Frica şi ura. Sau despre spirala populismului

Publicat în Dilema Veche nr. 692 din 25-31 mai 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Într-un număr anterior al Dilemei vechi, Cătălin Ștefănescu a schițat una dintre cele mai comprehensive și temperat-disperate imagini ale societății actuale: lista „oamenilor pe care îi disprețuim“ – adică mai toți și cam din orice motiv; disprețul este cauza, nu efectul! Cu două săptămîni în urmă, revista Sinteza a scos un excelent număr despre Fake News și „epoca post-adevărului“ în care trăim. Ce legătură există între cele două subiecte? Una alarmantă: ceea ce Maestrul Umberto Eco ar numi cogito interuptus.

Povestea este lungă și, desigur, mult mai complexă. Pe scurt, ea sună cam așa: Puterea, în genere, a exagerat cu good news (de exemplu, ideologia fericirii, a gîndirii pozitive și a Prozacului), bad news (de exemplu, industria fricii, de la E-urile din alimente la imigranți) și imperturbabile fake news (de la Anglia plătește subdezvoltarea din UE la Soros ne-a cumpărat cu Mioriță cu tot), astfel încît nimeni nu mai știe prea bine care e realitatea, dar toți reacționează la imaginea pe care și-o fac despre aceasta. După care, tot Puterea s-a spălat pe mîini și a zis că asta e, societatea este cea care a intrat în epoca post-adevărului, precum România sub blestemul spiritului mioritic. Între timp, ne-a lovit și o criză economică globală, care a evidențiat și mai mult disparitățile structurale existente în lume, erodînd clasa de mijloc și accentuînd extremele, astfel încît în prezent tindem tot mai mult spre două categorii sociale polare, cu frontiere fluide: antreprenoriatul și precariatul (cu o categorie efemeră, proiectoratul, care trăiește decent cîtă vreme are acces la proiecte). Primul îl urăște pe ultimul, acestuia îi e frică de primul, iar proiectoratul este ciclotimic, alternînd între ură, frică și zîmbet. Această criză a fost ambalată și ea în good/bad/fake news, de nu mai știa nimeni care este cauza reală, dar toți simțeau efectul concret: scăderea nivelului de trai și creșterea insecurității.

Astfel, nemulțumirea a crescut pretutindeni, avînd drept unul dintre principalele sale efecte scăderea încrederii în Autoritate (oricare ar fi aceasta), urmată de revolta împotriva ei. Aruncînd copilul împreună cu apa din copaie, această revoltă (îndreptățită!) a pus sub semnul întrebării și autoritatea cunoașterii (adică, în ultimă instanță, a Rațiunii): cine ești tu să-mi spui mie ce e adevărat sau nu? Ce rămîne în aceste condiții? Propriile tale emoții, sincere și autentice! Acestea sînt apoi preluate și amplificate de rețelele de socializare, care generează propriul univers de „adevăruri“, fiecare cu secta sa de fideli drept credincioși. Cînd nu este război religios, cunoașterea realității devine un plebiscit de fiecare zi. Politica devine și ea, în cel mai bun caz, o gestiune „democratică“ a emoțiilor: cogito interuptus est!

Toate acestea au devenit sistem și s-au globalizat. Ceea ce îmi aduce aminte de cartea lui John Lukacs: Democracy and Populism. Fear and Hatred.

Acesta insistă de multă vreme asupra apariției unei noi forme de democrație în lume: democrația populistă, profund diferită de democrația „clasică“, pe care o numește constituțională. Democrația populistă diluează, cu timpul, distincțiile ideologice și partinice, dreapta și stînga, sfîrșind prin a le contopi într-un populism naționalist care se diferențiază doar prin clientela dominantă: „poporul“ pe care și-l alege pentru a-l reprezenta politic. O dreaptă și o stîngă ideologică devin discuții de salon.

În aceste condiții, continuă Lukacs, „una dintre principalele diferențe dintre cei de dreapta și cei de stînga este următoarea: în timp ce, în cele mai multe cazuri, ura îi motivează pe primii, frica îi motivează pe cei din urmă. Dacă ura este un defect moral, aceasta poate fi, din păcate și cel puțin pe termen scurt, și o sursă de obținere și păstrare a puterii, mai ales în vremurile democrației populiste“. Aparent mizantrop, Lukacs conchide: „ura este cea care unește oamenii. Aceștia găsesc o satisfacție în ideea că noi sîntem buni pentru că ei sînt răi“. Dar și frica poate uni în egală măsură: ne temem de răutatea lor!

În ultimă instanță, această dimensiune emoțională (altminteri, general umană) este cea care face diferența, în apele profunde ale mișcărilor de masă, dintre democrația parlamentară și cea populistă. De fapt, marele risc al populismului constă în decuplarea îngrijorărilor populare – indiferent de cine este considerat a fi „poporul“ – de grija pentru cadrul normativ de expresie și acțiune al acestora. Politica devine astfel, tot mai mult, o gestiune de moment a fricilor și urii „populare“ – deci „legitime“. Iar libertatea de expresie și acțiune, eliberată de cadrele normative împărtășite ale unei autorități legitime, devine însăși democrația – genul de democrație pe care „poporul“ o reclamă tot mai mult și pe care liderii populiști se întrec tot mai frecvent să o satisfacă de azi pe mîine: populismul, spune Marine Le Pen, este apărarea politică a poporului. Mass-media (relativ reglementate) și Internetul (total nereglementat) sînt apoi mediile propice de diseminare a unor epidemii de frică & ură, de natură să amplifice spirala i-rațională a populismului.

Politica românească recentă ar trebui citită și ea (și) în această cheie. Încă din 1990, anticomunismul nostru, care a mobilizat elitele democratice, a fost și el predominant emoțional. De fapt, România nu a fost niciodată „comunistă“. A fost o societate socialistă înapoiată, cu un terorism de stat (internaționalist) inițial și un soi de sultanism (naționalist) ulterior. De crezut în comunism au crezut doar puțini; în anticomunism au crezut însă mulți! Apoi, cel puțin din 2000 încoace, alegerile sînt tot mai „emoționale“, iar voturile sînt, de regulă, „negative“. Manifestațiile din ultima vreme au fost și ele emoționale, doar că în alt spectru afectiv: umilirea populației prin disprețul Puterii. Ceea ce ne mînă tot mai mult și mai des în luptă nu mai sînt atît rațiuni pe termen lung, cît raționalizări pe termen scurt ale emoțiilor de moment: întîi te urăsc, și pe urmă găsesc eu un motiv printre atîtea fake news revelatorii...

Dar Lukacs mai spune un lucru: cînd politica abdică de la rațiune și adevăr (măcar ca idealuri și criterii), populismul preia puterea, folosindu se de emoțiile „poporului“ și amplificîndu-le pentru a-i sluji propriilor interese. Populismul este astfel anticamera violenței! Un populism globalizat e pe cale să globalizeze violența. Al treilea război mondial nu va avea loc, dar primul război global se pregătește deja...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Pedeapsă pentru șoferul de 19 ani care a spulberat șase copii pe trecerea de pietoni. Claudiu Nițariu circula cu 140 km/h
Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat sentința definitivă în procesul în care tânărul Claudiu Nițariu a fost judecat pentru omor, pentru că a spulberat șase copii pe o trecere de pietoni. Una dintre victime a decedat la spital.
image
O familie de „țepari în serie” a fugit fără să plătească din nu mai puțin de şapte restaurante în ultimul an
După ce o familie de opt persoane a plecat dintr-un restaurant italian din Țara Galilor fără să plătească şi patronul a făcut plângere la poliţie, a ieşit la iveală faptul că aceştia erau de fapt „ţepari în serie”.
image
Roșiile românești au ieșit pe piață. Cu cât vând marfa producătorii din celebrul bazin legumicol Matca
Legumicultorii din Matca, județul Galaţi, au scos la vânzare prima recoltă de roşii de anul acesta. Pentru că e prima cultură din acest an şi preţul de plecare din solarii este unul pe măsură: 20 de lei kilogramul.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.