Hotel Ambos Mundos (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 702 din 3-9 august 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

– Salsa: celălalt corp –

Vă mai aduceți aminte, din episodul anterior, de scena cu britanicul dansînd în ploaie și încercînd să-și protejeze partenera cubaneză sub o umbrelă, în timp ce aceasta se rotea în jurul lui fugind de umbrelă, îl provoca, rîdea și dansa? Ei bine, astfel de scene se repetă la tot pasul. Într-o dimineață, de pildă, am ajuns mai devreme la micul dejun de pe splendida terasă a hotelului în care stăteam. Nu era încă nimeni. O chelneriță tînără își îngîna pentru ea o melodie și aducea la mese vrafurile de farfurii unduindu și trupul pe ritmul muzicii ei interioare. Cînd m-a văzut, a roșit puțin, s-a oprit o secundă, apoi a venit zîmbind provocator către mine și m-a invitat la dans.

Desigur, este și mult „performance“ pentru turiști, dar atunci miroase de la o poștă a Festivalul „Cîntarea Cubei“. Chiar și atunci, formațiile bune uită la un moment dat de turiști și se întorc în lumea lor, în corpurile lor. Îmi aduc aminte, de pildă, de o scenă de la un complex din Varadero, unde am stat altă perioadă de timp, și unde a venit o astfel de formație de „nueva tradición“ să-i încînte pe turiști. Aceștia chiar se mișcau, încîntați, fiecare în felul său. Într-un colț, retrasă, am zărit o cubaneză în vîrstă (să tot fi avut vreo șaptezeci de ani), mișcîndu se cu grație în ritm de salsa. Pe măsură ce se intensifica ritmul, mișcările ei deveneau tot mai ample, mai precise și, da, asta era: mai erotice! De acum, bătrînica dansa în lumea ei, în corpul ei – care era lumea ei. Orchestra a văzut-o și, brusc, a schimbat ritmul și tonalitatea. Turiștii au dispărut ca prin farmec, nu mai erau decît muzicienii și bătrîna cubaneză, în lumea lor. Căci, da, este o întreagă lume, cealaltă lume, a corpului neîncorsetat.

Tot ce înseamnă cultură și civilizație occidentală s-a născut sub semnul „corsetului“. Acesta apare odată cu creștinismul (care, și din acest punct de vedere, se înrudește cu islamismul): trupul trebuie „încorsetat“, adică stăpînit și controlat (mai ales cel al femeii), deoarece este întruparea păcatului. Corpul nu are deci voie să aibă o viață a sa, trecătoare, astfel încît să asigure viața veșnică a sufletului. „Civilizația“ occidentală, ne spune Norbert Elias, este, de fapt, lunga istorie a controlului corpului „natural“ pentru a l „încorseta“ în standardele spirituale ale corpului bine temperat. În secolul al XIX-lea apare corsetul propriu-zis, iar în 2017, acesta își face reapariția ca un „must-have“ al modei zilei. Eliberarea corpului, care începe prin 1960, aruncă acest corset al tuturor la vechiturile istoriei, însă doar pentru a permite fiecăruia să-și aleagă propria sa formă de „corset“ – și, astfel, de
(auto)con­trol. Acum, nu autoritatea (ecleziastică și/sau administrativă) își impune regula, ci societatea însăși, prin mòdele de consum pe care le propune – adică, în ultimă instanță, le impune: fitness, body-building, liposucție, diete etc. nu sînt decît forme invizibile de corset. Dansul eliberează și el corpul, renunță la regulile dansurilor de salon, de pereche etc., pentru a permite fiecăruia să danseze „liber de orice constrîngere“, așa cum simte. Și toți ajung să simtă și să danseze la fel – chiar dacă fiecare dansează de unul singur și doar pentru el. Dansul se mondializează și el, pe ritm de world music. Totul devine fusion, pentru a permite fiecăruia să se simtă el însuși în orice cultură alteră. O antropoloagă americană vorbea despre „eating the Other“ pentru a descrie pasiunea pentru bucătăriile etnice din orașele occidentale. Corespunzător, putem vorbi și despre „dancing the Other“ ca pasiune de a-l „încorpora“ pe Celălalt prin experiența existențială a dansurilor exotice. Dar există un soi de indecență a acestui plagiat corporal: nu poți să ieși, onest, din propriul corp, nu poți să dansezi ca altul, poți doar să-i imiți mișcările. Din acest punct de vedere, tentația hipsterilor pentru manele este un simulacru de dezîncorsetare, de dancing out of the box, echivalent corporal al thinking out of the box – un intermezzo mult visat al vieții in the box; dar, oricîtă jubilație de moment ar aduce, rămîne un plagiat între ridicol și grotesc.

În Cuba – și, cu certitudine, în multe alte părți similare –, realizezi că, într-un fel, nu există decît două feluri de dansuri pe lumea asta: de „salon“ și de „plantație“. Primele sînt elegante, dictate de reguli rafinate ale corpului încorsetat, celelalte sînt vii, expresii ale corpului „primitiv“, dar neîncorsetat. Uneori, dansurile de plantație sînt „creolizate“ și migrează în salon pentru a-l „elibera“, pentru a aduce pasiunea sau revolta, ca în cazul tangoului sau al vechiului rock’n’roll, cu origini afro-americane, dar atunci sînt curînd canonizate în „pași de dans“. Alteori, rezultatul mimetic este grotesc, ca în cazul muzicii latino devenite… macarena. Sau care este transformată, în general, în muzică latino comercială: nu știu cum fac, dar chiar și atunci cînd vor să fie pop sau rap, tot manele de telenovelă ies – un ritm pe care acum dansează o lume întreagă. Or, așa cum limba nu constă doar în a învăța cuvinte, nici dansul nu constă doar în a performa mișcări, oricît de bine le-ai învăța.

În Cuba, pe ferestrele mereu deschise (sau inexistente…) ale caselor, în baruri sau pe stradă, vezi femeile cubaneze indecent de „plinuțe“ pentru gustul occidental, care își provoacă soții cu nurii rotunjimilor lor debordante și citesc în ochii acestora iubirea pe care le-o poartă. Erotismul, nu sexualitatea, este parcă înscris cultural în corpurile lor; este o artă, desigur, dar nu o cosmetică. Mai mult: în Muzeul de Artă Cubaneză Contemporană, vulva este prezentă într-o mulțime de tablouri, fără însă cea mai mică urmă de indecență. Este aproape un principiu vital. Bărbatul este aducător de moarte, femeia este purtătoare de viață, existența umană este compunerea (copulația) celor două elemente. Această viziune a contopirii dintre Eros și Thanatos abundă în literatura latino-americană, pe care europenii, neștiind cum să o clasifice în canonul lor literar, au numit-o „realism magic“, cînd ea este, de fapt, doar sui generis realistă. În memoria mea livrescă, nimic nu egalează însă o scenă de acest gen din Conversație la Catedrala de Mario Vargas Llosa.

Pe tot parcursul șederii în Cuba, am fost fascinat de „celălalt corp“. Dar, ca să fiu onest, m-am bucurat să-mi regăsesc propriul corp odată întors acasă. Se pare că „spiritul“ este mai flexibil și ecumenic, dar corpul se dovedește a avea niște limite pe care le descoperi doar atunci cînd le depășești. Nu-mi rămîne deci decît să închei, parafrazîndu-l, școlărește, pe Pascal: Le corps a ses raisons que la raison ne connaît point!… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.