Cu căruţa gîndirii

Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De vreo zece ani, am bătut Europa cu maşina încolo şi încoace. Am ajuns pînă la Tarifa, cel mai sudic punct al Europei, de unde se văd munţii Marocului, şi pînă la Cabo de Roca, în Portugalia, punctul cel mai vestic al continentului nostru, de unde nu se vede nimic altceva decît apa oceanului. Bineînţeles, am parcurs cea mai mare parte a acestor drumuri pe autostrăzi. Cele din Germania sînt invidiate de toţi europenii - au benzile largi şi asfaltul ca-n palmă. Şi mergi pe ele gratis. Ce-i drept, mi s-a întîmplat să ajung şi pe un segment construit pe vremea lui Hitler, cam prăpădit, semn că nasc şi la Germania probleme. În Italia, de la Mestre în jos, prin pianura Padana, autostrada e plată şi dreaptă de te apucă somnul, dar de la Bologna încolo peisajul e atît de spectaculos, încît îţi dai seama că a meritat să suporţi monotonia dinainte. Iar pe colinele Toscanei ori prin tunelurile şi printre culmile din preajma Genovei nici nu-ţi mai pasă că taxele de autostradă sînt destul de mari. În Franţa sînt şi mai mari, nici în Spania nu sînt de neglijat. Dar spaniolii au dezvoltat (mai ales de cînd sînt în UE, beneficiind şi de fonduri europene) un excelent sistem de autovías (şosele cu două benzi pe sens şi cu glisiere pe mijloc, cu bandă de urgenţă şi tot tacîmul) pe care poţi colinda toată ţara fără taxe, de multe ori pe trasee paralele cu ale autostrăzilor (satisfăcîndu-ţi astfel şi sentimentul românesc că ai avut un "ce profit"). În Austria, de cîţiva ani s-a deschis o autostradă care merge pînă în creierii Alpilor: ajuns acolo în iunie, m-am jucat cu zăpadă, am căscat gura, copilăreşte, la relieful stîncos prin care nu-mi imaginam că se poate săpa un drum, şi mi-am amintit de toate cărţile şi filmele în care omul se luptă cu forţele potrivnice ale naturii şi învinge. Mai aproape de noi, mica Slovenie s-a apucat, imediat după ce a devenit independentă, să construiască o autostradă de la graniţa cu Ungaria pînă la cea cu Italia: mai are puţin de lucru la vreo două viaducte prin zona muntoasă, în rest e gata de mult şi arată ca la nemţi. Ungurii (care în 1989 aveau, ca şi noi, doar vreo sută de km) au pornit cu autostrăzile dinspre Budapesta spre toate zările, astfel încît Timişoara şi Aradul sînt acum mai aproape de Viena decît de Bucureşti. Distanţa e cam aceeaşi, dar, pornit din faţa Operei timişorene, pe autostrăzile maghiare şi austriece faci vreo 5-6 ore pînă într-o cafenea de pe Ring, în timp ce pe DN2, după 5-6 ore, dacă nu-s prea multe camioane, căruţe şi radare pe drum, ai şanse să te apropii de cafeneaua benzinăriei ÖMV de pe Valea Oltului; austriacă şi ea, dar totuşi... La noi, în aceşti zece ani s-au întîmplat două lucruri: s-a vorbit enorm despre construcţia de autostrăzi şi s-a reparat aproape permanent greaua moştenire Bucureşti-Piteşti. Mă rog, în pauze, cu chiu, cu vai şi cu participarea unei firme de stat italiene, s-au dat în folosinţă vreo 60 de kilometri din "Autostrada Soarelui", inaugurată cu grăbire de Guvernul Năstase în plină campanie electorală, dar de fapt neterminată: asfalt este, glisiere asemenea (pe ici, pe colo sînt deja buşite de vreun şofer mai nervos), dar benzinării ioc, aparate pentru cazuri de urgenţă nici atît. În prezent, situaţia autostrăzilor din România seamănă nepermis de mult cu cea de acum 10 ani: se vorbeşte în continuare enorm despre cîtă nevoie are ţărişoara de autostrăzi, iar pe Bucureşti-Piteşti reîncep, cu entuziasm, tradiţionalele reparaţii. În plus, ca dovadă a progresului, s-a semnat un contract cu firma Bechtel, dar lucrările merg greu ori stau: pentru că nu sînt bani, pentru că noul Guvern vrea să renegocieze, pentru că diverşi lideri locali vor să "tragă" traseul spre poarta lor, pentru că autostrada spre Borş "nu e o prioritate", căci nu se află pe Coridorul IV european. Aici e aici. Ne-a intrat în sînge mîndria că avem "o poziţie geostrategică" importantă, că sîntem la răscrucea marilor imperii, dar şi a marilor căi de comunicaţie. Faptul că ne aflăm între Orient şi Occident, "la confluenţa marilor culturi", că sîntem "exact la jumătatea distanţei dintre Atlantic şi Urali" şi alte asemenea stereotipii au rămas doar în discursurile politicienilor de provincie. Fiorul de a fi "buricul geografic al Europei" nu ne-a îndemnat la construcţia de autostrăzi care să ne lege de "restul trupului" european. Ne contemplăm în continuare "poziţia geostrategică" şi sîntem gata să-i dedicăm discursuri şi poeme, fără să ne dăm seama că între timp distanţele dintre oraşele ţării cresc: trei-patru ore cu maşina de la Bucureşti la Braşov înseamnă mai mult, la ritmurile şi necesităţile vieţii de astăzi, decît aceleaşi trei-patru ore din anii '60 sau '80. Cu talentul nostru de a nu vedea drumul dincolo de vîrfurile pantofilor, am consemnat şi tot felul de aberaţii pe tema autostrăzilor. Traian Băsescu, pe vremea cînd era ministru al Transporturilor, prin 1997, a spus cu seninătate una dintre cele mai mari prostii: că traficul redus nu justifică investiţiile în autostrăzi. Între timp, traficul a devenit, pe unele porţiuni de drumuri, infernal. Iar Traian Băsescu, preşedinte. Povestea autostrăzilor exprimă întreaga măsură a tranziţiei româneşti: o "epocă" în care ne-am cîrpit de la un an la altul şi ne-am epuizat în discuţii de colţ de stradă. Proiecte pe termen lung şi cu beneficii pe termen şi mai lung, precum autostrăzile, au fost inaccesibile modelului mental al guvernanţilor noştri postcomunişti (şi, probabil, al celor mai multora dintre noi), obişnuiţi cu căruţa gîndirii de pe azi pe mîine.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.