Feluri de a fi deştept

Publicat în Dilema Veche nr. 582 din 9-15 aprilie 2015
Avanpremieră jpeg

Toţi vrem să fim – sau măcar să părem – deştepţi. Nu mă exclud din această caracterizare, deşi, mă credeţi sau nu, de la o anumită vîrstă nu mai trăieşti acut insomnia conştiinţei de sine. Îţi ştii limitele mai bine decît toţi duşmanii tăi, faci diferenţa (nu neapărat avantajoasă) dintre

nativă (cu care n-ai de ce să te mîndreşti) şi

dobîndit prin salahorie (pentru care te poţi felicita, cu condiţia să-l pui în serviciul altora). Nu contest că e legitim şi stimulator să-ţi doreşti un portret public avantajos. Pînă şi ultimul prost visează să pară, măcar din cînd în cînd, inteligent. Iar în anumite limite, aspiraţia la prestigiu intelectual e inocentă. Dar una e să vrei să fii deştept cu adevărat, chiar dacă pe baza unei motivaţii egolatre, alta e să vrei „să faci pe deşteptul“, să te dai mare, să-ţi arogi virtuţi de care te bucuri de unul singur, într-un autist delir al încîntării de sine. 

Un fel – caraghios în fond – de „a fi deştept“, respectiv de a face pe deşteptul, e să-ţi investeşti zilele (şi viaţa) în comentarii anonime pe blog. Nu poţi invoca – şi nici nu te preocupă s-o faci – isprăvi personale notabile, de natură să te califice drept un interlocutor credibil, cu nume propriu. Poţi să parazitezi însă numele altora şi, la cîte un şpriţ între prieteni, sau în singurătatea, plină de frustrări, a Internetului, să spui, cu un zîmbet victorios: „Azi i-am dat iar un cap în gură lui X, sau lui Y, vedete de doi bani, admirate numai de imbecili, dar aflate, de fapt, la ani-lumină de deşteptăciunea mea!“ După care adormi liniştit, cu o iluzorie coroană de lauri pe frunte. Ai dat lovitura! Viaţa ta are sens! Forul tău interior exultă: eşti mare! (Chiar dacă nimeni n-o ştie încă.) Ai chiar şi admiratori de circumstanţă, dintre cei care împărtăşesc aceleaşi antipatii şi aceleaşi ambiţii cu tine. Printre amicii de pe forum, întîlnesc adesea astfel de „critici“ neobosiţi, care îmi fac onoarea să mă citească şi să mă execute cu o mirabilă consecvenţă. M-aş bucura să fiu contrazis, pus la punct, redus la zero, dacă aş percepe, sub pseudonimul combatantului, o cavalerească nevoie de dialog. Dar nu e vorba de asta. Subtextul contribuţiilor demolatoare nu e de genul: „Sînt de altă părere şi iată de ce“, sau „Aici aţi greşit, iată cum stau lucrurile“, ci, mai curînd, de genul: „Sînt mult mai deştept decît tine, te fac praf pe orice temă în doi timpi şi trei mişcări!“ Cu alte cuvinte, „soarta nedreaptă şi prostia generală te-au cocoţat acolo unde trebuia să fiu eu!“ Totul, însoţit de ocheade hître către „colegi“: „Aţi văzut cum l-am beştelit pe onorabilul? Aţi văzut că individul nu face doi bani? Că am zece capete peste el? Că cel priceput sînt eu?“ Vreo doi sau trei dintre băieţii răi şi deştepţi care mă persecută scriu bine, nu sînt lipsiţi de lecturi şi idei, aşa încît îmi vine să le spun, prieteneşte: „Valorificaţi-vă talentele pe cont propriu, nu în trena mea. Ieşiţi la lumină! Intraţi pe piaţă, gata de competiţie! Cîntaţi-vă cîntecul, nu vă epuizaţi în huiduială! Nu vă mai ocupaţi de lipsurile mele! Vă acord, în alb, creditul meu: Sînteţi mult mai ştiutori, mai ageri, mai bine orientaţi decît mine! Uitaţi-mă! Preferaţi-vă! E păcat să vă rupeţi arcuşurile întîrziind în acompaniament şi stridenţă, ori de cîte ori se întîmplă să mă vedeţi trecînd.“ 

Alt fel de-a fi „deştept“ e să ai mereu altă părere decît toţi. Şi nu pur şi simplu

părere, ci părerea

. E o specialitate a gazetarilor de top: cei care „ştiu mai bine“, care „s-au prins“ de şmecherii nesesizate de cetăţenii de rînd, care ne explică, uşor excedaţi, cum stau, de fapt, lucrurile. Cînd trend-ul e pro-Băsescu, „deşteptul“ e contra. Tot el e şi pro-Băsescu, dacă trend-ul se schimbă şi majoritatea devine anti. Dacă lumea zice că e „frig“, deşteptul ne atrage atenţia, plictisit, că senzaţia de frig rezultă dintr-o abilă manipulare a ideii de „cald“. Şi viceversa! Putin face rele? „Bă proştilor, n-aţi înţeles nimic, Putin e omul americanilor!“ Ş.a.m.d.

Mai sînt „deştepţii“ care judecă lucrurile

decît restul semenilor lor. La nivel estetic, de pildă: „Bun, sînt de acord să luptăm cu corupţia, dar chestia asta cu arestările, cu mascaţii, cu mîinile încătuşate e dizgraţioasă! Nu dă bine! Nu e frumos! Ne facem de rîs. Se exagerează.“ Interesant este că cei care contemplă cu o grimasă dezgustată spectacolul televizat al delincvenţei sînt, adesea, tocmai comentatorii lui, „analiştii“, cei care trimit (sau cheamă) echipele de filmare la faţa locului. Ne-am plîns, ani de-a rîndul, că avem corupţie fără corupţi. Acum ni se pare că avem prea mulţi corupţi şi că problema corupţiei e cam umflată (de ANI, de DIICOT, de băsişti, anti-băsişti şi nepatrioţi). 

A fi „deştept“ mai poate fi şi a te bucura de „naivitatea“ altora, a-ţi face treaba fraierindu-ţi concetăţenii. E o problemă de „marketing“: trebuie să ştii să (te) vinzi: dai, de exemplu, în presa zilei, un titlu „tare“: „Marele Cutărică e zdrobit! I-a murit în braţe!“ Aoleu! – suspină cititorul „naiv“. Şi dă

pe ştire. Află, astfel, că marelui Cutărică i-a murit hamsterul. Autorul ştirii e fericit. A făcut

! Te-a păcălit. I-ai crescut tirajul. Pe de altă parte, fie vorba între noi: o fi „deşteptăciunea“ lui o fraudă, un abuz, o meschină negustorie, dar nici cu „deşteptăciunea“ mea, care am fost curios să văd ce se ascunde sub pateticul titlu, nu mi-e ruşine! Există tot atîtea feluri de a fi prost, pe cît de multe feluri de a fi „deştept“ există. Subiectul e inepuizabil… 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.