Numai pentru abonati

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

DEX şi Wikipedia

Primim, la redacţie, destule mesaje şi CV-uri de la tineri care vor să se angajeze. Unul dintre ele, de pildă, începea cu „scuzaţimi deranjul“ (sic!) şi, pe rîndul următor, îşi exprima rugămintea de a lucra „ca colaborator (sic!) în echipa dumneavoastră“.

 
22 comentarii 9111 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 408, 8-14 decembrie 2011

Foarte "bizar"

Destul de "curios", adica eu sint curioasa iar de ce oare nu este "afisat" nici un comentariu nou de vreo doua zile incoace...Stiu ca sa publici o revista (pe hirtie si online) nu este usor sau lucru de saga, si mai sint si sarbatorile, care, vrind-nevrind, ne absorb timpul si energia. Pe de alta parte, dintr-un punct de vedere personal, nici viata mea nu depinde de afisarea comentariilor mele aici, la Dilema. Daca am chef de scris, am multiple posibilitati, si daca chiar tin sa fiu publicata sau afisata, cum sint aici, exista o multitudine de mijloace si "locuri" unde o pot face usor si fara probleme de nici un fel.

Faptul ca eu, de un timp incoace, ca nu s-au facut, cred, nici doua luni de cind bintui pe aici, ma "incapatinez" sa trimit comentarii la dumneavoastra, la Dilema, se datoreaza mai multor motive, sa le spunem asa. Unul este faptul ca imi place revista, mor dupa ea! Este intotdeauna diversa si interesanta, bine scrisa, bine prezentata, democratica si independenta. Tirziu m-am "prins" ca majoritatea autorilor au mai curind vederi "de dreapta", in afara de cei doi "consacrati" si auto-intitulati ca atare. Dar asta, pe mine nu ma deranjeaza, chiar deloc, din contra, atita vreme cit Redactia face efortul evident, mie cel putin, de a publica un continut destul de echilibrat, acordind spatiu si atentie si altor puncte de vedere, altor "voci", de "stinga", dar si de alte coloraturi sau "directii". Acest echilibru si mod democratic de a da cuvintul in paginile revistei sau in versiunea ei online, au facut si fac posibile si afisarile masive ale comentariilor mele, caci stiu cit am scris si cit m-ati afisat, practic, in procent de 99% din tot ce am trimis. Cind nu m-ati afisat, a fost fie pentru ca v-am rugat eu sa nu o faceti, pentru ca m-am razgindit "after the fact", fie pentru ca "mesajul" era adresat doar Redactiei. Pentru toate aceste motive, sint cit se poate de multumita si recunoscatoare. Niciodata nu e de prisos inca un "multumesc" sincer, din suflet, si o fac din nou si pe aceasta cale.

Va asteptam cu drag, dupa cum bine stiti :)))

Nu internetul e problema, ci şcoala

1. Numărul greşelilor de ortografie nu este mai mare pe internet decât în textele libere scrise de oameni obişnuiţi pe hârtie. Luaţi orice colecţie de procese verbale, cereri, reclamaţii etc. şi vă veţi convinge.
2. Internetul expune text scris în faţa unor oameni care altfel n-ar citi mai nimic.
3. Faptul că oamenii consultă dicţionare şi enciclopedii online este un lucru bun. Majoritatea acestora nu au în bibliotecă un DEX sau o enciclopedie.
4. Faptul că acordă credit necondiţionat resurselor din internet este rău şi se datorează şcolii, care nu cultivă spiritul critic şi nici utilizarea argumentaţiei.
5. Orice sursă de informaţie este discutabilă şi merită pusă sub semnul dubiului. Inclusiv cartea tipărită. Cu ani în urmă se recomanda în cărţi tratarea culturilor cu DDT şi reducerea febrei la copii cu piramidon (în cărţi tipărite!)
6. Wikipedia este o resursă mai informativă decât Britannica, pentru că este mai actuală şi pentru că este "vie". În Wikipedia articolele "discutabile" sunt marcate ca atare şi în caz de dubiu se poate consulta lista de discuţii a celor care contribuie la articolul respectiv (uneori mai interesantă decât articolul în sine, pentru că relevă şi aspectele controversate). Pentru marea majoritate a informaţiilor se furnizează trimiteri la sursă "one click away" (iar când nu se procedează aşa, se marchează în text). De cele mai multe ori Wikipedia este mai bună decât Google pentru a căuta resurse relevante pe un anumit subiect.
7. Democratizarea expresiei publice pe care o aduce internetul este o revoluţie comparabilă apariţia în Europa a tiparniţei cu litere mobile iar efectele sunt în prima fază contradictorii. Vor mai trece câţiva ani până când lucrurile se vor aşeza şi se va naşte un alt McLuhan care să documenteze această revoluţie.

Stimate domnule Vasilescu

Pe site, in dreapta sus, apare o reclama la "Mizerabilii" de Walter Scott????????????!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cu stima
bvla2000

Mulţumesc pentru semnalare -

Mulţumesc pentru semnalare - nu observasem. S-ar putea să fie de fapt "Ivanhoe" de Victor Hugo :(
O să le transmit colegilor de la marketing...

macar e o carte accesibila noua, cititorilor...

Lasati Mizerabilii de Walter Scott acolo (nici acum nu i-a scos nimeni din panglica publicitara). E o buna metafora (intrebatima pentru ce...). Ma intreb insa atunci cind da-ti reclame la ceasuri hiperscumpe sau la restaurante de care cititorul dvs "common" nu se poate apropia nici in vis - tot asa, va rideti de noi? Cine citeste Dilema veche nu prea cred sa aiba asemine interese comerciale de stinga caviar - mi se stringe inima realizind ca nici nu va mai dati seama, ocupati fiind cu caviarul food-art, probabil, ce departe ati ajuns (departe de noi, vreau sa spun).

Doar de curiozitate

Nu lucreaza nimeni la dumneavoastra duminica?
Citeodata am observat ca sint postate comentarii si duminica. Ar fi pacat sa nu aiba nimeni timp sa "modereze" si azi pentru ca cei mai multi cititori au timp de citit in weekend.

Doar o sugestie, fara suparare, sper.
Multumesc si va doresc un weekend si o saptamina fantastice, pline de "jucarii"! Le meritati cu totii pe deplin.

A dumneavoastra prea-plecata (ce am nimerit-o iar, ca doar sint la Toronto!!!) comentatoare la greu,
Marinela Matei

Aţi ghicit: sîmbăta şi

Aţi ghicit: sîmbăta şi duminica sîntem voluntari. Adică, în timpul liber, ne mai ocupăm de comentarii şi comentatori...
Mircea Vasilescu

Pentru libertatea de stâlcire

...ceea ce ne-aduce aminte de filosofia de (fost?) editor de conţinut web a dlui Constantin Vică: “cum dorim o libertate a cuvântului dacă poliţia limbii stă la fiecare colţ de internet?”. Că-n web 2.0 libertatea cuvântului înseamnă libertate de stâlcire a cuvântului.
http://diacritica.wordpress.com/2010/05/07/libertatea-de-stalcire/

Vaaaai, stimată Diacritică...

Vaaaai, stimată Diacritică... Vă mai amintiţi de acel mărunt episod?!... Bine aţi revenit pe la noi!

Domnule Vasilescu,

Sigur că-mi amintesc. O dată-n viaţă îţi dedică "Dilemateca" juma' de articol...

I am back!

Dupa citirea articolului dvs. imi propusesem ca in comentariile din acest numar sa nu folosesc Wikipedia si nici DEX-ul (eu am unul vechi, nu stiam ca e unul si online!!!), uite-asa, ia sa vedem, pot?
Nu stiu daca ma voi tine de pactul cu mine insami. Folosesc DEX-ul foarte rar, cind vreau sa fiu sigura de anume sensuri ale unor cuvinte. Cit despre Wikipedia, o folosesc des si gasesc ca mie imi este de folos ca mijloc de informare intr-o diversitate de domenii. Wikipedia este o enciclopedie online. Cu asta, cred ca toata lumea este de acord. Diferenta intre aceasta si Encyclopaedia Britannica, de exemplu, care si ea are o varianta online, este ca Britannica este scrisa de experti din diverse domenii iar Wikipedia este scrisa de oricine vrea sa contribuie voluntar la ea. Exista reguli si mecanisme de verificare a informatiilor si in ceea ce priveste Wikipedia, dar ea nu reprezinta un summum nici cantitativ si in nici un caz, calitativ. Chiar si Britannica are contestatari, asa cum au toate creatiile mintii omenesti. Intr-adevar, ca sa te descurci si sa ai un real folos din enciclopedii, dictionare si alte surse de informatie, prima intrebare de bun simt si legitima pe care trebuie sa ti-o pui este “cine este sursa sursei?” Cine a zis, cine a scris acest ceva ce caut eu in enciclopedie? Nici un dictionar sau nici o enciclopedie nefiind de natura divina, asa cum cred ca a reiesit pina aici, nu pot fi ultimul cuvint sau adevarul suprem in materie de...nimic. Numai o educatie solida si o minte deschisa si inclinata spre cercetare pot conferi cuiva o putere superioara de discernamint in acest hatis de informatii pe net sau in real. Cum multe informatii de pe internet sint greu verifiabile ca valoare, tot cartea ramine de baza. Fapt este ca cine nu are carte, nu poate avea parte nici de beneficiile reale pe care le ofera multitudinea de informatii si rapiditatea lor de apdatare pe net (da, “adaptare” cred ca nu exista in romana, dar ar trebui inventat).
A propos de cuvinte, si mie mi s-a parut de tot ridicolul circul care s-a facut cind ministrul Funeriu a folosit cuvintul “inexactitudini”. Eu nici nu stiam ca nu exista in dictionar si cred ca l-am folosit tot asa des ca si pe “exactitudini” (care exista in dictionar). Ce inseamna sa fii prost, fudul si agresiv in imbecilitate este exact ce s-a intimplat cu “marii experti” ai limbii romane care au comentat, care mai de care mai sfatosi si multumiti de ei, ca iata, ministrul educatiei a facut o greseala de neiertat, a inventat un cuvint. De parca romana ar fi o limba moarta, ca latina, care ar trebui prezervata ca o piesa de muzeu asa cum apare ea in DEX sau alte dictionare.
Limbile evolueaza cu timpul, locurile si evenimentele de toate naturile. “Inexactitudine” este tot atit de legitim ca si “exactitudine”, stati fara griji.
Iar despre ortografie, am o veste buna si una rea: vestea rea este ca ortografia corecta nu este optionala si greselile de ortografie nu se trec cu vederea decit in medii unde cuvintul scris nu are nici o importanta (care o fi ala?). Vestea buna este ca omul nu s-a nascut nici intelept si nici stiutor de carte. S-a nascut insa cu puterea minima de invatare a unei limbi, care o fi ea. O limba corecta tot romanul e dator sa invete. Macar din patriotism.
Si ca sa inchei pe un ton mai sagalnic, va spun cum am procedat eu pe un dating site romanesc acum ceva ani in urma. Dupa ce n-am mai prididit primind mesaje de la toate categoriile de virste, desi eu declarasem acolo virsta mea relativ apreciabila, in sensul de “coapta”, si dupa ce am citit ceva mesaje care mai de care mai handicapate din punct de vedere ortografic si intelectual, mi-am afisat la profil un set de reguli, precizind cine nu trebuia sa-si piarda timpul contactindu-ma. Prima regula era: “ Nu imi scrie daca nu cunosti limba materna. Eu am un cult pentru ea si nu ma pot indragosti de agramati.”
Sa mai spun ca traficul a incetat si uite asa am ramas fata batrina?
Iar m-am intins la vorba, ma scuzati. Dar ati adus in discutie probleme arzatoare la ordinea “zilii” si nu puteam sa le dau rasol, in doua trei rinduri.
Cu stima,
Marinela Matei

:)

uf, ce-ti e si cu "ortografia asta corecta"...

Ortografia corecta

"ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice." http://dexonline.ro/definitie/ortografia

Cam asa inteleg eu ortografia, si de aceea ortografia poate fi corecta sau incorecta. Amindoua deopotriva sint la fel de corecte ca exprimare, ca idee si ca logica. Si ca ortografie, by the way.

Ortografia, in acceptia mea, si a cui o vrea, nu este egala cu corectitudinea ortografica. Pentru ca nu este, simplu si frumos. Ortografia este un set de reguli. Atit. Corect? Incorect? Acest set este stabilit de minti luminate in acest domeniu, al filologiei, la UN MOMENT DAT. Limba intre timp evolueaza pentru ca este vorbita, este vie. Pierde cuvinte, acumuleaza cuvinte, schimba reguli. De ce? Pentru ca functia primordiala a limbii este comunicarea. Atit. Regulile trebuie sa evolueze cu limba si pe masura limbii vorbite la un moment dat. Regulile nu sint facute sau nu ar trebui sa fie facute ca sa incatuseze limba. Pai de ce ar fi asa? Este ca si cum am decreta ca regulile de comportament ale unui copil trebuie pastrate etern, toata viata si dincolo de ea. Nu ar fi absurd? Asa si cu limba cea de toate zilele. Ea creste, evolueaza, iar regulile trebuie modificate, trebuie sa tina pasul cu vremea. Asta nu presupune o anarhie totala in care fiecare vorbeste si scrie cum vrea el sau ea, fara oprelisti si fara REGULI. Ceea ce vreau sa spun si sa pledez pentru, este faptul de a tine cont de variabilitatea limbii in functie de nevoile de comunicare. Anume reguli ortografice sint "eterne" si general valabile, dar altele trebuiesc modificate ca sa acomodeze vremurile noi, realitatea in perpetua schimbare.

Cu alte cuvinte, hai sa nu fim mai catolici decit Papa, doar asa, de dragul argumentului. Sa stam strimb, dar sa judecam drept. Asta am vrut sa demonstrez.

Aceasi prea-plecata (hai ca-mi place formula asta, mi se potriveste!!!) comentatoare" la greu",
Marinela Matei
(si cind te gindesti ca last name nu este numele meu de "fata". Nu este nici macar al ultimului sot. Este numele primului meu sot, eroul care a trecut oceanul cu o barca - la un moment dat - motiv pentru care in loc sa scriu la Dilema, in mod legitim si frumos, scriu doar din cind in cind la un "subsol ") .
Whatever....

O erata

"apdatare pe net (da, “adaptare” cred ca nu exista in romana, dar ar trebui inventat)."

In paranteza trebuia sa fie "apdatare"(de la engl. "up-date") si nu "adaptare", bineinteles.
Chiar asa grozava nu mi-s si nici nu am trait pe vremea colonizarii romane a batrinei Europe. Dar poti sa stii cu reincarnarile astea?

Parca vad ca sare vreun "fan" de-al meu strigind ca din gura de sarpe ca e o nebuna care comenteaza la Dilema si care crede ca a inventat Cuvintul.
Despre asta, drept sa spun, nu sint asa de sigura.

Faptul ca "la inceput a fost Cuvintul" este un motiv in plus, cred, ca sa ii dam importanta cuvenita. Fara Cuvint, se pare ca nimic nu ar fi fost posibil acilea pe Pamint. Asta ma face sa am convingerea ca si pe alte planete, in alte galaxii, Cuvintul este lege. Universul o fi el infinit si in fel si chip, dar nu e nici el de capul lui, are si el niste reguli, principii, sens.
A propos de infinit, iata singura poezie de Marin Sorescu pe care o stiu pe dinafara din cele mai vechi timpuri pina in prezent"

"Infinitul infinite
Naste-adica infiniti
Si pe care ii maninca
Cind tocati si cind prajiti

In ulei - si iarasi creste
Fara noima, fara norma,
De-aia nu se ispraveste
Si-i rational in forma."
("Infinitul" din culegerea "O aripa si-un picior", Marin Sorescu)

Thank you very much!

Marinela M.

inexactitudine

Faptul că o cineva este suficient de stupid încît să nu găsească un cuvînt în dicționar (fie că nu știe să caute, fie că nu știe să folosească un dicționar) sau, mai rău, să pretindă că nu există, spune multe despre nivelul persoanei (cultural și intelectual).

Nu este o scuză, totuși, pentru a ceilalți să răspîndească informația falsă fără o minimă verificare în prealabil :)

Așadar, pentru cei interesați, cuvîntul „inexactitudine” apare în dexonline aici http://dexonline.ro/definitie/inexactitudine (dicționarul lui Scriban îl atestă chiar sub forma aceasta) și, în forma sa pozitivă, aici http://dexonline.ro/definitie/exactitudine (deci chiar în DEX)

Mai mult decît atît, cuvîntul cu pricina a fost în topul lunii octombrie la cuvinte căutate: http://cum-scriem-corect.blogspot.com/2011/10/ce-cuvinte-se-mai-cauta-pe...

Mulţumesc, aţi pus punctul pe

Mulţumesc, aţi pus punctul pe i (plus link-urile de rigoare). Vestea bună este că, în luna octombrie, au existat destui oameni care au vrut să verifice cuvîntul "incriminat". E bine că au încercat să se lămurească singuri şi nu au luat "de bun" ce au spus "ştiriştii" şi moderatorii...
Mircea Vasilescu

Asta-i realitatea.

Din nefericire, romanul, in general, se multumeste cu putin. Si cel mai tragic, se declara ca stie multe, dar de fapt nimic. Tehnologia evolueaza,omul involueaza!!!

Care român?

Generalizările acestea sunt întotdeauna dubioase (dacă nu false). Care-i dovada că alte popoare sunt ("în general") mai pretenţioase? De unde rezultă că românul ("în general") nu ştie nimic? Sunt ceva studii sociologice serioase care să ateste aşa ceva? Un link, o referinţă? Vreau să mă conving.

Si?

Tehnologia avanseaza in salturi (ca si multe alte lucruri, precum speciile). Cand se produce un salt, se perturba putin ordinea lucrurilor. Dar cu putin simt istoric n-ai cum sa nu observi ca, pe termen lung, tehnologia avanseaza totusi mana in mana cu cultura, cu civilizatia si cu ce alte valori umaniste doriti. Iar gramaticii prafuiti si soarecii de biblioteca de azi vor fi devoratorii de internet de maine (cand ne va mai fi trecut din panica). Caci asa cum sunt bombaniti azi cei ce stau cu mana pe tastatura, la fel au fost bombaniti si cei ce stateau cu cartea in mana, cu cateva secole inainte.

Nu i-am bombănit pe cei care

Nu i-am bombănit pe cei care "stau cu mîna pe tastatură" (şi eu fac asta ore bune pe zi...), ci pe cei care nu ştiu CUM să folosească acest instrument numit Internet şi care cred că tastatura ţine loc de inteligenţă şi curiozitate intelectuală...

Excelent articol!

Voi reveni sau "I'll be back", cum zice "The Terminator".

Cred ca o sa-i placa si d-lui Musofilos de Cigmau si o sa creada ca v-ati revenit la jurnalismul "harnic" pentru ca v-a dojenit dumnealui...
Mai stii?

Ia sa vedem daca exista in DEX "jurnalism harnic"....na, belea ca nu exista, iar am dat-o-n gard!!!

All the best,
Marinela M.

ortografia salveaza Romania?

Stimate Domnule redactor sef,
Desi, ca si cititor vechi al Dilemei (la fel de vechi) apreciez ingrijorarea dvs la vederea respectivelor cereri de angajare trimise catre dvs de tinara generatie, eu zic ca aveti, totusi, noroc: v-ati dat seama la timp de greseala care era sa o faceti anagajindu-i si ia-ti respins. Intrucit as zice ca daca in mod fortuit si lucrativ i-ati fi angajat, era mai greu dupa aceea.
Ca de un paregzamplu, daca scriau in revista care o citim cu drag - iar dvs o publicati cu migala unui mestesugar dedat la detalii - "iubit-o, invata-ma filozofie!", "fat-o, nu mai folosii internetul la toate cele!" sau alte bazaconiiiiii (cum aud ca se scrie la alte gazete), atunci ce faceati? Sa sparie gindul ca ati fiii aplicat pedeapsa ce recomanda Chir Criticos la forumul nostru din Tiganiada: "Adeca va sa zica ca fieste care isi ia pedeapsa cu totul masurata dupa gresala ce au facut".
Avem o ortografie, cum procedam? Este oare ortografia romaneasca o dilema de-ajuns pentru un dosar (in care sa iertam gresitilor nostri precum si altii noua vrem sa ne ierte)? Ce spun dilematicii?
"Iar in oastea viteaza, indrazneata,/ Nu s-auzea far'suspinuri grele/ Toti in adinca era tacere/ Nadusindu-si amara durere..."?

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI