Numai pentru abonati

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Despre compasiune

Nu sînt un „consumator“ al emisiunii Cîrcotaşii. Am căzut de cîteva ori, întîmplător, asupra unor secvenţe ale emisiunii cu pricina şi mi-am făcut o oarecare idee despre dnii Huidu şi Găinuşă. Cel puţin două lucruri pot spune în favoarea lor (cu o menţiune specială pentru dl Huidu).

 

73 comentarii 76400 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 401, 20-26 octombrie 2011

Despre compasiune

Domnul Andrei Plesu a ridicat acel voal care era deasupra a ceea ce se intampla in Romania: atrofierea sentimentului pur crestinesc: compasiunea.

Compasiunea, acest sentiment al samarineanului fata de evreul aflat in mare necaz, ar fi ceea ce ar salva Romania din nisipurile miscatoare in care a intrat inca inainte de Revolutie. Cu cat agitatia este mai violenta, cu atat romanii se vor afunda in lipsa de intelegere a strainului, vecinului si , uneori, chiar a fratelui.

Samarinenii si evreii nu erau prieteni si totusi, samarineanul, din compasiune, l-a ajutat pe cel aflat in suferinta.
Ccei care au blamat atentionarea domnului Andrei Plesu privind lipsa de compasiune ar trebui sa spuna macar o rugaciune pentru Stefan Huidu (de exemplu «sa-i dea Bunul Dumnezeu putere sa se caiasca sincer. si s-o« repare prin »)
Probabil insa ca romanii, din interiorul si din exteriorul granitelorar ar trebui sa-si aminteasca mai des «Plida bunului samarinean».
Valorile morale nu sunt niste haine de ceremonie ca sa facem appel la ele doar in anumite ocazii si numai pentru anumite persoane.
Intr-o comunitate in care membrii nu simt compasiune unii pentru altii, intr-o situatie de criza (de exemplu foamete) putem sa ne asteptam la…?! La orice ?!

In societatea romaneasca postdecembrista este minunat ca s-a instaurat «libertatea cuvantului». Cred insa ca, zilnic, ar trebui fiecare sa-si faca un mic rechizitoriu : de cate ori cuvantul sau a zidit si de cate ori a demolat.
Uitam adesea ca :
«La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.»
Si mai ales uitam ce ni s-a transmis de doua milenii :
«Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugati-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,»

Dar ne mandrim ca populatia de pe teritoriul Romaniei a fost printre primele increstinate

Despre intransigenta de parada

As incepe cu un sfat. Daca sinteti foarte tineri iar tema este foarte proaspata, nu va mai aruncati sa comentati: lasati deoparte subiectul pentru un timp, nu raspundeti imediat provocarii. Si incercati mai degraba sa ginditi asupra subiectului, nu va grabiti sa scrieti texte pe care sa ajungeti mai apoi sa le regretati. A scrie la cald e adesea chiar mai rau decit a nu scrie deloc: daca insa totusi scrieti la cald un text intransigent, trimiteti-l sau postati-l abia dupa ce l-ati recitit, daca se poate, dupa ce v-ati odihnit macar o noapte. Nu va lasati amagiti de ceea ce se intimpla in mediile audio-vizuale de la noi, unde sint recompensate viteza de reactie si excesul.

Sint nevoit sa constat ca autorul are dreptate sa fie nelinistit: caci nu trebuie sa merg mai departe de acest forum pentru a observa "pe de o parte, disponibilitatea faţă de ură, resentiment şi atac, iar pe de alta, opacitatea cronică la compasiune".
In articol era vorba despre lipsa cronica a compasiunii -- caci compasiunea e pentru cei vii, iar dreptatea e pentru cei morti si vii deopotriva: nu era vorba in articol despre sistemul de justitie, nici despre cum parvin oamenii de televiziune, nu era vorba despre legile mecanicii sau despre sistemul corupt, nici despre relativismul moral.

Va marturisesc ca mi-ar fi placut sa vad intransigenta asta morala la lucru in chestiunile cu adevarat importante, mai ales ca avem restante exorbitante daca-i vorba de trecutul nostru apropiat. Iertati-ma ca intreb, dar unde a fost intransigenta asta in ultimii douazeci de ani, cind era (si inca mai este) nevoie ca de aer de un proces al comunismului? Comunismul a facut la noi milioane de victime iar in lume a produs sute de milioane de morti, iar noi azi am ajuns sa sustinem enormitatea ca comunismul a fost bun, dar ca a fost prost aplicat. Daca aceasta nu ne vorbeste direct despre relativismul nostru moral, atunci nu stiu ce anume ar mai putea-o face.

Ne cotropeste in schimb o intransigenta de parada: daca-i vorba de afirmare, in scris si la televizor sintem cu totii verticali, dar daca e de dat o spaga la spital sau de intretinut sistemul corupt, sintem probabil printre cei care-l fac sa functioneze mai departe ca uns.
As indrazni sa spun ca e deja destul de clar ce se intimpla: fiindca in chestiunile esentiale n-am fost si nici nu sintem in stare sa reactionam, o facem disproportionat, plini de frustrari si resentimente atunci cind nu e cazul. Problema nu e, asadar, ca politicienii fac bani frumosi din politica, ci ca Huidu a muncit realmente pentru banii sai iar in timpul asta noi am cistigat prea putin: problema nu e ca statul plateste regeste oameni care amina la nesfirsit dosare cu politicieni corupti, ci e aceea ca Plesu nu se grabeste sa-l judece aspru pe Huidu. Problema nu e lipsa compasiunii noastre, ci neinformarea lui Plesu in legatura cu dosarul rutier al lui Huidu.
Oameni buni, iertati-ma, dar am pierdut cu totul simtul proportiilor.

Intr-un context referitor la politica, d-nul Andrei Plesu spunea nu demult, despre roman, ceva ce e valabil in general:
"...ne caracterizeaza faptul ca suntem, ma-ntelegi, baieti destepti! Romanul e destept. Nu se lasa el fraierit. Isi vede de interesul lui, mai curand fraiereste el pe cineva. Romanul nu e prostul nimanui, nici al unui partid, nici al unei convingeri. Nu vreau acum sa bomban natiunea, dar sunt peste tot blocaje de tot felul care ma aduc la disperare, la furie neputincioasa. Imi dau seama ca n-am sa mai apuc un alt chip al acestei tari. Sa dea Dumnezeu sa-l apuce altii, dar sunt sceptic."

compasiune versus justitie

Pentru ce optam? Si oare a existat compasiune pentru oameni care au fost in situatii similare, dar nu au avut statut de politicieni sau vedete?

Compasiune versus justitie

In fond pentru ce optam? In aceasta tara unde coruptia e lege, unde cei care sunt rude de politicieni omoara oameni si nu patesc nimic, de ce nu ar beneficia de "compasiune" o "vedeta"? De ce nu se fac legi speciale pentru "EI" si si legi speciale pentru "noi".

Gresiti, D-le Andrei Plesu?

Compasiune, mila, iertare sunt sentimente profund crestine si ar trebui intradevar sa le avem fata de semenii nostri neconditionat, dar ritmul de viata si densitatea convietuirii presupun ca zi de zi sa fim supusi la un numar mare de nedreptati, mitocanii sau chiar agresiuni, ceea ce duce la o selectie fata de cine sa ai astfel de sentimente, altfel ajungi sa devi complet incapabil de a le avea.

De ce ii acorda compasiune dl Andrei Plesu spunand: .... "Nimeni nu e scutit de imprudenţe (eventual fatale) şi orice conducător auto are pe creier un inventar cuprinzător al propriilor excese, al momentelor cînd şi-a pus în primejdie viaţa şi a primejduit-o şi pe a altora...."
unui Serban Huidu care declara asfel in 2009 cand i-a fost SUSPENDAT PERMISUL PENTRU CA A DEPASIT COLOANA DE AUTOVEHICULE PE MARCAJ DE LINIE CONTINUA:
"... as vrea sa le reamintesc politistilor ca H. Serban nu a fost singurul oprit si cu carnetul retinut, au mai fost si altii, de care am sa ma interesez personal daca permisul le-a ramas sau nu la politie a doua zi. ... Nu contest ca am gresit si ca trebuie sa platesc (oricum daca esti persoana cunoscuta esti vinovat prin definitie), dar sa stai cu radarul ascuns si la panda “poate mai pica ceva” in 2009 e de neconceput. Sectorul de drum nu era periculos, e virajat, nu sunt viteze mari, dar metehnele politistului-militian nu au disparut din pacate! Infatuarea, grobianismul, tratarea smechereasca a soferilor este aceeasi ca acum 20 de ani pentru ca, din pacate, mai trebuie sa treaca o generatie pana sa ne ajunga frumos amenda acasa si daca ai gresit sa poti plati fara a suporta ranjetul de satisfactie al “plotonierului” Martinescu pe care-l propun la avansare. PE MAZGA AIA de afara mi-a dat inclusiv amenda ca aveam numerele murdare..."
am extras cele de mai sus din cadrul articolului d-lui Serban Huidu, intitulat "Huidu – infractorul periculos" prezent chiar pe blogul acestuia (varianta integrala aici: http://www.serbanhuidu.ro/fara-categorii/huidu-infractorul-periculos/ ) Am marcat cu litere mari motivul pentru care a fost amendat si faptul ca a recunosut chiar el ca era mazga pe jos.

Nu poate sa ma convinga nimeni ca Serban Huidu nu se incadreaza in categoria celor care poseda o doza mare de nesimtire si inconstienta, citind cele scrise chiar de el in 2009 si vazand ce a provocat acum.
Ori pentru astfel de persoane nu MAI POT sa am nici un fel de compasiune.
Pentru cei care nu au avut rabdarea sa citeasca cele scrise de mine si cele scrise de el pe blog un scurt rezumat cu FAPTELE pe care se bazeaza afirmatia mea:
- in 2009 i-a fost suspendat permisul pentru 1.depasire de coloana 2.depasire de coloana pe linie continua 3.depaside de coloana pe linie continua pe jos fiind mazga - DENOTA NESIMTIRE SI INCONSTIENTA
- modul ironic si jignitor in care a fost scris articolul de pe blog - DENOTA NESIMTIRE si INCAPACITATEA DE A CONSTIENTIZA PE DEPLIN GRESALA FACUTA;
- cele de mai sus le-a facut cu sotia si copilul in masina - DENOTA cel putin IRESPONSABILITATE PARENTALA, citez legea: "..…daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este pimejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte...)
- in 2011 intra pe contrasens cam pe aceeasi portiune de drum, cu un carosabil tot cu mazga, tot cu familia in masina, asta dupa ce cu mai putin de un an in urma a suferit un traumatism cerebral grav - ASTA SPUNE TOT
NESIMTIT+INCONSTIENT+IRESPONSABIL= 0 COMPASIUNE.

Da, eu consider ca gresiti pentru ca alaturati acest demers prin care semnalati disparitia acestor sentimente crestine din viata de zi cu zi a fiecaruia cu un personaj total nepotrivit acestui context.

realitivismul moral

Serban Huidu,omul de televiziune, nu conteaza acum. Nu calitatea emisiunilor lui este judecata. Serban Huidu, soferul, a provocat un accident, in urma caruia au murit 3 persoane. Printr-o coincidenta, Serban Huidu, soferul, are acelasi date in buletin ca si Serban Huidu, vedeta TV. In mod revoltator, din cauza acestei coincidente, soferul, desi practic recidivist, nu va avea de suferit nimic in justitie. Nu vad nimic deplasat in a fi revoltat de acest lucru, chiar daca e deja ceva banal in
Romania. Nu ar trebui sa fie Justitia impartiala?
Deplangeti tot timpul lipsa de "normalitate" din Romania. Oare credeti ca Germania sau Elvetia au ajuns plictisitor de normale cu un sistem de justitie bazat pe ideea "remuscarilor" faptasilor? Nu poti avea o societatea functionala fara respect
pentru lege. Nu poti crea respect pentru lege singurii care sunt pedepsiti sunt cei care nu sunt vedete TV, nu sunt parlamentari, nu sunt rude de vedete TV, de parlamentari, politisti, de judecatori, etc.
Sunt sigur ca puteti sa explicatim pe zeci de pagini cu citate din teologi si filozofi, de ce remuscarea este pedeapsa suficienta si de ce cazul nu e cum pare. Dar la final 3 oameni au murit pentru ca un sofer nu a respectat, din nou, legea. Un sofer care probabil va scapa, din nou. Nu trebuie sa fii intelectual ca sa iti dai seama ca ceva nu in regula cu asta

Ce ar fi sa facem mai mult decat sa ne dam cu parerea?

Este binecunoscut faptul ca, la noi, datul cu parerea despre orice subiect este sport national: toata lumea se pricepe la orice.
Daca in majoritatea cazurilor exprimarea opiniilor este inofensiva si chiar hilara (de exemplu, opiniile economice exprimate la televiziunile de stiri de tot felul de personaje, de la Tudor Octavian la Miron Cozma sunt delicioase), in cazul tragicului accident provocat de dl. Huidu, aproape toate parerile exprimate merita sa primeasca un raspuns de genul "Ati pierdut o buna ocazie sa taceti!" al lui Chirac. Situatia este atat de trista incat eu cred ca pur si simplu ar trebui ignorata, iar personajele implicate lasate in pace.
In schimb, ar trebui sa ne concentram pe implementarea unor masuri care sa previna, pe cat posibil, astfel de accidente in viitor, cum ar fi:
- cresterea pedepselor pentru incalcarea regulilor de circulatie si aplicarea lor la toti conducatorii auto (inclusiv la cei cu masini cu numere W** sau cu permise a caror serie incepe cu IGP);
- retragerea permiselor pentru 3-5 ani in cazul recidivistilor;
- imbunatatirea examenelor psihologice la dobandirea permiselor si repetarea lor in cazul abaterilor grave.

...

O mica clarificare, scrisa la repezeala si fara diacritice din lipsa de timp, pe care simt nevoia s-o fac dupa citirea ultimelor comentarii.

Ceea ce a facut distinsul domn Huidu este dupa parerea mea omor din culpa cu circumstante agravante. Desigur, parerea mea nu va coincide cu cea a anchetatorilor, judecatorilor etc. Pentru aceasta nu va primi, din cate se pare, nici macar acei ani cu suspendare. Infractiuni grave facute cu impunitate vor genera altele asemenea, ceea ce pt. mine, din motive absolut egoiste, inca conteaza.

In rest va las pe dvs., suflete atat de nobile, sa le plangeti tuturor de mila. V-am tot vazut cat de plini de compasiune sinteti, stimati concetateni. Mie mi s-a cam atrofiat organul compasiunii, ca de atrocitati ma lovesc la tot pasul. Poate daca as trai la Paris ... In fine, ramane de vazut.

Cu mult - si autentic - respect

Stimate dle Plesu, nu va ascund ca sinteti, in limba româna, eseistul meu preferat, in viata (sper ca nu veti intilni soferi ca Huidu si, ergo, veti mai trai multa vreme, sa ne luminati si sa ne bucurati cu verva spiritului-va).

Nici nu ascund faptul ca il detest pe C. T. Popescu, un om acru, frecvent corupt, suparat pe viata, soarta, pe Dumnezeu si pe confratii din familia rozatoarelor -- soareci si sobolani care poate sint mai lacomi la mincare, dar intrupeaza mai mult omenesc decit oportunistul Bibic Adevarurist.

In cazul de fata insa, paradoxal, mi s-a parut ca CTP (pe care voi continua sa il detest) a fost necaracteristic de destept, in timp ce Dv. (voi continua sa va admir) ati atins un al doilea nadir al carierei Dv. publicistice (dupa acel articol nefericit, parca era scris de un popa de tara, despre minoritatile sexuale, pe care vreau sa sper ca il regretati, dar asta e alta poveste, vorba lui Kipling).

Imi dau seama ca ce spun pare prea "superior" asa ca va re-marturisesc ca nu ma cred mai destept decit Dv. Cred ca aveti un discernamint si un simt al nuantelor indeobste superb. Va ascult, va citesc si invat. Va multumesc pentru asta. Dar, cum zicea regretatul conu' Alecu, nimeni nu e inteligent fara rest, fara pauza, fara intrerupere.

Sint momente care invita meditatiile asupra abilitatii de a ierta pacatosul. Acesta, in mod obiectiv, nu este unul dintre aceste momente. Intr-adevar, dl. Huidu nu e diavolul. Nu e Hitler, nu e Stalin, nu e nici macar Vadim Tudor, un demonash de mahala care isi consuma in caraghioslicul amenintarii minoratul ridicol al otravii.

"That's not the point." What is the point? Nu e crestineste, nu e omeneste, nu e moral (pina si minim moral) sa te concentrezi asupra dramoletei de telenovela a constiintei dlui Huidu, quasi-ignorind adevarata drama: TREI OAMENI MORTI. Nu datorita unor concentrari de forte stihinice, ineluctabile. Nu datorita unei greseli tragice dar neprevizibile, inevitabile. Ci datorita stupiditatii unei vedetute iresponsabile care crede ca legile rutiere sint optionale si poate chiar caraghioase.

Sa il ignoram pe moment pe dl. Huidu.

ADEVARAT TRAGEDIE :

In Romania MOR MII SI MII DE OAMENI datorita acestor soferi - celebri au ba, nu conteaza. Poate un accident in o suta se datoreaza unei concentrari de ghinioane. Ceasul rau. 99% pot fi evitate daca oamenii respecta regulile. Ce idee revolutionara, n'est-ce pas?? "BA SPA", vorba Anetei Duduleanu.

NU CREDETI CA AR FI MAI BINE SA (NE/VA) CERETI SA CONDUCERM RESPECTIND LEGEA? SINTEM BOLSEVICI NUMAI PENTRU CA CEREM ASA UN COMPORTAMENT "REVOLUTIONAR"??

Poate e mai banala, o astfel de asteptare, de cerere, dar nu ar fi mai productiv, in loc de a ginguri platitudini sentimentaliste despre turmentarile huidiene, sa spunem ceva de genul:

Am condus si eu la limita si dincolo de limita legii, dar episodul Huidu ma face sa declar - si sa va cer - sa spunem sus si tare: SA CONDUCEM CU TOTII RESPONSABIL, CU PRIORITATEA DE A NU PUNE VIATA (NOASTRA SI A ALTORA) IN PERICOL??

Sper ca, prin cele de mai sus, nu ma arat un comunist incapabil de intelegerea delicateturilor ortodox-iertatoare.

Va doresc multa sanatate si sa ne mai provocati sa gindim pentru multi ani, multe decenii de acu' inainte.

„Despre compasiune”

733 cuvinte in text plus 2 cuvinte in titlu fac un total de 735 cuvinte (numarate de PC, deci subiectivismul exclus). Din aceasta multime de cuvinte, doar 11, „Mă gîndesc cu groază la cele trei victime ale nesăbuinţei sale”, si care reprezinta 1,5 % din total fac referire la victime… Aceasta situatiune impune un comentariu in doua cuvinte: „CURAT COMPASIUNE”, d-le PLESU!
Si ce ne scrie dl PLESU, noua, prostilor cu staif de intelectuali, care ne dam si noi mari pe la cine ne asculta, ca-l citim pe PLESU?!... Pai ne scrie ca „…dl Huidu… nu şi-a invitat adversarii să moară..”. Asa este, dl PLESU a observat corect, dl Huidu i-a omorit fara sa le fi trimis vreo invitatie inainte; drept este ca nu pe adversari ci pe niste oameni fara vina…
Domnule PLESU, de cind gindim in romaneste „cu groaza” la morti? Cumva din „groaza” se naste „compasiunea”? Sau viceversa? Sau din teama ca in urma lor vor bintui stafiile? Nepotrivit este sa te gindesti „cu groaza” la mortii fara vina…

...ca ieremia cu morala-n gard

Articolul e un bun exemplu de morală prepubescentă. Aștept climaxul din articolul viitor în care să ne propuneți și o chetă pentru Jeffrey Dahmer sau Ted Bundy. It's easy to be Christian from a safe distance.

Vrem compasiune, dar nu pentru căţei/căţeluşe

De acord cu articolul, de acord cu atitudinea, a fost un puhoi de lături aruncate din ură şi 24 din 24 nu s'a vorbit decât despre Huidu… dar am nişte menţiuni legate de Dl Pleşu … una că văd că e din cale afară de disponibil cu timpul din moment ce se uită la toate lăturile de pe televizor, mă rog, nu chiar toate dar destule…când o fi prins’o pe Zăvoranca blagoslovind de accidentu lui Huidu la tv, la „acces direct”?... la Dan Diaconescu?...nici măcar la cârcotaşi nu se uită cât se uită la astea se pare, căci, cum ne şi mărturiseşte, n’a avut timp să constate decât că băieţii sunt apolitici şi că’şi fac scrupule pentru limba română… Că ŞI de acolo se aruncau lături asupra unor oameni ori n'a apucat să vadă, ori nu e cazul să ne inflamăm, pentru că, nu’i aşa, nu se putea constata o orientare politică în lăturile lor, ca şi cum neutralitatea e garanţia onestităţii… cu totul condamnabile sunt lăturile lui Mircea Badea, de exemplu, care e antenist de’a lui Voiculescu Felix şi e vădit şi radical pe o baricadă politică, deci trebuie că e o mizerie tot ce face el… (aş spune că dacă s’ar fi uitat serios la ambele emisiuni (şi Badea, şi Cârcotaşii) ar fi văzut că Badea a fost chiar decent… strict comparând lăturile unuia vs celălalt)…
Şi, nu că i’aş purta de grijă Zăvorancei, dar mă întreb, oare când se debitau miştouri despre ea, e exclus c’ar fi fost şi femeia în necaz?... nu’mi amintesc să’i fi dedicat dl Pleşu vreun editorial de compasiune, pur creştineşte… sau miştoul cărcotaşilor la adresa Zăvorancei face parte din fazele pe care le’a ratat la emisiune …şi tot ca întrebare, dacă dl Pleşu însuşi ar fi fost subiect în vreo scenetă cu scrumiere aruncate în cap la mişto… ar fi fost la fel de înduioşat de rolul educativ şi neutralitatea „cronicii”? … bănuiesc că chiloţeii bebeluşelor nu aduceau nimic indecent în peisajul televizionistic din moment ce nu aveau culoare politică, iar dansul pe masă din buric nu aducea nicio jignire limbii române…

Un numar record de justitiari si atat de putina justete

E trist si ingrijorator ca pentru atit de multi oameni a fost si este imposibil sa se se puna in pielea celui care a gresit. Sa mediteze serios asupra propriei capacitati de a gresi. Si nu asa, pur teoretic, ci admitand, oricat de neplacut ti-ar fi acest lucru, ca „nimeni nu e scutit de imprudenţe (eventual fatale) şi orice conducător auto are pe creier un inventar cuprinzător al propriilor excese, al momentelor cînd şi-a pus în primejdie viaţa şi a primejduit-o şi pe a altora. Coşmarul oricărui şofer lucid este să se trezească brusc în situaţia unui criminal: fie din vina sa, fie din vina victimei, fie din vina sorţii. Doamne, fereşte! Lucruri teribile, neprevăzute, indigerabile se pot întîmpla oricui.”

Ceea ce m-a indignat in presa a fost tocmai incapacitatea si obtuzitatea celor care au scris cu o virulenta dementa impotriva d-lui Huidu de a se gandi, de a le trece macar putin prin cap cum s-ar simti ei daca ar fi in locul lui sau ca ar putea ajunge si ei in locul lui. Asa ceva pentru oamenii care au scris in halul in care au scris este de neconceput.

Ii inteleg si de ce: dansii sufera de o permanenta amnezie sau lipsa de luciditate de vreme ce nu isi aduc aminte de vreun exces sau vreo imprudenta prin care au riscat nu doar propria viata, ci si pe a altora. Poate chiar pe a celor mai dragi oameni din viata lor. Indraznesc sa spun ca cei care nu au pe creier „un inventar cuprinzator al propriilor excese si imprudente” sau macar unul sumar nu au mai nimic acolo.

Poate, daca s-ar gandi mai bine, acesti justitiari ar putea cu chiu, cu vai sa admita ca de trei ori, de doua ori in viata au mers cu viteza, sau au depasit imprudent sau fara sa se asigure. Daca, Doamne fereste! , fatalitatea i-ar fi transformat atunci pe ei in inculpati, ei ar fi putut da vina pe ea, pe fatalitate! Ei, da, dansii s-ar fi simtit indreptatiti la clementa publica si judecatoreasca.

Din pacate, atitudinea sanatoasa fata de propria failibilitate este unul dintre lucrurile care nu se formeaza in scoala, nici nu se cultiva in viata. Ba chiar se evita cu indarjire. De asta si aveam un numar record de justitiari, dar atat de putina justete.

Si sa ii fereasca Dumnezeu pe acesti justitiari aprigi sa li se intample ca, desi si-au pus cauciucuri, desi au adaptat viteza , desi au facut tot ce au putut sa faca sa evite ceva rau, totusi sa derapeze, sa accidenteze grav sau mortal pe cineva si apoi sa se intalneasca cu spiritul grabnic justitiar al poporului roman, iute foc cand e vorba sa scuipe, blesteme si puna mina pe piatra.

Lipsa de deontologie a presei

Si in acest caz presa a dovedit din plin lipsa de etica. Accidentele sunt unul dintre cele mai bune subiecte de speculat de catre presa. Cum sa nu se foloseasca presa de frustrarea si obida omului sarman sau mai putin sarman pe cei ajunsi, frecandu-si mainile de multumire de cate ori un parvenit, VIP sau politician comite un accident? Cum sa scape presa ocazia de a face bani oferindu-le oamenilor satisfactia de a ii vedea linsati mediatic pe cei care pina mai ieri erau puternici sau admirati?! Ce se urmareste cu aceste invective si incitari la dispret si ura?! Se modifica oare comportamentul soferilor iresponsabili?! Nu. Se ajunge la aplicarea unei pedepse care sa ii ingrozeasca pe altii soferi sa comita excese si imprudente?! Nu. In schimb se fixeaza niste mentalitati care duc la degradarea morala a indivizilor prin zgandarirea unui spirit justitiar isteric.

Daca intr-un accident sunt implicati niste anonimi stirea este prelucrata in 3 articole. Daca o celebritate sau un bogatan, site-urile gasesc de postat si din 15 in 15 minute cate ceva, apar martori, cunoscuti, rude si tot felul de experti sa isi dea cu parerea sa spuna ceva, doar sa tina in tensiune publicul.
Dupa cum sunt mediatizate reise ca majoritatea accidentelor sunt provocate de cei cu bani si masini puternice. Daca presa continua sa fixeze in constiinta publica aceasta mentalitate s-ar putea sa avem la un moment dat si linsaje publice, ce sa mai astepte poporul justitiar si informat ancheta, procesul, pronuntarea sentintei, cand se stie ca totul se musamalizeaza si vinovatii scap nepedepsiti?!

Poate daca un sofer imprudent ar citi in loc de incitarile la ura, dispret si linsaj public despre iadul moral prin care a trecut cineva dupa ce a accidentat grav sau mortal pe cineva strain sau chiar pe cineva apropiat, despre cum si-a pustiit cu mina lui toata viata, ar fi mult mai responsabilizat decit daca citeste 3 saptamani ca un om a fost linsat mediatic si pana la urma a scapat gratie banilor. Dupa asemenea informari, morala care ramane in mintea celor mai periculosi soferi, cei cu bani si masini puternice, dupa cum ii califica tot presa demolatoare, este ca ei oricum scapa.

Nu am citit articole care sa puna orice cititor, fie el cu jeep, fie cu trabant, pe ganduri cu privire la propriile imprudente si excese pe care le-a comis la volan, chiar daca nu s-au soldat cu nici o tragedie. Nu e de mirare ca se gasesc atatia care sa puna mina pe piatra. E de inteles ca nimeni nu ar fi gata sa recunoasca in fata unui reporter iresponsabilitatea de care a putut da dovada. Dar, macar la adapostul anonimatului, articole care sa vorbeasca despre momentele in care unii oameni au devenit constienti de imprudenta care i-ar fi putut costa viata lor sau a altora, despre momentul in care i-a cutremurat gindul a ceea ce s-ar fi putut intampla si si-au fixat in minte determinarea de a nu mai repeta o asemenea greseala poate ar duce la o mai mare responsabilizare a soferilor decit poate duce incitarea lor la exprimarea dispretului, urii si a atitudinii superioare fata de un sofer care gresind, exact cum au gresit si ei, a ajuns intr-o culpa extrem de grava.

nu serios

io scriu aici degeaba.

da dv., stimata dna. vlad, de ce o faceti?
chiar va inchipuiti ca altcineva, decat colegul co-raspunzator de-aci, va citeste preamultele cuvinte? va zic io: nu, nicicareva altcineva!
(dar daca, totusi, s-a aventurat cineva, il rog sa-mi scrie dedesupt un rezumat- tare mi-e frica ca-mi scapa ceva esential)

Laxism vs justițiarism?

Sunt de acord cu invitația dv la meditație, cu îndemnul la temperanță. Din păcate, nu pot fi de acord cu punerile la punct relativ la „injustețe”, „isterie”, „ură”, „linșaj”, datul cu piatra și celelalte asemenea. Aveți dreptate într-un punct: nu doar cei cu mașini puternice fac accidente sau sunt periculoși - recent abia am putut evita o Dacie 1300 condusă de un bătrân care mi-a venit în contrasens angajat în depășirea unei coloane de trei camioane. În privința dlui Huidu, depășirea în curbă la dreapta este o acțiune intenționată de sfidare a regulilor de circulație și de o periculozitate extremă. Încă o dată, să nu mi se ceară compasiune sau toleranță față de asemenea persoane. Îl parafrazez pe dl Huidu: mi-a derapat...

"stim noi de ce l-a batut Dumnezeu"

Una dintre primele reactii pe care majoritatea concetatenilor nostri le au...si , de altfel, una din reactiile pe care fiecare dintre noi tindem sa le avem, este aceea de a căuta o explicaţie pentru situaţia celui căzut, a celui aflat intr-un mare necaz. Tracand peste faptul că această atitudine ne indeparteaza de esenţa creştinismului (nu judeca, daca nu vrei sa fii judecat, sa nu vezi paiul din ochiul fratelui tau, etc) această atitudine dovedeşte in cel mai evident mod o lipsa de intelepciune, de minimă diplomaţie şi ..poate, nu in ultimul rând, o dovada clară de prostie. Dorinţa de a trage concluzii este, asa cum tot dl Plesu o califica, o dovadă a prostiei. Tendinţa de a impărţi totul in bine sau rău este o dovadă a limitei intelectuale.
Ceea ce ne indeamnă dl. Pleşu in acest articol este un indemn cât se poate de firesc la cumpătare, echilibru, şi, nu in ultimul rand la ...intelepciune. Păstrarea unei minime forme de reţinere in a acuza pe cel căzut, ar trebui să fie regula intr-o societate crestina care se doreşte civilizată. Echidistanţa, lipsa unei lăcomii in a explica faptele cuiva căzut, este unul dintre componentele de bază ale intelepciunii. Numărul mare de comentarii impotriva unui articol care indeamnă la cumpătare este de-a dreptul ingrijorator.
Desi fac trimiteri la compasiunea pentru victimele accidentului şi la problema socială privind criminalitatea pe şosele, din comentariile făcute se desprind insă vechile complexe ale multora dntre români. Sunt aduse in discutie elemente precum categoria masinii (asa-zisul "jipan"), statutul social ("Boier"), aspectele profesionale (emisiunea pe care o realizeaza), statutul social al victimelor ("iobagi"), etc. Concluzia care se trage din comentariul critic la adresa articolului este aceea că un "Boier" care conducea "un "jipan" a lovit nişte "iobagi". Se mai vorbeste de "acumularea de sila si de neincredere" datorata altor cazuri in care soferii nu au facut puscarie. Se mai adauga apoi diversele acuze care decurg din cu totul alte situatii (faptul ca dl huidu a ras de altii, faptul ca ar fi facut blasfemie, faptul ca nu s-ar fi inteles cu tatal sau, etc).
Dragii mei concetateni, toate aceste aspecte, desi poate adevarate, nu au absolut nici o legatura cu nenorocirea ce a avut loc. Statutul social sau averea acumulata de dl. Huidu se datoreaza in primul rand noua, celor care am deschis televizorul pe acel canal. Nu averea sa, care, pana la urma, este poate printre putinele acumulate cinstit in romania (a lucrat in mediul privat, nu a scos bani din politica, etc). Fatul ca avea o masina scumpa sau cu un grad de siguranta ridicat nu este nici acesta un pacat deoarece fiecare din noi am dori sa ne asiguram un confort cat mai mare si un grad de siguranta al nostru si al copiilor nostri (daca Laura Stoica ar fi fost si ea intr-o astfel de masina, poate si astazi era in viata). Asadar, faptul ca multi dintre noi nu am reusit sa obtinem astfel de beneficii, desi foarte multi dintre noi ni le dorim, nu inseamna ca trebuie sa ii uram pe cei care le-au obtinut. Ceea ce este insa cu adevarat condamnabil, este acel moment de neatentie, acea clipa de teribilism, acea greseala fatala de a apasa pedala mai mult decat trebuia, de a depasi unde nu trebuia etc. Aceasta este greseala lui Huidu. Si de aici nenorocirea. Ce pedeapsa trebuie sa primeasca pentru aceste secunde de neatentie, o spune legea penala si o vor stabili (corect sau nu) domnii judecator. Ca a primit deja o pedeapsa prin imaginea celor 3 cadavre in fata copiilor sai, este, cred eu, destul de evident. Ca aceasta nenorocire a schimbat radical viata a trei familii care au pierdut in mod cu totul nemeritat trei fiinte dragie la fel de evident. Dar, cu toate acestea, avem datoria de a ne pune o secunda in locul fiecarui personaj, sa reflectam putin prin prisma intrebarii "ce am face noi daca" si nu prin aceea a faptului ca noi nu am facut anumite lucruri in viata pentru ca nu am avut ocazia. Cati dintre noi nu si-ar cumara "jipan" daca am avea posibilitatea? Cati dintre noi nu am avut sau nu am putea sa avem cateva secunde de neatentie, teribilism, etc? Cati dintre noi nu am fi mai inclinati spre teribilism daca am avea o situatie materiala mai buna? Cati dintre noi nu am alege un an sau doi de puscarie in locul unei imagini in care copii nostri sa vada 3 cadavre care sunt rezultatul propriei noastre fapte?

dreptate sau compasiune?

Nu conteaza neaparat ca e vorba despre dl Huidu.Este vorba despre o persoana care este imprudenta si nu un criminal si nesabuita dar cu constiinta. Eu sunt convins ca va avea mustrari de constiinta pana la moarte, fie ca va face puscarie, fie ca nu. Dupa parerea mea, cred ca e o situatie diferita de a altor VIPuri. Justitia romana va deveni brusc mai buna acum? Daca ar fi asa, fie si numai pentru asta dl Huidu ar trebui pedepsit cat mai dur posibil. Partea proasta este ca ireparabilul s-a produs, au murit oameni si din pacate nimic nu-i poate aduce inapoi. Constat ca exista straini mai inversunati impotriva domnului Huidu, decat familiile victimelor.Cred ca si vinovatul merita compasiune, la fel ca si victimele. Cineva spunea ca nu s-a luat o atitudine publica de compasiune pentru familiile victimelor. De cate ori s-a facut acest lucru? Sunt convins ca toti oamenii normali au compasiune pentru familiile victimelor, este de la sine inteles. Dl. Huidu se afla intr-o situatie mult mai complicata, de asta are nevoie de compasiune.Ce sa fac, impartasesc si eu valorile morale dubioase (dupa unii) ale domnului Plesu...

Compasiune pentru ATITUDINE?

Pana la urma depasirea in viteza IN CURBA e expresia unei atitudini asemanatoare cu cea a aceluia care arunca ghivece cu flori de la etajul 10(adica lipsa de interes pentru altii). Si poate ar fi mai usor de inteles "greseala" lui Huidu, daca ar fi facut-o pentru prima data, dar dupa cum se stie, Huidu a facut-o si chiar in acelasi loc. Cand repeti o "greseala", ca asta compasiunea e mai greu de obtinut. Oricum, in loc de compasiune, Huidu ar putea sa obtina RESPECTUL meu, daca accepta fara ezitare consecintele, adica pedeapsa pe cere un om de rand ar primi-o in acelasi caz.

Asta ma ingrijoreaza si pe mine,

domnule Plesu... Din tooata intamplarea asta intrebarea care imi ramane este nu: este sau nu Huidu vinovat?, ci: cum pot fi oamenii capabili de asemenea sentimente, de asemenea ura? Recunosc ca eram fan al Cronicii Carcotasilor, ca este singura emisiune TV pe care o urmaresc cu regularitate, printre altele si pentru ca se poate vedea pe internet, dar si din lipsa timpului, fiindca nu consider ca am ce vedea in general la televizor, iar timpul atat de limitat mi-l petrec altfel. Recunosc ca il simpatizam pe Huidu si inca il simpatizez. Ma recunosc, ca sofer, in ceea ce ati spus.. Si cred ca daca soferii romani ar fi sinceri, s-ar recunoaste si ei. Va marturisesc ca sunt siderata sa vad ca intr-o tara in care se conduce atat de necivilizat (imi este teama sa merg chiar cu tatal meu la volan cand vin in vacanta, fiindca desi este sofer de zeci de ani, in ultimii ani nu mai respecta regulie de circulatie, conduce imprudent si agresiv), soferii se reped sa arate cu degetul, sa condamne, sa spuna ca lor nu li se poate intampla, sa aminteasca de repetatele randuri in care Huidu a incalcat legislatia rutiera. Nu imi vine sa cred. Dar cine nu incalca legislatia rutiera, mai ales in Romania? Sincer, comparand cu modul in care se conduce afara, as spune ca sunt exceptii cei care conduc corect in Romania. Evident, puterea exemplului negativ, din pacate... Imi pare rau sa vad, inca o data,de cata ipocrizie si de cata ura este capabil acest neam. Si o spun (doar) cu foarte multa tristete.
Va marturisesc si ca m-am intrebat cum as fi reactionat daca in locul lui Huidu era un personaj pe care il antipatizez profund... si cred ca mi-ar fi fost greu sa arat tot atata compasiune. Dar sigur nu m-as fi bucurat, si sigur, ca sofer, as fi zis ca dumneavoastra: Doamne fereste! Nu pot decat sa ma gandesc cum din om poti deveni neom in cateva secunde.. si asta din pacate viata ne-o demonstreaza atat de des.
Cu toate stima pentru dumneavoastra, (di)intodeauna.

DE COMPATIMIT

Surprinzàtor si dureros
Dilema Veche devine suplimentul literar-cultural
al ziarului Adevàrul.
DE CE NU ?!!?
Cale bàtutà !!!!!!!

o sotzietate fara printzipuri care va sa zica ca nu le are

Intr-o lume in pragul anarhiei, cum e cea romaneasca, nu e de mirare cate comentarii lipsite de omenie sunt la un articol care invita la decenta si compasiune. Justititiari anonimi iii spun d-lui Plesu, cu placere dobitoaca: "cu tot respectul, sunteti un prost". Ortacul Miron Cosma si-a facut partid, or sa se ciomageasca intre ei, pana ce vor intelege ca nu se poate trai decat in valori sociale comune. "Nu răutatea omului rău este primejdioasă, ci slăbiciunea omului bun (Gandhi). Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi nu fac nimic impotriva (Einstein).

ma repet,articol pentru romanii din Canada

care se hranesc cu diagonitecele domnului Plesu despre Romania..."societate bolnava" etc.etc.etc.....fara aceste articole cei din Canada ar suporta mai greu ce suporta...."prietenii stiu de ce"
numai sistemul medical romanesc "corupt si bolnav" ii mai ajuta sa se consulte de diverse boli si proteze dentare , altfel ar astepta luni de zile programarea ma medicul specialist....

Opinie

Eu cred că, în mod normal, dacă populaţia acestei ţări nu ar fi sigură (în proporţie de peste 40%) că soarele se învârteşte în jurul Pământului, oameni ca domnul Huidu Şerban nu ar putea să apară la televizor nici măcar ca invitaţi, necum să producă o emisiune. În ceea ce mă priveşte, cei care fac acea emisiune sunt doar nişte impostori. Oameni care nu stăpânesc îndeajuns nici logica, nici limba română şi, mult mai dăunător, cred eu că nu vor putea fi niciodată bănuiţi de acel grad al integrităţii lor morale care să-i reclame ca "ridicători ai pietrei".

În timp ce emisiuni precum cea despre care se face vorbire sunt perpetuate ani de zile întru abrutizarea pavloviană a televizacilor tembelizaţi, iar pentru ele sunt alocate fonduri imense, emisiuni făcute cu şi despre oameni care ne-ar putea îndruma spre ieşirea din marasmul monstruos al existenţelor noastre schiloade se numără abia în câteva episoade.

Copii şi tineri merituoşi, arişti spectaculoşi, intelectuali de elită, oameni extraordinari, care prin simpla expunere ne-ar ameliora decrepitudinea şi nevolnicia sunt ignoraţi şi dispar dintre noi în deplin anonimat, în timp ce domnii Huidu şi Găinuşă sunt invitaţi să-şi expună inepţiile până şi la TVR Cultural. Gândiţi-vă doar cât de puţin mediatizată este activitatea Institutului Cultural Român!

Nu cred că poporul acesta, lumea întreagă, s-a abrutizat în aşa grad încât "organul" compasiunii "să i se fi uscat şi să-i fi picat". Cred, însă, că subiectul compasiunii, în acest caz, nu are cum să fie persoana celui aflat în culpă. La fel cum, cu tărie cred că adevărata "vedetă", pentru o naţiune sănătoasă la minte, ar fi trebuit să fie doamna Magda Drăghici, victima acestui accident atât de mediatizat.

Pe de altă parte, ura revărsată împotriva domnului Huidu pe mai toate canalele virtuale este, mai degrabă, o ripostă la adresa sistemului care, în astfel de cazuri, ilogic şi inuman, reuşeşte să-i scoată basma curată pe aproape toţi aceşti "mondeni" parazitari intraţi în astfel de încurcături. Ilogic: pentru că se dovedeşte că cei care greşesc o dată recidivează şi inuman: pentru că victimele şi apropiaţii acestora sunt "accidentate" din nou, la fel de mortal, în demnitate, în echitate, în moralitate.

Rămâne doar gustul amar că artificialitatea domnului Huidu mi-a fost îndesată pe gât un deceniu, până într-acolo încât trebuia să-mi folosesc telecomanda ca mijloc de apărare (aşa cum sunt obligat să fac în cazul a 90% dintre emisiunile de televiziune actuale), iar oameni reali, ale căror existenţe sunt cărnoase, consistente, pline de seve (de parabole, dacă vă place!), de tipologia doamnei Magda Drăghici, dispar anonimi dintre noi, chiar spre paguba noastră.

Cu toata compasiunea...

...

Mda, articolul dvs. mi-a provocat o criză de „binging”, după ce ținusem regim toată săptămâna.

Dar s-o luăm punctual:

„Al doilea … este o anumită preocupare pentru limba română” - Mie mi s-a părut că pe cârcotași îi preocupau doar bâlbâielile prezentatorilor și greșeli evidente și pe alocuri inerente discursului public. Țin să vă amintesc că amicul dvs., d-nul Liiceanu, nu prea putea spune 3 fraze la TV fără un dezacord, ceea ce chiar nu însemna nimic. Dar nu i-am văzut pe cârcotași preocupați de probleme ceva mai serioase, de la „ca și-ul” folosit aiurea, până la nu neapărat incorectul, dar enervantul „spre exemplu. De fapt când ești semidoct și faci la rândul tău greșeli de exprimare, cum mai făceau și cârcotașii, nu-i corectezi pe ceilalți.

„Nu m-a îndemnat la ură” - Decât împotriva romilor, prin scheciuri conținând numai locuri comune duse la extrem. Sau poate că nu v-au îndemnat, că vorba aceea, să fii rasist și/sau xenofob în România este norma, nu excepția.

Dar să lăsăm prostiile și să trecem la substanță:

„Orice conducător auto are pe creier un inventar cuprinzător al propriilor excese” - E nu zău? Eu n-am pe creier depășiri în SUV fără să mă asigur. Nu de alta, dar n-am SUV și mă asigur.
„Coşmarul oricărui şofer lucid este să se trezească brusc în situaţia unui criminal” - Era acum aprox. 17 ani, când mi-am luat carnetul. Acum sincer mi-e frică pentru mine și pasagerii din mașină. În fine, mai ales pentru ei.

„Doamne, fereşte! Lucruri teribile, neprevăzute, indigerabile se pot întîmpla oricui.” - Prevăd că în curând alt boier va trece cu trăsura, pardon, SUV-ul, peste niște iobagi. Și nu-i nimic teribil în asta, decât, poate, stresul boierului.

„O condamnare mai severă nu e de închipuit.” - Acum sincer, vă luați peste picior cititorii? Vorbiți despre specia umană sau despre îngerași? Adio legi, adio războaie, gata, ne chinuie conștiința. În această idee propun ca șoferilor de SUV să li se ofere consiliere psihologică gratuită direct la Viena, dar doar la 2 morți în sus.

„disponibilitatea faţă de ură” - Hmm, sincer nu-i iubesc pe cei care în dispreț total față de viața celorlalți, pun viața pasagerilor mei și a mea în pericol. Oi fi eu măgarul lor, dar nici într-atât încât să le mai pup și mâna.

Ca încheiere, nu știu. Accident cum vrea dl. Pleșu să ni-l prezinte, să fim serioși. Mai degrabă un fenomen social. Iar cauzele lui cred că sunt banale, dar nu mai puțin adevărate: pedepse contravenționale mici pt. încălcări grave ale codului rutier (nu-mi vine să cred că scriu asta ca șofer, dar aici s-a ajuns în RO), impunitatea legală a castei superioare (nici nu mai contează că pedeapsa pt. infracțiuni de gen este blândă, pe ei oricum nu-i privește), caracteristicile tehnice ale SUV-urilor si mașinilor mari de teren de care suntem mai toți conștienți, nesimțirea cu grijă cultivată, și, de ce nu, natura umană.

Vivat Raskolnikov Huidu!

Despre compasiunea compatimitorilor

Renuntasem sa mai citesc scrierile domnului Plesu.
Omul mi se pare iremediabil pierdut in metafizica si neputncios in a vedea negura in care isi face veacul. De aceea este si atat de nestiutor in a iesi din ea... sau poate (din obisnuinta) chiar a inceput sa-i placa acest mediu irespirabil mental.
Dar am vazut o stire tv cum ca domnul Plesu ar fi de partea domnului Huidu.
Si m-am gandit ca, in inimitabilul sau stil caracteristic, a dat iarasi cu nuca-n perete.
Insa, citind articolul, observ ca nici pe departe asa ceva.
Vad ca nu exclude deloc actiunea justa prin care carcotasul ar trebui sa isi plateasca greselile.
Si vad ca nici nu este de partea acestuia (prin urmare, stirea nu are consistenta).
Domnul Plesu scrie despre cei care au luat o anumita atitudine fata de cele intamplate cu domnul Huidu.
.....
Iar acum, pentru ca tot am citit ce a scris pot sa si spun ceva despre articolul domniei sale.
Culmea este ca ma anuza foarte aceasta nedumerire care il incearca, pentru ca o cred sincera.
Bine ca este o nedumerire si nu o dilema!
Daca nu ramane in sfera religiosului (prea drag domnului Plesu) acesta ar putea fi un bun pas catre filosofie si iesire din metafizica.
Bineinteles ca, asemeni filosofiei adevarate, domnul Plesu ar trebui sa se simta invitat de acest demers de gandire sanatoasa care il incearca si sa se intrebe daca domnia sa ar area vreo implicare in acea atitudine a maselor, in acea lipsa de compasiune.
O sa vada ca are... si daca asa va gandi poate va merge si mai departe si va face ceva sa mai schimbe din starea de fapt.
In ajutorul sau (pentru a se dumire cum se face ca "are") amintesc doar doua dintre hibele Romaniei (dintr-un raport al unui for international): alienarea grupurilor si scindarea elitelor.
M-as bucura daca pentru domnul Plesu aceste subiecte ar deveni preocupaari serioase (adica cu fapte nu doar cu vorbe).
Si poate isi va gasi si domnia sa vreo musca pe caciula mintii.
.....
Dar totusi, nimic nu este mai amuzant la scrierile dilematice ale domnului Plesu decat odele ridicate fervent si frecvent de o cohorta de... compatimitori ai domniei sale.

Domnule Plesu, Tatal meu a

Domnule Plesu,

Tatal meu a murit intr-un accident de masina, pentru ca cineva a fost neatent, imprudent sau cum vreti sa spuneti dumneavoastra. A facut puscarie, dar cu ce ma incalzeste pe mine in conditiile in care n-am putut sa-i spun tatalui meu niciodata "La multi ani"?!

Oricat va stimez si va respect, nu pot sa am compasiune pentru cineva care nu intelege ca masina nu este o jucarie teleghidata si cu cat ai una mai buna si mai mare esti aparat, pentru cineva care nu constientizeaza ca pe sosea nu e doar el si care considera ca nu i se poate intampla nimic pentru ca are relatii.

Ii doresc domnului Huidu putere, pentru ca de asta are nevoie acum, sa poata sa-si mentina mintile limpezi pentru copiii sai! Dar, va rog, nu-mi cereti compasiune!

Poate ca notorietatea domnului Huidu va modifica putin legile din Romania si cei care gresesc o data nu vor mai avea ocazia sa greseasca si a doua oara.

In rest, liniste va doresc!

Un aspect esential

Nu-l cunosc pe Huidu asta, dar articolul nu mentioneaza un aspect esential: conducea un jipan. Perceptia generala a intamplarii in cheia marxista a luptei de clasa este din pacate inevitabila. Prin urmare compasiunea pentru Huidu imposibila. Iar isteria nationala obligatorie.

Compasiune pt persoana nepotrivita

Dupa cum am mai spus-o si in alte dati, Dl. Plesu are serioase probleme cu morala. O afirmatie de genul "O condamnare mai severă nu e de închipuit." e descalificanta (in sensul ca prin absurditatea ei anuleaza orice valoare a restului textului). Oare sa-i fi fost greu dlui. Plesu sa-si imagineze ca iresponsabilitatea lui Huidu ar fi putut cauza moartea propriei familii? N-ar fi fost suferinta mai mare si cainta mai profunda si mai neindoielnica?

Nu, hotarit, morala nu e domeniul forte al dlui Plesu ... ca sa nu mai vorbim ca simpatia mai curind fata de vinovati decit fata de victime e o calitate pe care cei de dreapta le-o imputa stingistilor. Sa fie oare vajnicul aparator al dreptei cumva de stinga?

nu sunt de acord cu domnul Plesu

hehe... e usor sa fii intelegator, bun si iertator cand mortii sunt oameni pe care nu-i cunosti, cand sunt "o idee abstracta". Dar daca un sofer (care e si el om saracu si e supus greselii) v-ar omoara copilul sau parintii cu masina, ca na, in graba a uitat de regulile de circulatie, tot mila si compasiune ati mai avea pentru el? Tare ma tem ca v-ar altera putin nobilele calități...
Mila si compasiune o sa am cand o sa-si recunoasca vina si va plati pentru asta cu inchisoare. Pana atunci nu observ decat ca se incearca strategia clasica a celor cu faima si bani: sensibilizarea poporului si fentarea adevarului si legii: a derapat masina, nu-si aminteste ce viteza avea, bani familiilor mortilor, etc. Si uite asa vocea care ironiza si condamna in stanga si-n dreapta, nu stie cum sa scape cu fata curata.
Altfel, de domnul Plesu numai de bine!

Cum asa?

Stimate Muzicantule, nu inteleg. Dumneavoastra ii stiti pe cei morti? Daca nu, de ce nu exersati mila si compasiunea?
Apoi puneti si invers problema: daca fiul dumneavoasta ar produce un accident de circulatie si ar omora pe cineva, fara voie, din greseala (orice e posibil in traficul asta dement, nu?), oare ati fi la fel de intransigent?

Intoleranta? de ce?

Suntem isterici si pasionali si vrem sa facem NOI dreptate dintr-un condei. Aruncam cuvinte grele si ne place sa fim intransigenti. Uram si dispretuim pana la sila, ne schimonosim de dezgust si face bale ridicand mainile spre slava Cerului.
De ce astea?
Pentru ca ne lipseste nu doar exercitiul compasiunii ci dreapta judecata a omului echilibrat. Echilibrul pierdut in dificila si haotica schimbare de valori morale a neamului. Cred ca reperele noastre sunt avariate si tot ceea ce e mai rau in alcatuirea romanului, da pe afara. De aici nevoie de a "pune lucrurile la ordine" fie si doar asa, condamnand cu spume la gura orice. Bine ca nu avem toleranta la tragica greseala a lui Huidu si apreciem si adulam oameni din categoria Becali, Mitica, Zavoranu, Pepe sau Banica.
Aveti respectul meu, domnule Plesu!

@Razvan Georgescu

"Echilibrul pierdut in dificila si haotica schimbare de valori morale a neamului."

Va referiti la abandonarea valorilor morale din anii comunismului? Ce vremuri bune! hahaha... Serios vorbind, nu sinteti singurul pe care-l sperie valorile "morale" crestine, pe care le stiam ca sint haotice de la lectia de istorie, dar le credeam de mult apuse.

Numai bine!

PS Este "schimbare a neamului" sau "schimbare a valorilor morale (ale neamului)"? Intreb pentru ca nici eu nu sint intelectual, poate ne ajuta dl Vasilescu.

Replica la articolul " Despre compasiune"

Multa sanatate domnule Plesu , intru " luminarea" boborului roman . Titlul articolului dvs. ma trimite cu gandul la dialogurile platoniciene si , cand parcursesem doar titlul , m-am bucurat si m-am " pregatit" sa parcurg ceva valoros prin idee si frumos prin stil(ul) care va caracterizeaza ... Dupa parcurgerea lui aveam sa fiu extrem de dezamagit , gasindu-l extrem de partinitor si de nelalocul lui in SITUATIA data . Daca acest articol ar fi fost scris in conditiile in care accidentul in care a fost implicat d-l Huidu nu ar fi avut loc , ar fi fost totul bine si frumos , dupa cum se desprinde din titlul lui ; nu ar fi necesitat decat mici ajustari la impersonal ... Dar atat " cauza" lui proxima cat si continutul lui , se detaseaza de impartialitatea titlului a la Platon si-l fac profund partinitor si " pro causa" domnului Huidu . O sa va adresez doua intrebari oarecum retorice dar profund ( zic eu) pertinente : Daca in randul celor trei morti s-ar fi aflat , Doamne -fereste , domnul Gabriel Liiceanu sau o alta persoana draga dumneavoastra , articolul ar fi avut acelasi continut si aceeasi forma ? Intrebarea a doua este oarecum invers pusa fata de prima : daca in locul d-lui Huidu era , sa zicem , d-l Mircea Badea , la fel , articolul ar fi fost identic cu cel pe care l-ati scris ? Sunt intrebari adresata desigur constiintei domniei - voastre si , prin urmare, nu e nevoie sa-mi raspundeti ... Acum o sa incerc sa critic oarecum fapta , iara nu persoana : din atitudinea domnului Huidu , a posteriori producerii accidentului , se remarca o atitudine de sobolan care incearca sa scape de aplicarea si , eventual, executarea sanctiunii penale ce se prefigureaza , prin ORICE mijloace ; declarand de ex . ca a intors capul spre copii lui aflati in spate si pierzand astfel directia ; aceasta este o atitudine normala si denotand un perfect spirit de autoconservare din partea lui ; las la aprecierea oricui , inclusiv a organelor care instrumenteaza cauza , daca este posibil sa intorci capul spre dreapta-spate si sa " tragi" de volan invers , asa incat sa ajungi pe contrasens ... Numai ca asta mai dovedeste , o data in plus ( fata de antecedentele contraventionale, a priori producerii accidentului ) o atitudine profund dezamagitoare si refractara in ceea ce-l priveste pe d-l Huidu ... Iata de ce acesta nu merita compasiunea semenilor lui , inclusiv a dumneavoastra . Exista o vorba " proasta" romaneasca ( sunt nepermis de multe la poporul nostru ) care spune " mortii cu mortii , viii cu viii" , dar nu in scopul unei uitari igienice si absolut necesare din punct de vedere psihologic ci , intru " apologia" ... viilor , de parca , prin faptul mortii , mortii s-ar transforma in obiecte carora , in mod declarativ ( si nu constitutiv ) le-am acorda statutul de lucruri si nu de persoane , cum fusesera in viata ( fiind). O caracteristica a unei bune ( prea bune ) parti dintre semenii nostri este aceea ca invata greu si uita repede : vezi cazul reasezarii in mod absolut siderant a lui Ceausescu in istoria recenta sau al unuia din poetii lui de curte , zis si " porcul nostru cel de toate zilele"( pe buna dreptate , dealtfel); ceea ce vreau sa spun este ca daca vom continua sa aparam mai mult viata unui singur om ( uitand de cea a victimelor ) , nu facem decat sa continuam in " buna traditie" care ne caracterizeaza , profund daunatoare si neproductiva de trezire a constiintelor . S-a ajuns la o isterizare aproape in a lua apararea si a-i gasi " atenuante" domnului Huidu care au mers pana la a rosti , la ora de maxima audienta tv., intrebarea : " de ce sa plateasca Huidu toate solutiile imperfecte ale magistratilor , pronuntate in cazuri similare ?! ( si slava Lui, ca sunt nepermis de multe, din pacate ) .... Sau de genul : " ce vina ii gasiti dvs. lui Huidu ?! ( autoare - Cristina Topescu ) . Este absolut incalificabil ... Sunt absolut de acord cu empatia fata de semenii nostri aflati in situatii grele INDEPENDENT si mai presus de vointa si puterea lor de a hotari lucrurile , dar acesta nu este cazul in speta ( cel al domnului Huidu ). Din pacate legea romana considera juris et de jure ca acest gen de infractiuni sunt comise din culpa si nu cu intentie indirecta sau cu praeterintentie , cum a facut in nenumarate articole din codul penal , altele decat cele aplicabile faptelor savarsite prin nerespectarea normelor rutiere ; daca conduci cu viteza sau te urci beat la volan ( cu intentie) si din aceste cauze omori unul sau mai multi oameni , moartea acestora este asimilata pozitiei subiective a autorului fata de rezultatul produs ... culpei , lucru inadmisibil ( sau admisibil din ratiuni de politica penala " proasta" sau de tehnica juridica - de ex . se motiveaza ca (,) conducerea cu viteza peste limita legala nu constituie in sine o infractiune ). Dar , psihologic vorbind , cand cineva conduce in stare de ebrietate voluntara sau cu viteza peste limita legala , accepta , chiar daca indirect , un rezultat cum a fost cel din speta celui comentat si ras-comentat . Din pacate legea romana nu a retinut acest aspect , sanctionand ( in sens de reglamentand) doar culpa ... La intrebarea " de ce empatizam mai mult cu cei care au supravietuit accidentului si care l-au si produs ( cu singura forma de vinovatie posibila - culpa) si nu cu cei care au murit in chinuri in urma lui " , nu- mi ramane decat sa dau un raspuns " in spiritul si legea " articolului dumneavoastra : pentru ca noi suntem vii ,( ca si autorul accidentului ) iar victimele ( ca orice victima care " se respecta") sunt moarte . Q. E. D.

Felicitari!

Mai multa substanta si analiza decit in articolul dlui Plesu ...

romanii din Canada va citesc cu pasiune .....

articolele despre cat de bolnava este societatea romneasca ( "cancer domnule....metastaze totale ") ii tin pe picioare pe romanii plecati in Canada ( clienti ai sistemului medical romanesc pentru ca la Canada nu e simplu cu programarea la medic specialist sau la o operatie dar in corupta Romanie se mai descurca si ei cu o spaga ca de ....)......adica acum societatea romaneasca e bolnava pentru ca nu acorda intzelegere unui jurnalist care a igmorat orice lege.....domnule Plesu ...daca societatea romaneasca e atat de bolnava de ce mai traiti in Romania ? sunteti prizonier aici ? e ciudat....exista pasapoarte...care e problema ? sau trebuie sa i ajutam pe romanii din Canada sa si justifice gestul aratand la infinit toate tarele societatii romanesti de parca in mahalalele pariziene a coborat raiul si noi nu stiam ....

Despre compasiune

Multumim domnule Plesu !

continuare despre suflet

Daca cei de la "Adevarul" iti spun ca mesajul e interzis aici ti-l interzice si atat. Totusi mai aveam ceva de adaugat:
Asa ajungem la faptul ca, uneori, daca nu tot timpul sunt mai importante pentru oameni "lucrurile'' care nu se pot masura.

.

Aveti un sistem sinistru de valori morale daca credeti ca cea mai "severa condamnare" este o constiinta incarcata fata, de exemplu, de o condamnare la o viata fara de cei dragi alaturi de tine.

Cu tot respectul domnule Pleșu

Nu cred că existăcineva care vă citește să nu vă respecte și să nu vă adore deliciozitatea argumentațiilor domniei-voastre.Problema cu Huidu însă nu cred că ați tratat-o evaluând și cântărind toate aspectele.
Reacția tuturor est determinată de mai mulți factori ȘI ESTE PERFECT JUSTIFICATĂ:
1) Corupția din POLIȚIE ȘI JUSTIȚIE care fac din nou ca un infractor să scape nepedepsit!Cum puteți să ne cereți compasiune când acest individ a omorât cu sînge rece 3 oameni nevinovați?
2)Atitudinea lui este și a fost mereu una de bășcălie și de sfidare.Acum după ce a plecat de la Parchet unde în cintinuare MINTE spunând că i-a derapat mașina când de fapt vinovatul este EL: a ieșit din coloană, a tăiat linia continuă, a accelarat până la 113 KMPH pe contrasens și într-o curbă extrem de periculoasă pe care orice șofer care a trecut pe acolo știe că trebuie abordată cu prudență maximă.
3)În aceste zile nu l-am văzut să aibă măcar vreun semn de remușcare.Faptul că va da bani familiilor victimelor NU ÎNSEAMNĂ REMUȘCARE.Lui îi pare de fapt rău că trebuie să treacă prin acest calvar și că s-a terminat cu cariera sa nicidecum că a luat 3 vieți omenești nevinovate.
4) CRIMA dintre toate infracțiunile domnule PLEȘU NU ESTE DE IERTAT.Așadar în opinia mea criminalii încetează la a mai avea drepturi.INFRACTORUL HUIDU,care A AVUT MARE NOROC nu ghinion (fiindcă putea să se întâlnească cu un tir) NU ESTE NICIDECUM DE COMPĂTIMIT.
5)Este regretabil că un om de condiția dumneavoastră morală participați direct la inducerea în eroare a opiniei publice românești cu privire la HUIDU.Aceasta este semn de normalitate a unei societăți înfierarea CRIMEI.Altfel trebuie să emigrăm cu toții.
6) Criminalul HUIDU va scăpa cu câțiva ani de pușcărie FĂRĂ EXECUTARE(mulțumim mult tovarășului milițian LUCIAN DINIȚĂ și a tovarășei PRIMPROCUROR Carmen Reit) așa că oprobiul public este o pedeapsă mult prea mică.
7)Ar fi grav domnule Pleșu dacă în loc să arătăm compasiune pentru victime(în raportul medico-legal se indică că au murit extrem de violent cu rupturi de organe interne adică ultimele 2 secunde din viața lor au fost GROAZNICE) să arătăm compasiune pentru criminalul HUIDU.
Acestea fiind spuse consider că nu mai am nimic de adăugat decât regretul de a trebui să constat că este prima dată de când vă citesc CÂND NU AVEȚI DREPTATE!

Compasiune da, dar nu pentru recidivisti.

Compasiune as avea pentru domnul Plesu, in caz ca i s-ar intampla o nenorocire.

Dar nu pot sa am compasiune pentru un recidivist.

"Mergi si nu mai pacatui!" sau cum era?

despre suflet

Ca de obicei sunt doua tabere. Pentru cei care inteleg ca Huidu trece printr-un necaz acestia uita ca in tara asta de multe ori, ori nu se aplica legea ori legea e prost facuta. Sigur ca Huidu e dezavantajat de faptul ca toate nemultumirile legate de faptul de mai sus se abat asupra lui intr-un moment greu (a doua tabara-nemultumitii). Spun eu moment greu pentru ca el, se pare,
a mers cu viteza de 200Km/ora ieri sau alaltaieri. Dar daca totusi suporta greu acesta nenorocire trebuie sa spun pentru cei care sunt sufleteste alaturi de el ca, din pacate, in nici o lege nu exista cuvantul "suflet" si asa se vede limita legii si chiar faptul ca o lege foarte buna neglijeaza cele mai importante aspecte ale fiintei umane.

Tot despre compasiune

Aricolul domnului Plesu nu este, din fericire, singurul de acest fel:
http://www.hotnews.ro/stiri-10446122-exercitiul-uitat-compasiunii.htm

compasiunea este sau nu conditionata?

Domnule Plesu,vreau sa va felicit pentru toate articolele pe care le savurez de fiecare data. Constat cu placere ca puneti mereu punctul pe I, daca mi se permite exprimarea.
Si acest articol m-a uns pe suflet si tuturor celor care au raspuns la el exprimandu-si nemultumirea intr-un fel sau altul, le respect parerea, dar sa fim seriosi! Strigam sus si tare ca militam pentru aplicarea legii in mod echitabil, dar nu lasam o ancheta sa isi urmeze cursul, nu am fost martori la eveniment si nici nu suntem organe abilitate. Desigur, a-ti da cu parerea nu e un lucru de blamat, dar cred ca mesajul d-lui Plesu era ca suntem toti inraiti, haini, nu mai suntem in stare sa empatizam si sa ne punem in locul altora. Sa ridice piatra cel care nu a gresit niciodata, fie si la volan. Aaaaa? Nu avem masini? Nu avem bani? Suntem amarasteni, cum a comentat cineva? Pai va recomand mai multa munca si mai putin dat cu parerea domnilor. In fond....sunteti furiosi pe Huidu fiindca are un "bolid" sau fiindca a gresit (sau nu) cu ceva....fiindca in cel de-al doilea caz....va reamintesc...a gresi e omeneste. Cat despre compasiune... o ai sau nu o ai. Nu o comentezi. Uitati-va in continuare la Realitatea sau la alte posturi TV care va alimenteaza ura si va baga pe gat prostii. In fond, ratiunea si simtirea sunt atribute pe care le deprinzi greu...mai bine axati-va pe spiritul de turma. E mai simplu.

...

N-ati putea, stimati redactori, ziaristi....etc - responsabili ai acestui site, sa stergeti mesajul rinocerului de mai sus ? Chestie de higiena colectiva...

despre iresponsabilitate

...zice onorabilul :.."Pot accepta ca Serban Huidu a fost imprudent pe pista de schi si ca a condus periculos pe DN1"........a condus CRIMINAL, onorabile ! ...nu periculos ci CRIMINAL !... periculos este atunci cand scapa toata lumea si scuipa in san ...dar aici e vorba de trei morti !....si alti profesionisti ai eufemismului au inlocuit "excesul de viteza" cu "derapajul" drept cauza accidentului - vezi comandantul politiei...compasiunea, onorabile domn plesu, e buna atunci cand urmeaza penitentei - ca actiune declarata, asumata si responsabila....or in tarisoara noastra legea seculara te trimite linistit acasa - suspenda efectuarea anilor de puscarie si asa se ajunge ca SUVurile sa fie mitraliere in mana maimutoilor...legea bisericii este si mai perfida ..este inradacinat in mintea poporului ca mortul e vinovat ... rudele mortilor vor fi mangaiate - atatea le-au fost zilele fiindca, nu-i asa, dumnezeu le randuieste pe toate ..sunt curios ce predica a rostit popa la slujba de ingropaciune a celor trei ..si uite-asa scapam noi de responsabilitate; in fata lumii plangem cu lacrimi de crocodil iar in fata popilor mai facem o danie sau tinem vreun post ... nu ati vazut cum se misca hoardele de avocati ca vulturii in jurul hoitului ?..stiu foarte bine ca huidu va sa scape si atunci totul e o chestiune de joc de scena - loc de castig bunicel....as avea toata compasiunea pentru huidu daca ar declara sus si tare ca vrea sa isi efectueze anii de puscarie ..sa fie primul care intelege, da
exemplu si isi asuma penitenta - ca atitudine de minim respect pentru viata distrusa a omului...

Unde-i lege nu-i tocmeala !

Stimabile domn, faptul ca sunteti portavocea intelectualitatii romanesti cazul Huidu ar necesita si doza de impartialitate din partea domniei voastre! Intr-un stat care se vrea a fi european,legea este imperios necesar a fi respectata de catre orice individ!
Disponibilitatea la ura pe care dvs. o aduceti in discutie nu reprezinta altceva decat revolta,indignarea oamenilor de rand aflati in situatia jenanta de-a observa ca pt. unii dintre cetatenii acestei tari legea-i "stramba"! Un ins,persoana publica,om de media (eventual,si formator de opinie prin emisiunea pe care-o modereaza), comite din imprudenta un carnagiu rutier iar autoritatile abilitate in a ancheta,judeca,sanctiona aceasta fapta evita (deocamdata) aplicarea legii !

Capul lui Moţoc vrem....

Majoritatea oamenilor obişnuiţi (se exclud cei care au fost vedete la cârcotaşi şi care doresc să dispară cei ce le strigau că regele e gol...) văd în pedepsirea lui Huidu o răcoreală morală pentru nenumăratele accidente provocate de politicieni, soţii de politicieni, potentaţi locali....
Şi, după ce capul lui va fi oferit mulţimii furibunde, vom fi rezolvat problema de bază? Punem pariu că gipanele şi merţanele vor continua să producă accidente? Că toţi cei cu diverse PCR-uri vor fi în continuare scoşi nevinovaţi...
Da, am inima plină de compasiune pentru cei trei nefericiţi morţi. Dar ei nu sunt victimele morale ale lui Huidu. Sunt victimele morale ale propriei noastre ipocrizii. Ale neputinţei noastre de a spune: GATA! Ne-am săturat de politicieni murdari, de sisteme corupte...
În loc să îl linşăm pe Huidu mai bine ne-am uita în oglindă. Şi cel fără de păcat să arunce prima piatra.....

Si totusi

Sunt de acord cu dumneavoastra ca emisinea carcotasilor este una de calitate. A fost o perioada cand ii urmaream cu o oarecare consecventa, ulterior cu trecerea timpului emisiunea lor s-a cam "tocit". Nu stiu daca a fost vina lor sau pur si simplu m-am obisnuit cu felul lor de a spune lucrurile. La urma urmei si portocalele erau mult mai bune inainte de revolutie - pe atunci erau ceva rar si deosebit. Cu toate acestea este clar ca in prezent sunt doar doua emisiuni de divertisment pe micile ecrane - cea a carcotasilor si cea a grupului Divertis, restul...
In ceea ce priveste accidentul rutier nu pot spune ca incerc sa-l inteleg pe dl. Huidu. Sunt medic si lucrez intr-unul din spitalele de urgenta ale capitalei. Vad destul de multe victime ale accidentelor rutiere. Nu stiu de ce dar cel mai mult au de suferit cei nevinovati. Sunt tragedii pe care imaginile TV sau diversele relatari nu le pot cuprinde si le fac sa para banale publicului larg. Cum vi se pare: mama cu doi copii care mergea cu masina absolut regulamentar si este lovita de o alta masina care trece pe culoarea rosie a semaforului. Soferul vinovat are o fractura de picior, in cealalta masina mor copiii, mama este grav ranita, iar cand se trezeste din coma incepe sa intrebe de copii. Sunt perioade in care mi-e frica sa ma urc in masina. Sunt si eu sofer, imi place sa conduc, dar inteleg ca este o MARE responsabilitate condusul. Conduc de 15 ani si nu am avut, pana acum, nici un accident. Nu e o chestie doar de noroc, dar din pacate este nevoie si de noroc.
Imi pare rau ca nu o sa-l mai vad pe dl. Huidu in emisiunea "Cronica carcotasilor", cel putin asa ar trebui. Consider ca este o pierdere din acest punc de vedere. Insa nu-l pot compatimi. E adevarat ca a fost un cosmar ceea ce i s-a intamplat si nebunia care a fost la televizor, dar asta se intampla cu toate persoanele publice de peste tot. Sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca I-A IESIT IN CALE un Logan si ca n-a fost o alta masina mai robusta, ca era foarte posibil sa-si omoare toata familia.

Despre noi

“Trebuie să te poţi pune, o clipă, şi în locul celui năpăstuit, aşa cum te pui şi în locul celor care, în urma nefericitului impact, au pierdut rude şi prieteni.”

Domnule Pleșu m-am pus pentru o clipă în locul doamnei de 54 de ani care a murit în acel accident. Și a fost trist pentru mine. M-am pus de asemenea în locul fiicei doamnei ucise în accident și mi-am simțit sufletul devastat și pustiit. Ce ironie! Mama să fie ucisă „ din culpă” de tânărul cârcotaș. De câte ori mă urc în mașină, pentru o clipă mă pun în pielea următoarei victime a unui inconștient la volan. Statistic poate fi așa.
Astăzi, după ce v-am citit rândurile m-am pus pentru o clipă în locul dumneavoastră. Mă tot întreb, doamne, ce m-a apucat să scriu aceste rânduri. Dacă aș fi deschis televizorul mai devreme aș fi aflat de goana huidumistă pe șoselele patriei , cu 200km/h, a fratelui realizatorului tv, în mașină cu Huidu, în drum spre familia unei victime.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina FOARFĂ

Manhattan, Manhattan

Manhattan, Manhattan

„New York?” îi văd pe mulți strîmbînd din nas. „Ce să vezi acolo, blocuri de sticlă și metal și nici un pic de soare? Fast food-uri și pop culture?” Pentru călătorul obișnuit cu orașele Europei, cu capitalele unde istoria se scrie de sute bune de ani, New York-ul pare la prima vedere un oraș artificial, fără prea multe de oferit.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Premierul Victor Ponta şi-a mutat biroul la Ministerul Apărării. Cică e mai bine păzit acolo de „înscenările lui Băsescu“. Tot ce se poate. Problema este însă cine îl păzeşte de el însuşi, de gafele şi caraghioslîcurile proprii? Pentru asta, mutarea biroului (în Congo?) nu e suficientă. (M. V.)

● Poeta Nina Cassian, plecată dintre noi săptămîna trecută la vîrsta de 89 de ani, a răspuns o singură dată unei anchete din Dilemateca. „Ce cuvinte vă plac?“ era întrebarea la care Nina Cassian a răspuns foarte scurt: „Le iubesc pe toate cu condiţia să fie bine «potrivite»“. (M. C.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI