de viață. Cu ce preț? Vă las să evaluați. Pe de altă parte, îndurare și pentru turistul pelerin, lucrător pe plantațiile cu aer condiționat ale Pieței, care, poate, nu dorește decît să se regăsească, în ochii Celuilalt, pe el însuși, ca om…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.