Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Despre găini și gramatică

Cu mulţi ani în urmă, „un grup de cercetători“ interesaţi de psihologia văzului au făcut următorul experiment: au proiectat dinaintea unei comunităţi tribale, lipsită de orice contact cu civilizaţia modernă, un film poliţist. La sfîrşitul proiecţiei, privitorii au fost întrebaţi ce-au văzut.

 

53 comentarii 31952 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 367, 24 februarie - 2 martie 2011

Siestă sau onorabilitate?

(Aceste opinii reprezintă o adaptare în cheie galinacee a unui comentariu publicat ieri pe blogul conteledesaintgermain.ro şi intitulat “Scufundători in gânduri”.)

Am şi eu găina mea: apărarea onorabilităţii este sau nu un motiv suficient de renunţare la siestă?
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu sunt practicanţi fervenţi ai scufundărilor în gânduri. Teritoriul rezervat experimentării acestui tip de metafizică a fost denumit de Liiceanu “patria mică” iar sensul ei profund, după Pleşu, ar fi “confruntarea solitară cu adâncul şi cu înaltul tău”.
Împătimiţi de această specie de scuba diving, cei doi au mărturisit in repetate rânduri neobosita lor preocupare de a-şi asigura condiţii optime plonjeului în meditaţie: decuplarea de vulgarul cotidian, controlul ascetic asupra propriilor simţuri şi sentimente, folosirea desăvârşirii naturii drept model şi catalizator al intrării în imersie.
După ce-au bătut palma cu puterea, apolinicul Andrei Pleşu şi dionisiacul Gabriel Liiceanu s-au putut dedica în voie viciului lor originar de a rezida spiritual cât mai departe de domiciliul administrativ.
Până de curând, singurele lor probleme de adaptare la dubla rezidenţă păreau a fi rămas cele cu ei înşişi. Având ambii o natură epicuriană, nu puteau nici accepta total, nici ignora destabilizator forţa seductivă a unor, de pildă, delicii gastronomice. Şi atunci procedau ca în “La grande bouffe” , oferindu-şi un weekend derogatoriu de orgii culinare după care, la adăpostul indigestiei durabile, se întoarceau spăşiţi în universul dublu al siestei şi al adâncului izbăvitor al gândurilor.
Recent a apărut însă neaşteptata şi dezechilibranta şarjă pe care Dinu Patriciu a lansat-o împotriva lui Gabriel Liiceanu, cu ricoşeuri asupra lui Andrei Pleşu prea puţin amortizate de airbagurile disocierii ţintelor. Replierea pentru replică a celor doi scufundători, din comoda reflexivitate în vulgarul cotidian, părea nu doar moralmente obligatorie dar şi iminentă.
Ne-am înşelat! Anchilozaţi în indiferenţa pe care şi-au autoimpus-o faţă de meschinul imediat, domnii Pleşu şi Liiceanu s-au trezit incapabili de a reacţiona chiar şi în propria lor apărare. E drept, Andrei Pleşu a scâncit un fel de mustrare respectuos antioligarhică la adresa primului articol al lui Dinu Patriciu dar, după topspinul de rever recepţionat în plină respectabilitate în urma celui de- al doilea articol al magnatului, s-a aşternut tăcerea. Dacă tăcerea lui Andrei Pleşu ar fi fost una de KO, era scuzabilă. Încă un Don Quijote trântit de pe cal din lipsă de abilităţi « rodeoistice ». Cum putem vedea insă din ultimul editorial din Adevărul, tăcerea domnului Pleşu este una de OK. Adică “siesta e mai importantă, hai să ne prefacem că n-am auzit şi să digerăm în continuare”.
Un eseu despre Vadim în acest moment în care conceptul de prietenie este testat în latura sa morală, reprezintă pentru un moralist, trebuie să recunoaştem, exact reacţia potrivită în împrejurarea dată.
O concluzie fiziologică s-ar impune: prea mult aer rarefiat poate conduce la pierderea suflului.
Sau, cum formulează chiar Andrei Pleşu: “Sofisticarea civilizată a adus cu sine, simultan, fragilitate fizică şi debilitate mintală. Suntem “evoluaţi” şi precari.”

Urâtul caleidoscopic

Citind articolele Domnului Plesu din aceasta rubrică, observ cu empatie că, în mai toate, subiectul este, în substanţă, cam acelaşi: omul urât de lângă noi şi al zilelor noastre.
Imbecil sau capabil de ură trainică faţă de persoane cu care are de împărţit foarte puţine şi extrem de intermediate lucruri, cârcotaş de serviciu, contestatar căuzaş, iată cateva dintre cele mai intalnite imagini ale omului urât de lângă noi, prea de lîngă noi.
Din spirit urban, Domnul Pleşu dizertează, de regulă, categorial şi nu umblă la explicaţii cauzale. Omul urât de lângă noi foloseşte aceasta sârguincios drept o oportunitate suplimentară, fără să-şi recunoască o clipită imaginea.
Cred că ar fi măcar mai intimidant, în ordinea ierarhiei meritocrate, ca Domnul Pleşu să vie mai la concret.
Oricum, ceeace suportă este un lucru asumat ca demers civic.
De exemplu, să explice că un imbecil este o persoană care cunoaşte foarte puţine despre foarte multe şi are o părere beton despre orice.
De pildă, să explice că ura are, în principal, ca şi cauză frica, individuală sau colectivă, a celor care au informaţie puţină, adică sânt ignoranţi (mulţi de-a dreptul proşti), faţă de cei care o au în măsură suficientă, a celor care - chiar dacă informaţi suficient - se tem de informaţia celorlalţi în ceeace-i priveşte.
De pildă, să spună de-a dreptul că un cârcotaş de serviciu este, în fapt, un infirm moral cauţionat cu ceva de către altcineva, că un contestatar căuzaş e la fel de infirm moral, etc, etc.
Dar Domnul Pleşu n-o face, considerând, perfect indreptăţit în mare măsură, că ar fi inutil. Nu cu garoafe opreşti atacurile la baionetă.
Ori, tocmai în asta constă, Domnule Pleşu, schzofrenia, matul, zugzvangul (cum definesc unii postaci) sau, cum spuneţi Dumneavoastră, acel "nici aşa, nici altminteri".
Bineînţeles că unuii dintre noi vă suntem mulţumitori dumneavoastră, Domnului Liiceanu, Domnului Djuvara, mai multor alţi Domni pentru că mai găsim - rara avis - şi prea scurte ocazii să mai înţelegem, să mai învătăm câte un strop din / despre lumea în care trăim. Pentru că, recunosc cu oarecare jenă, citeşti, înveţi, te cultivi cu intensitate acceptabilă până pe la treizeci - patruzeci de ani după facultate, pe urmă "te iei cu viaţa", copii, joburi, afaceri muncite, vai mama ei de viaţă!
Dar, revenind, ce facem cu oamenii ăştia urâţi?
Să fie oare nevoie de tranzitarea pustiei dintre comunismul faraonic şi capitalismul superreglementat pentru ca să scăpăm de ei?
Sau a sosit chiar sfârşitul istoriei!

Singurătatea risipitorului de perle

Singurătatea risipitorului de perle alese,
fără cusur, bune de salbă, pe care porcii
le molfăie, le zdrobesc între fălci. Nu mi
le atinge, ar vrea să spună, dar nu poate,
nu e politicos să-ţi ceri darurile înapoi, să
te superi pe instinctele altuia. Fiecare cu
angoasele lui, unii se tem că vor muri de
foame, alţii de ruşine. Între ei cumpănesc
cei nesiguri sau bine crescuţi. Cei ce râd
se supără pe cei care înjură şi invers. Cei
care urlă, urlă spre cei care tac. Iubirea le
trece prin stomac, bogatul nu-l înţelege pe
cel sărac în metafore, căruia cuvintele îi
sunt pietre de moară sau eter subţiat cu o
gură indiferentă de aer. Dacă te oglindeşti
într-o perlă te vei vedea deformat, cu dinţi
uriaşi şi fruntea îngustă. Nu te oglindi în ea
ci admiră perfecţiunea sferei, echilibrul ei
indiferent, ascunde-te pe partea ei nevăzută
şi aşteaptă. Întâlnirea mai este încă posibilă.

Foarte dragut

"Singurătatea risipitorului de perle" - Ce dragutz! Acest mesaj ar trebui impartit in fragmente si inclus intr-un power point (din acelea care circula pe net trimise de bugetari) acompaniat de o muzica lina si de imagini diafane. Superb.

Preocupari importante

Click, Adevarul.ro. Bercea Mondial negociaza cu sabia pe masa. Sorin Ovidiu Vantu da in judecata S.R.I. Click (lateral -dreapta) DILEMA VECHE ... gaini si gramatica / experimentul: gandirea analitica si reflexul deductibil. De ce EPIGONII nu sunt predispusi sa sesizeze sensul lui COMPLEcT sau "S"-ul initial de PUNCTUL primordial. Difera instrumentele de analiza, mijloacele ·impuneTive (sabia lui Bercea sau che$-ul lui Vantu) Etalon, BMW-ul sau ·profunzimile unui fotoliu ministerial s.a.m.d. Lezat-ul profund de comparatia Domnului Plesu (...ca sa priceapa Iapa) tace. Lovitura aparent fatala. Un model de lupta intelectuala mai generos (explicativ) ar fi decuparea gainii din contextul perspectivei..

asocieri

De multe ori cand unul din cele cinci simturi ale noastre sunt activate,creerul nostru nu se poate abtine si face, asa cate o asociere inexplicabila uneori.De exemplu ,de cate ori apareti la tv., nu pot sa nu asociez imaginii d-voastra pe cea a lui Dinescu ,de care stiam ca va lega{leaga?} o veche prietenie si erati nedespartiti.De astazi insa,cand o sa-l vad pe Vanghelie ,automat o sa-mi apara si imaginea bucatarului care, si-a pus talentul si maestria in slujba sa, la aniversarea zilei de nastere.Daca acum cativa ani cineva mi-ar fi spus ca Dinescu ii va gati lui Vanghelie si lui Iliescu ,i-as fi recomandat an bun pshiatru pe care il stiu.O tempora,o mores!

Ferma gainuselor

Si totusi, cea mai mare ferma avicola o avea dl Pruteanu (RIP)...

Dl.Goe

În apărarea bunului meu prieten A.Pleşu ţi-aş atrage atenţia că , de exemplu , atunci când Picasso pictează un om îi iese mai mereu o vază ...De ce ? Păi pentru că-i Picasso ...Iar el iese cu aproape tot corpul din , hai să-i zicem , normalitate . Să nu uit , de fapt cei mai mulţi dintre privitori văd o vază , câţiva văd o masă cu cinci picioare şi , cei mai puţini , văd un individ schimonosit de-o boală gravă , cu grave malformaţii . Cred că un om vede doar pictorul . Da , stilul e omul ...Dar văd că Balzac ăsta e omniprezent , scrie o grămadă de cărţi , are o grămadă de cuvinte de duh ...Nu cumva " Stilul e omul " a spus-o un naturalist francez , Buffon ?
La proporţiile lui fizice, cred că Balzac a spus " Mâncarea e omul însuşi " , adică spune-mi ce şi cât mănânci ca să-ţi spun cine eşti .
Sau citatul a fost doar o găină ?

Ortografia

Punctele si virgulele se pun imediat dupa cuvantul anterior, fara spatiu... la fel si semnul intrebarii... daca luati orice carte, va veti lamuri... divagatiile, oricat de sprintare au si ele nevoie de ortografie...

Aşa e

Rămân dator pentru atenţionare... chiar dacă ea seamănă cu un pui de găină.

Am uitat

Am uitat totuşi să-ţi mulţumesc pentru atenţionare... Corect?

Eşti un scump

Şi pici exact pe articolul domnului Pleşu ...Frumoasă poezia , tu ai scris-o ?

Dl. Ingineru

Este vorba despre o macheta de . In realitate (si stim cu totii ce este realitatea) ca nemuritorul este Gambetta. Totusi relativitatea ingaduie, si ce zic eu ingaduie, impune anumite corectii/corecturi zonale. Pe acest blog al d-lui Andrei P., Gambetta l-a delegat pe Balzac (dupa cum am observat ca ati observat) pentru a rosti maxime si aforisme. Si la urma ce conteaza cine a spus? Conteaza ca stilul e omul.Si ca omul este aici. Este total insignifiant daca d-na Bovary, mama poetului Flaubert, a fost sau nu a fost sau nu femeie cinstita si daca nu cumva dl. Flaubert chiar o fi fost Balzac junior. Ar fi oricum o varianta mai plauzibila decat aceea acreditata de catre unii ca poetul ar fi chiar mama sa.

Un corset al gîndirii

Receptăm realitatea în funcţie de cît suntem de avizaţi s-o receptăm, de acel "background" despre care se tot vorbeşte, şi chiar în funcţie de sistemul de valori la care aderăm.Multe lucruri pe lîngă care trecem în viaţă le ignorăm cu sau fără bună ştiinţă.Scuze pentru stilul laconic.Mai ales că cele spuse sunt...truisme.

Despre educatie si... o comparatie

Sincer, nu ma gindesc la gaini cind vorbesc de poporul roman. Ma gindesc mai degraba la ce-i ce l-au impins si l-au facut sa se complaca in aceasta situatie, domnule Plesu. Un animal tinut in cusca si eliberat nu are alta alternativa decit sa se predea instinctelor de supravietuire, primare (si minimale la un moment dat), dar care totusi ii asigura o oarecare continuitate in perpetuarea speciei si rezistenta necesara. Si, de ce nu, sa ii confere stabilitate. Dan Puric vorbea de conditia vulturului - "Esti vultur, zboara!". Faceti diferenta intre cele doua opinii - a dvs . si al d-lui Puric?
Toate cele bune,
Horatiu.
PS. Sper ca "Despre frumusetea uitata a vietii" e doar un preludiu pentru ceea ce ne dorim. Inca n-am cumparat-o, dar sper sa descatuseze energii ascunse.

We saw a chicken

O informatie doar ca referinta (degetul arata in continuare luna):
"We showed this film to an audience and asked them what they had seen, and they said they had seen a chicken, a fowl, and we didn’t know that there was a fowl in it! So we carefully scanned the frames one by one for this fowl, and, sure enough, for about a second, a fowl went over the corner of the frame. … The film was about five minutes long. …
Wilson: We simply asked them: what did you see in the film?
Question: No one gave you a response other than “We saw the chicken”?
Wilson: No, this was the first quick response— “We saw a chicken.”
— from “Film Literacy in Africa”, by John Wilson (Canadian Communications vol.1 no. 4, summer, 1961, pp. 7-14), cited in McLuhan’s “The Gutenberg Galaxy”.

Ca tot veni vorba...

...despre padurea pe care n-o mai vedem... din cauza copacilor... taiati pentru fabricarea hârtiei... care suporta orice... si pe oricine...

A. Se poate observa (cu puterea evidentei si a diatezei pasive) ca herr Andrei P. (un veritabil domn al limbii române, ba chiar un gentleman, am putea pentru ca sa zicem) manifesta in exprimare anumite apucaturi (sau „apucature” daca vreti, sic) care il plaseaza uneori in afara normei. Il auzim zicand „dă” sau „dân” (in loc de „de” si „din”) ori pronuntand felurite alte cuvinte de la granita dictionarului, ii remarcam in „vorbire” preferinta pentru anumite forme tolerate ale unor termeni, altele decat cele uzuale si, mai ales, nu se poate sa nu fi observat, un anumit exces de nuanţare si vocabular, anumite „pretiozitati” cautate ale caror utilizari (uzuri?), mai mult decat a transmite informatie, sunt destinate a transmite meta-informatie, spre consfintirea distantei/distantelor, pozitiei, nivelurilor (nivelelor?), superioritatii/inferioritatii, ipostaztazei, imprejurilor, in context(e). Dl. Andrei P., un gentilhomme al vorbirii, si-a presarat in timp vorbirea si si scrisul cu anumite marci identitare. Dl. doctor (un doctor) a intuit corect (dar incomplet) natura insistentei/indiferentei cu care dl. Andrei P. (un artist) isi conserva aceste mărci. Ingroşand insă conturele, dl. doctor (un doctor) a pus-o exclusiv pe seama unei anumite arogante cu care dl. Andrei P. si-ar trata auditoriul. Trebuie spus clar si apasat ca dl. Andrei P. are voie. Plesu Andrei are dreptul sa pipaie cu laba piciorului frontiera (destul de lata) a limbii roamne in orice directie, ba chiar are voie si nevoie sa calce, cu piciorul gol, si dincolo de ea, pe iarba aflata pe fâşia nimănui, atata vreme cat un pocentaj important, coplesitor din trupul său rămane, comfortabil si stabil, in interiorul limbii romane culte la a carei alcatuire si sporire contribuie, vorbind, mai mult decat altii (si asta la modul absolut, nu procentual), mult mai mult decat epigonii si decat contestatarii sai in mod categoric. Da, dl. Andrei P. are voie sa inventeze si sa foloseasca cuvinte inexistente, sa faca excese, sa brodeze. Este bogat, isi permite. La (unul ca) dânsul asemenea florilegii (sic) nu sunt sacrilegii. Partea proasta este ca prea adesea chiar domnia sa se regaseste (implicit) in corul contestatarilor venind si revenind cu explicatii, justificari, motivatii, agnoase, nesigurante. Acest aspect ne ofera posbilitatea de a ilumina usor cealalta fata a monedei. Este suficient sa-l privesti/asculti pe dl. Andrei P. pentru a intelege ca domnia sa face parte din categoria celor care un nevoie in jurul de ceva mai mult spatiu, pentru a putea respira, decat oamenii comuni ori decat politicienii. Presupun ca nu doar aroganta cu care are dreptul sa se autoevalueze comparativ, il indeamna sa-si conserve marcile identitatre in vorbire si spatiul (vital?) care-i asigura aerul si vizibilitatea atat de necesare, ci, in egala masura teama si lenea contribuie la producerea acestor (d)efecte neimportante. Stilul e omul, dupa cum zicea nemuritorul Balzac. Iar stilul d-lui Andrei P. este mai usor de imitat (in forma desigur, pe conturele sale superficiale) decat al altora din tagma sa, tocmai din cauza „imperfectiunilor” si a ceea ce ar putea trece, in ochii doctorilor, drept manierism in promovarea fara nuante (dileme?) a unui maniheism (ole) in orice. Ma amuz de fiecare data cand am ocazia sa-mi amintesc de cum au fost confundati cu dl Andrei P. feluriti comentatori (!) ce s-au dedat risipei, prin varii spatii virtuale, de sub anonimatul unor pseudonime, fara sa-l plagieze pe marele original.

B. Semnand contractul cu diavolul si incercand sa fiu mai carcotas decat chiar dânsul, nu pot sa nu remarc limitele modelului comparativ propus de catre dl. Andrei P. pentru intelegerea dramei din realitatea imediata. (a) As remarca pentru inceput ca membri comunitatii tribale invitati sa vizioneze filmul au detectat (dintr-o perspectiva a carei existenta este incontestabila) esentialul din filmul vizionat, in raport cu realitatea. Au vazut gainile pe pajiste, singura realitate (si aceea reziduala) inregistrata pe pelicula, ignorand fictiunea, irealitatea politistilor si a criminalilor interpretati actoriceste, printr-o conventie in legatura cu care „primitivii” spectatori nu au fost pre-informati. (b) Realizatorii experimentului si-au dovedit (vizionand filmul) aceelasi tip de limitare axandu-se exclusiv pe ceea ce asteptau sa vada intr-un film politist, si nevazand practic gainile. Daca le-ar fi vazut si ignorat in context era altceva. Faptul ca a fost necesara revederea filmului denota o carenta de aceeasi natura precum cea incriminata la primitivi. (c) In plus, spre deosebire de cei cu experimentul, dl. Andrei P. se apuca sa-i explice „salbaticului” că ceea ce a vazut el acolo nici macar n-ar fi gaini. Ci holograme cu curci.

C. Partea cu adevarat dramatica nu este insa gaina ci ursul. Ursul care nu (mai) merge cand cainii latra. Ci miauna. Cu accente existentialiste. Totusi, trebuie sa marturisesc ca-chiar si asa tin cu ursul.

D. Iar dincolo de drama se intrevede tragedia. Turul ziarelor, televiziunilor si mai ales al blogurilor, forumurilor si subsolurilor insalubre, dedicate comentariilor venite de la copii saraci si sceptici... dă adevarata dimensiune a faptului ca fiecare vede exclusiv un anumit fragment al realitatii social-politice din tarisoara noastra de limba româna: fie gaini reale dar insignifiante, fie hoti si vardisti in fictiuni politiste, pentru ca apoi, cu elan si convingere, fiecare sa ingroase bine contururile propriei pre-realitati, in incercarea de a o impune celorlalti ca fiind cea esentiala. Comentariul de fata nefacand desigur vreo exceptie de la regula.

văd că aveţi multe de spus...

Chiar nu ştiu cum să vă iau cârnaţul ăsta explicativ. Prima din regulile comentarilor puse pe site-ul ziarului era (pentru fraierii care se mai obosesc să le şi citească - vezi meniul roşu de jos) "Scrieţi scurt, la obiect şi argumentaţi orice opinie". De argumentat văd că vă chinuiţi rău să le argumentaţi dar puţin mai scurt. Mai tăiaţi 60% din textul comentariului.
Probabil că regulile sunt doar pentru novici nu şi pentru veterani cu experienţă în comment-uri. Şi mai e un lucru care poate mi-l explicaţi şi mie: e vorba de o hârjoneală camaraderească sau chiar aveţi un dinte împotriva "veritabilului domn al limbii române".

m-ati cam prins descoperit

a) Asa este. Aveti dreptate. Si pe mine ma enerveaza comentariile mai lungi de 10% din lungimea articolului comentat. Denota. De fapt am vrut sa zic doar punctul D. Restul este rumegus in jurul ideii ca "Andrei P. n-ar trebui criticat pentru calitatea vorbirii sale si ca nici dansul n-ar trebui sa piarda vreme aparandu-se in contra acestor critici". E o idee, nu?

b) Eu nu-l harjonesc pe dl. Andrei P. N-as avea cum. Eu pe dv. va harjonesc. Pe dl. Andrei P. il iubesc si-l admir ca pe putini altii de la Dilema. Ceea ce nu ma impiedica sa am de fiecare data cate un dinte impotriva sa. Mereu altul. Acum s-a intamplat sa fie un canin. Pana la maseaua de minte mai am mult.

c) Atentia pe care mi-o acordati (Chiar ati avut rabdare sa cititi tot ce am scris?) ma maguleste. Parca v-as sti de undeva.

e în regulă

Da, e o idee.
Am o fixaţie de la alte comentarii de pe net că toată lumea se ceartă cu toată lumea aşa ca încălzire când de fapt "certăreţii" erau vecini de bloc şi se amuză la o bere într-o seară despre cei care s-au enervat pe ce au scris ei. Când nu se ceartă cel care scrie cu el însuşi ?!. Mă refer la un articol mai vechi tot din Dilema: "Scandal pe net" scris de Adina Popescu prin 2007. Mi-a plăcut foarte mult articolul. Eşti mare "călăreţule" - asta-i legat de articolul respectiv. Eh, pe atunci eram abonat la Dilema şi m-am numărat prin fericiţii câştigători ai unui abonament pe 7 luni cu premiul III-contravaloarea abonamentului.
Am citit doar jumate din articol că cealaltă jumătate eram deja plictisit şi stânjenit aşa că am aruncat o privire fuagără pe restul.
Mă cunoaşteţi pentru că mi-aţi răspuns recent la un comentariu, foarte politicos si urmează să primiţi altul de la mine ca răspuns, tot politicos. Probabil o să punem punct acolo şi ne vom revedea la alte comentarii.
Vă droesc o zi bună.

Adagio...

... sau scherzo (ca nici nu mai stiu)... De fapt nici n-a fost canin si un biet pre-molar.

Domnule Pleșu, Pentru a

Domnule Pleșu,

Pentru a rămâne în spiritul articolului aș spune că domnul doctor prezintă simptomele bolii numite orbul găinilor. Nu pot să nu-mi aduc aminte de o secvență din emisiunea " Inapoi la argument " la care ați fost invitat de către domnul Patapievici. In cadrul acelei emisiuni, domul Patapievici spunea clar că numai un prost poate, atunci când îi arăți luna cu degetul, să privească la mână și să nu vadă luna.
Trecând peste această prima reacție încerc să verific totuși ce șanse există ca acest dialog să fie confirmat. In varianta online a DEX-ului găsesc urmatoarea posibilă definiție a acestei boli:
" ~ul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă". Necunoscând pacientul și fiindu-mi imposibile investigații suplimentare , ramân cu speranța că celebrul medic din Buziaș a redactat scrisoarea seara târziu, după ce soarele apusese. Rămâne să mai meditez asupra atmosferei zilelor noastre, care, așa cum se vede cu ochiul liber, poate duce la diminuarea sau chiar pierderea vederii.

Cu respect,
Bufnițul

pluralul pluralului si cel al fesului...

Dom'le, care-i pluralul fesului?

pai

pluralul "fesului" este "fesurilor". Ma scuzati ca am raspuns dar impresia mea pregnanta a fost ca pe mine m-ati intrebat ca nu mai semneaza nimen "Dl." pe aici.

Dlui Goe

Nu ma supar deloc. Ba chiar ma bucur ca m-a bagat in seama cineva. "Chestiunea" cu pluralul din articolul dlui Plesu nu a facut altceva decat sa-mi dea apa la moara in legatura cu dilema pe care eu o am cu adevarat: pai, daca pluralul fesului e fesuri, atunci de ce pluralul succesului nu este succesuri, ai? :-)

Pai..

Pai cum nu e? Ca e! Din ce in ce mai mult. Ca niste brizbrizuri pe parbrize. In bataia brizurilor. Cred ca intrebarea dv. nu are raspuns. Sau, ma rog, nu poate avea un raspuns decent.

propunere

Celor care le displace un articol n-ar trebui sa aiba un buton la fel de usor de folosit ca LIKE pentru a-si exprima parerea? Sau trebuie neaparat sa scrie?

Domnule Pleşu

Maestre , am aflat cu mare bucurie că citiţi integral forumul . Mă bucur ,asta înseamnă că micile mele lupte de la " Adevărul " cu detractorii d-stră , cei 10 , 20 sau 80 au fost remarcate şi apreciate . Vă daţi seama ce potenţial am dacă fac faţă singur la asemenea desfăşurări de forţe . Cât despre virgulele astea , nu ştiu ce minte diabolică le-a inventat , sper doar să le nimeresc ...
Ei , acum , dacă am siguranţa că mă citiţi , o să fiu ceva mai prezent pe forum ...cine ştie , poate-i începutul unei frumoase prietenii ...Aş fi tentat să afirm că replica-i din " Pe aripile vântului " doar ca să văd cum stă treaba cu găina ...

ANA DAC

Bun răspunsul către Nea Mărin ...o singură observaţie , un fleac , o găină jumulită la urma urmei ..." Madame Bovary " nu-i scrisă de Balzac ci de Gustave Flaubert . Amănunte ...

Madame Bovary

Nu-mi vine să cred că am scăpat aşa o gaină.
Deşi pare puerilă încercarea mea de a găsi o scuză, am să risc .
Îmi fac speranţe că voi beneficia de circumstanţe atenuante pentru că am citit-o pe la 16 ani.
Dacă nu, îmi voi purta găina cu resemnare.

Se mai întâmplă

Consider că găina e deja ciorbă ...gata , a dispărut ...

reciproca

Si reciproca este adevarata. Nu putine sunt situatiile in care dl Plesu vede doar gaina care-i convine.

propunere

Nu am nimic special impotriva dvs sau a prezentului articol, insa mi se pare usor nedrept sa existe la sfarsitul textului numai butonul LIKE (de la Facebook). Cei care sunt contra ar trebui sa-si poata exprima opinia la fel de usor, nu sa fie nevoiti sa scrie un comentariu. Ce spuneti, egalizam sansele? :)

Darul lacrimilor: de la Ioan Scararul la Robinson Crusoe

Am recitit ieri acest text minunat, al dumneavoastră. Este genial modul în care Defoe şi Shakespeare potenţează înţelegerea lui Ioan Scărarul (şi viceversa). Este un text pe care ar fi trebuit să-l semnaţi ca iconarii: "Prin mâna lui Andrei Pleşu ..."

adagio allegro

oameni atat de saraci si atat de bogati pe cat vor sa fie, miscanduse intre contururi si conturi personale sau intrapersonale, evacuand cate cinci ani din viata pentru a sari de pe o piatra pe alta.

si uneori si cate cincizeci de ani.

378 de oameni -cei care au

378 de oameni -cei care au dat "like"- au înţeles ce a vrut D-l Pleşu să spună. Eu zic că e bine :)

Altfel, m-au distrat greşelile de ortografie din comentariile răutăcioase de mai jos. Fiecare pasăre pe limba ei piere, eh?

prostanacul si smecherul

Maestre, am o dilema, evident mai noua decat a dumneavoastra, oare pe Bercea Mondialul in ce categorie il incadram ?
Ma gandeam sa-i zic prostanac ca nu este alfabetizat am ezitat vazand ca stie ,,sa te faca" si inclinam spre cea de smecher. Va rog scoteti-ma din aceasta dilema. Multmesc, cu respect pentru intelepciunea dumneavoastra.

despre ce nu vedem

Alegem să facem într-o viaţă de om tot felul de lucruri: unii învaţă să vindece boli, alţii citesc cărţi şi, cu un oarecare noroc mai şi scriu câteva, şi câte altele de acest fel... Există posibilitatea, oricât de firavă ar fi, să putem învăţa câte ceva de la ei; a nu te mai îndrepta spre astfel de oameni ca sursă veritabilă a propriei împliniri e cel mai mare rău pe care-l ni-l putem face. Altfel spus: a nu-ţi cunoaşte locul în ceea ce se întâmplă să fie lumea ta; învăţăm să mergem, să vedem, adică să ne obţinem locul aici şi, din nefericire pentru tot mai mulţi, se pare, genul acesta de lucruri nu poate fi făcut fără o oarecare formă de "asistenţă"...

RASPUNS LA COMENTARIUL LUI NEAMARIN

NEA MARINE!
De ce o fi scris Flaubert "Madame Bovary", a consumat atâta amar de hârtie şi a umplut de "zurgălăi" vreo 300 de pagini, fără nici o nouă idee, când dumneata ai putea rezuma toată cartea in câteva cuvinte? La fel a făcut şi Dostoievski si Camus şi toţi fraierii ăştia de scriitori.
N-ar veni unul cu vreo noutate!!!
Deschide-le domnule ochii şi fă-le o listă de idei!!!

Minunate metafore

A fi intelectual de varf si persoana publica e greu, indubitabil. Este chinul la care se supune Dl Plesu. Normal ca sunt chestii halucinante, cu care orcine se baga in seama pe seama oricarui fel de celebritati. Blonda lui Bote si Monica lui Iri sunt cazurile cele mai triviale, dar si cele mai explicite. De ce sa credem ca acest graunte de sete de celebritate prin reflexie nu zace in fiecare? Zace, indiferent de studii! In tara asta, orice femeie frumoasa e considerata c--a. Un alt exemplu trivial dar concludent este ce zbierete si sudalme au proferat fanii pe stadion la adresa nevestei lui Adrian Mutu. Domnu' Plesu, iti dai seama ce v-a pati un biet filozof care incearca timid sa deschida usa turnului de fildes? Tot ce pot sa ma gandesc, este daca satisfactiile morale si materiale ale prestatiei publice autoimpuse prevaleaza asupra inerentei mediocirtati agresive care domenste in spatiul public. Personal ma consider beneficiar al efortului dvs public. Cam asta despre gramatica. Metafora cu gainile e interesanta, dar are si alta perspectiva: oare de ce proiectezi filme politiste la triburi ? Oare nu va intrebati de ce toti oamenii au luat aminte doar la pasajul acela specific din discutie ? Poate ca acela era palierul lor de interes. Sau poate ca nu s-a inteles restul de idei - oare n-ar fi rau sa le comentati? In plus, daca ne referim la formidabilul dvs duel cu Dinu Patriciu, se pare ca e o dilema daca gaina era rosie sau neagra, nicidecum daca era un film politist sau Viata satului. Si oricum, multi cei dintre au comentat depreciativ (nu cei care au injurat) se pare ca sunt de parere ca tara are nevoie de filozofi, nu de tinichigii - asta e alinearea, nu mensevic vs bolsevic. Aici cred ca este problema, centrala, pentru ca in definitiva marea dilema Liiceanu Michnik era despre o perioada disparuta - comunismul. Au mai ramas doar doua tari autentic comuniste, e clar ca e un faliment. Dictaturile de alte feluri sunt insa multe in lume. Democratia e miza. Liberalismul e miza. Lupta cu diavolul se duce prin dragoste si credinta nu prin o ura de un fel mai special.

Unde conture nu sunt, nici principii nu prea mai sunt

Uneori poate ca e mai bine sa fie clare conturele, inclusiv in ce priveste implicarea in media, altminteri riscam sa ne punem in dificultate prietenii. Ca sa il citez pe al dumneavoastra, o carte despre limita e o carte despre lucrurile vagi. Vagi pentru ca nu le putem formaliza, dar nu pentru ca nu ar fi intemeietoare. E de cercetat daca nu cumva e o legatura intre limita intemeietoare, desi vaga, si principii, iar apoi de evaluat daca acestea mai pot fi atunci "surogate pentru lipsa de imaginatie a omului".

In DEX sunt trecute toate

In DEX sunt trecute toate formele folosite curent, doar formele considerate corecte sunt trecute in DOOM. Marturisesc ca n-am avut curiozitatea sa caut conturele pe-acolo, se pare ca voi ramane in bezna ignorantei :)

mulţumesc de precizare

Îţi mulţumesc că ai menţionat. Sincer, chiar nu ştiam cum e cu DOOM-ul.

"de" sau "dă" ?

V-am auzit deseori în discursuri folosind propoziţia "de" în varianta "dă", însă nu m-am supărat prea tare. Acestea sunt mici regionalisme care dau o notă de autenticitate. N-are rost să ne spargem capetele cu corectitudinea gramaticală pentru toate fleacurile.
Recent mi-a reproşat un prieten legat de blogul pe care îl moderez că am folosit cuvântul "judicios" impropriu, în contextul "să gestionezi judicios un anumit lucru ". Cum era student la drept m-a atenţionat totuşi corect de forma des uzitată a termenului judicios care se leagă de sensul de "juridic". Dar nu înţeleg de ce n-a văzut şi celelalte sensuri ale cuvântului (înţelept, cu bun simţ, chibzuit, util, sănătos) ? Pentru că era şi asta o "găină", apropo de "conture" ?
Polisemia cuvintelor e o comoară pentru că îmbogăţeşte limba şi implicit gândirea. E păcat că devenim deseori prea rigorişti pentru un limbaj care se standardizează şi se simplifică tot mai mult pe zi ce trece.

gramatici certant

ca si militienii vorbirii

situatziunea....

Draga Domnule Plesu,

ma dezamagiti (din nou). Intregul dvs. articol ar putea fi rezumat
in cateva cuvinte, adicatelea: "mda, cunoashterea, perceptzia e o chestiune de *context*."

Eu *nu* intzeleg de ce v-atzi mai obosit scriind asha cum scritzi p-acilea. Zau. Sa fie, poate, vorba de "boala" omului "fortzat" a scrie in fiecare *saptamana*? Posibil. Dar - e doar parerea mea: cand "umpli" cu "zurgalai" o pagina intreaga, fara o *singura noua idee*, io m-antreb: de ce oare sa taiem copacii Patriei pen' a face hartie?

Oricum, mie unuia, acest articolash nu-mi spune chiar *nimic*.

cele bune,

Nea Marin

ultramarin

@ neamarin,
zici tu : "Eu *nu* intzeleg" si "Oricum, mie unuia, acest articolash nu-mi spune chiar *nimic*."
E omeneste, nu dispera.
Oricum, dl Plesu e vinovatul.
Tu poti comenta cu succes tot ce nu intelegi.

Dar ce vad gainile? Sau curcile cand se uita-n lemne?

Scoala romaneasca (buna, in general) asa cum imi aduc eu aminte, vana greselile, de orice natura, iar creativitatea trebuia sa rasara cu spontaneitate, pe undeva prin laboratoarele invatamantului universitar, abia.
Aceste lucruri nu au putut ajuta la tonifierea capacitatii de integrare a oamenilor (integrarea cuvintelor din fraze in scopul de a analiza si dupa caz, a savura ideile transmise).
Uneori, asa ne petrecem si viata, nereusind sa integram clipele in tabloul vietii noastre.

Rasul a incetat

chiar asa, domnule Profesor. O reverenta incercaneta de pe holurile din Shining...

gaina si patriciul

Probabil si d-l Patriciu se incadreaza in categoria asta. Diferenta e ca dumnealui s-a cam plictisit sa numere banii si ar vrea sa intre si el intr-o dezbatere acdemica.
O sugestie pentru d-l Plesu, renuntati sa mai publicati in ziarul mogulului, n-are rost, ii girati gratuit ifosele; si nu-i mai dati replica, sunteti pe 2 nivele total diferite.
Nu se poate compara unul ca Liiceanu care a dat tarii Humanitas si Patriciu care a ajuns miliardar tepuind statul.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI