Client sau musafir

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Cînd am ajuns la pensiunea pe care ne-o aleseserăm de la Crăciun pentru a petrece Paștele, s-a lăsat liniștea. Făcuserăm rezervarea prin booking.com și anunțaserăm gazda cu cinci minute mai devreme că ajungem. Aceasta ne aștepta în poartă, iar de la bucătăria din fundul curții se ițeau două capete îngrijorate. Cînd ne-am dat însă jos din mașină, toate fețele s-au luminat, iar gazda ne-a luat în brațe, zîmbind larg: Păi, de ce n-ați spus așa?! Fețele noastre mirate au făcut-o să ne explice: De ce nu ne-ați sunat direct? Am văzut că au făcut unii o rezervare pe booking.com și acum nu știam la ce să ne așteptăm, s-a pregătit toată lumea să le fie pe plac – și ne-a îmbrățișat încă o dată. Pînă să ne scoatem bagajele, pe masa din curte apăruseră o sticlă de țuică, una de vin și niște cozonac cald, toate din partea casei. Mai fuseserăm o dată aici, anul trecut; o singură dată, dar, deh, nu mai eram străini!… Și au urmat trei zile de vis.

Nu era prima dată cînd am avut parte de surprizele „turismului la gazdă“, dar niciodată nu mi se mai întîmplase să fie atît de evidentă diferența dintre „client“ și „musafir“. Asta m-a făcut să mă gîndesc la avatarurile turismului în România post-socialistă. Ca și în (aproape) oricare alt domeniu, pornind de la un simplu caz ca acesta, poți să reconstitui o istorie întreagă.

În acest caz, turismul a început în România post-socialistă ca toate celelalte lucruri: prin distrugerea eliberatoare a tot ce aveam. La scară largă, mai toate hotelurile sindicatelor, BTT-ului și statului, în general, de la mare la munte, au fost lăsate în paragină pînă și-au pierdut urma în hățișuri juridice nedefrișate nici pînă în ziua de azi. A fost un (auto)jaf de miliarde. La nivel mic, la 2 Mai, de pildă, oamenii au început să-și betoneze, plini de mîndrie, curțile, iar la Vama Veche s-au apucat să cucerească plaja cu construcții fudule – adică să distrugă tot ce aveau mai de preț. Turismul de curte și-a pierdut curțile, iar nudismul pe plajă și-a pierdut plaja.

În paralel, am început să vindem ce nu aveam: lux occidental în hotelurile și restaurantele cu pretenție, care recuperaseră cîteva dintre spațiile abandonate de stat. În marile orașe, mai ales în București, noii proprietari – de multe ori, foștii șefi sau responsabili de sală din vremurile comuniste – ademeneau clientela cu Chateaubriand, Wiener Schnitzel și panna cotta, mirîndu-se că românii nu năvăleau la noua ofertă de piață – de regulă, cu prețuri peste posibilitățile lor. Cîteva restaurante au devenit locurile de întîlnire și afaceri ale noilor bogați, și cam atît. În aceste condiții, nu puține restaurante au dat faliment. Același lucru s-a întîmplat și cu cele cîteva hoteluri de pe litoral sau de pe Valea Prahovei. După un timp, și-au făcut apariția „restaurantele etnice“, începînd cu pizzeriile și continuînd cu restaurante turcești, arabe, indiene, mexicane etc. Într-o cercetare realizată de Departamentul de sociologie de la SNSPA asupra bucătăriei etnice în București, am putut constata că restaurantele cu specific românesc declarat se aflau de-abia pe locul 10 ca număr. Cei care au avut inspirația să mizeze de la început pe bucătăria românească, îngrijită cum trebuie, au făcut avere. La țară, cînd au început pensiunile, acestea s-au grăbit, în primul rînd, să le ofere turiștilor „condiții civilizate“ și, pe lîngă baia cu duș, s-au apucat să-și betoneze și ele curțile, ca să nu fie „mizerie“, au băgat ceva faianță italienească și ceva marmură, visînd la piscina cu care îi vor face pe occidentali să uite de Baleare. Altele au mers direct pe farmecul local, s-au declarat „agroturism“ și au început să ademenească turiștii cu „produse tradiționale“ cumpărate de la supermarket-ul din cel mai apropiat oraș. Fiind o noutate și în niște locuri superbe, unora le-a mers, drept care au început să-și facă niște calcule manageriale ușor infantile: dacă pe astea patru camere obțin 1000 de lei, înseamnă că pe opt camere voi obține 2000 de lei. Așa că au investit tot profitul după această logică și acum o mare parte a lor sînt de vînzare sau închise. Capitalismul ăsta nu-i o treabă atît de ușoară pe cît pare…

A trecut timpul și criza, lucrurile s au mai așezat și acum putem constata, și în domeniul turismului, un fel de „două Românii“, dar nu în sensul valoric ce însoțește de regulă această sintagmă. Pe de o parte, o Românie a turismului occidental tip spa resort, cu o ofertă full-option absolut rezonabilă, dar, de cele mai multe ori, la prețuri necompetitive, unde lumea bună vine mai mult ca să fie văzută decît ca să se bucure de această ofertă. Pe de altă parte, o rețea în creștere de pensiuni autohtone, tot mai cochete și cu personalitate, care au învățat să ofere cu adevărat produsele locale, „ca la mama acasă“, și să atragă, astfel, o clientelă de oameni cu venituri mai mici, concomitent cu una cu venituri mai mari, dar pentru care aceste locuri relativ izolate constituie o retragere ideală din stresul urban și/sau profesional. Prin urmare, pe de o parte, „industria turismului“, pe de altă parte, „turismul pe gazdă“. Sincronism și protocronism?

Ce le deosebește pe cele două? Contractul, norma. În cazul industriei turistice, contractul este strict, același ca peste tot în lume: ai plătit, pretinzi să ți se ofere tot ce ți s-a promis de banii tăi. Nu te interesează cine îți va oferi aceste servicii – iar dacă acestea nu au calitatea stabilită, poți reclama și cere pe loc îndreptarea lucrurilor. În cazul turismului pe gazdă, contractul este minimal – și aceasta doar dacă faci o rezervare oficială și poți depune plîngere la compania prin care ai făcut rezervarea. Dar, de obicei, nu faci, -căci ceea ce interesează în acest caz este în primul rînd cine îți oferă serviciile: gazda. Iar pe gazdă o știi deja, știi la ce să te aștepți – și îți convine. Pe scurt, în cazul industriei turistice, norma este anterioară, impersonală și generală; de regulă, este însă mimetică, învățată prin dresaj: așa se face la casele mari (din Occident)! În cazul turismului pe gazdă, norma se stabilește ulterior (mai mult ca habitus), este personalizată și deci particulară; de regulă, va fi și spontană, așa, „ca între oameni“: așa se face la noi acasă!

Desigur, cele două sînt complementare. Doar că turismul la gazdă, la noi, este o practică națională cu un puternic iz identitar. Pensiuni există pretutindeni în lume, dar majoritatea fac parte tot din industria turismului. La noi, ele sînt o prelungire a ospitalității și oferă mai degrabă familiaritate decît servicii. Se schimbă gazda, se schimbă și clienții. Nu prea e capitalism de piață, dar poate fi tare bine. Sau nu. Romania, always surprising… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, București, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.