CeRe şi ţi se va da

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

CeRe este exact ceea ce spune: Centru de Resurse pentru Participarea Publică. Nu vorbește neapărat de „societate civilă“ și nici de responsabilitate socială a corporațiilor (CSR), ci pur și simplu despre participare publică la binele public. Participarea oricui și cu orice mijloace legitime disponibile. Gala anuală, care face publice cele mai reușite proiecte dintre sutele depuse, a devenit și ea, tot mai mult, o „resursă“. O sursă de recunoaștere, desigur – și nu este lipsit de importanță să vezi că îți este recunoscută public o luptă pe care credeai că o duci, cu disperare, de unul singur sau doar în mici grupuri; de asemenea, o sursă de informare: sutele de participanți și apoi, prin media, mulți alți români din toată țara află ce fac compatrioți de-ai lor; dar mai ales o „resursă de încredere“, căci ne arată tuturor că se poate reacționa cu succes la abuzuri sau neglijențe de un soi sau altul, că, dacă te încăpățînezi să ceri și știi cum să o faci (în cele din urmă), ți se va da dreptate. E foarte important de știut acest lucru – iar după fiecare gală se nasc noi „cereri“.

Asistînd, an de an, la această gală, m-am entuziasmat de fiecare dată și m-am încărcat cu încredere, constatînd cum cresc aceste inițiative de la an la an și cum se extind din ONG-uri spre mici comunități ad-hoc și chiar spre indivizi din cele mai neașteptate colțuri ale societății. Anul acesta însă, Gala a fost altceva: în locul unei expuneri publice a unei selecții de inițiative, ca pînă acum, ea a încercat să pună în scenă o imagine sintetică a Participării Publice. Pentru aceasta, a renunțat la împărțirea pe diferite domenii de intervenție și a compus un soi de geografie simbolică a participării în general, cartografiind zonele din care vin aceste inițiative. Și a făcut-o „ecumenic“, ca să spun așa, punînd totul sub un semn care poate deveni slogan: Primul aprinde lumina! (unii își vor aduce aminte, probabil, de „brand-ul“ comunist „Ultimul stinge lumina!“). Într-o regie impecabilă, au urcat pe scenă „participări publice“ din cele mai diferite domenii și din partea celor mai diferite categorii de populație: de la o asociație dintr-un sat sau o venerabilă doamnă din alt sat la asociația unor elevi dintr-un oraș, de la o asociație de cartier dintr-un mare oraș la o campanie ce a federat diverși actori sociali în Capitală, de la o federație de mame la ONG-uri deja specializate în anumite cauze și, de aici, la o echipă de televiziune și, da, o echipă guvernamentală. Pentru unii, acest lucru a fost puțin derutant: ce caută aici media și Guvernul, cu care noi ne luptăm? Dar omul nu este instituția și important este cine ești și ce faci, nu unde ești angajat – au vrut să sugereze organizatorii, demonstrînd astfel că există punți și către spații considerate adesea (și explicabil) drept nefrecventabile sau de-a dreptul tabu.

Dacă toate aceste „povești de succes“ au fost impresionante, adesea emoționante și totdeauna purtătoare de optimism cînd au fost prezentate pe scenă, ele nasc însă, toate, o întrebare tristă din momentul în care ieși din sală și te gîndești puțin la ce ai asistat: de ce și cum a fost posibil să se ajungă aici, astfel încît să fie nevoie să se facă toate acestea? De ce trebuie mobilizată o participare publică de durată pentru ca Primăria Capitalei să recunoască faptul că a făcut o „greșeală materială“ de vreo cinci milioane în dotarea preferențială a spitalelor? De ce elevii din Constanța au trebuit să se lupte niște ani de zile ca să obțină manuale gratuite, cînd acest lucru este clar stipulat în lege? De ce au trebuit să moară niște copii pentru ca, după eforturi susținute, oamenii din Merișani să afle că, într-adevăr, apa din comună era contaminată și nu era recomandată nici măcar animalelor? De ce părinții copiilor cu autism au trebuit să se organizeze și să lupte șase ani pentru „Legea autismului“ din 2010 și apoi încă șase ani pentru publicarea normelor metodologice de aplicare a legii? De ce Pata Rît, groapa de gunoi de la marginea Clujului, în care continuă să trăiască sute și sute de familii de romi „strămutați“, continuă să fie o pată pe harta orașului, iar Strategia Națională pentru Locuire rămîne una discriminatorie și, adesea, aleatorie, astfel încît să facă necesară o mobilizare de proporții și de durată pentru a lupta cu această situație inumană? De ce trebuie să se mobilizeze întreg Mănășturul pentru a-și putea folosi un parc din cartier, abandonat de municipalitate? Cum a fost posibil ca o imensă groapă de gunoi, „ecologică“ doar pe hîrtie, să fie plasată taman în pasul Mestecăniș, la doar cîteva sute de metri de casele localnicilor și în văzul turiștilor de pretutindeni, veniți să admire frumusețile Bucovinei – și aceasta în condițiile în care o sentință definitivă și irevocabilă a justiției a declarat că groapa cu pricina este ilegală? Și lista perplexităților continuă, și continuă, transformînd lista luminoasă a reușitelor participării publice într-o imagine sumbră a eșecului statului.

Un alt lucru remarcabil, de data aceasta, este și un început de conștientizare a faptului că te angajezi pe un drum lung și trebuie să fii înarmat, deci, cu răbdare și perseverență. Nu este cîtuși de puțin mult blamatul „fatalism mioritic“, dar nu mai este nici la fel de suspectata nerăbdare românească. „Atunci cînd am fost în Olanda cu un soi de schimb de experiență și le-am povestit ce facem noi – îmi spunea cineva în pauză –, s-au uitat puțin lung la mine cînd le-am spus că, în unele proiecte, sîntem deja la al doilea sau al treilea an de cînd așteptăm rezolvarea problemelor. La ei, astfel de proiecte sînt pe zece-cincisprezece ani…“ Desigur, sînt proiecte la alt nivel și în alt context, dar perspectiva de durată rămîne o constantă a oricărei forme de „participare publică“. Și lumea a început să priceapă și pe la noi că inițiativele reactive, „la supărare“, oricît ar fi ele de justificate, nu sînt suficiente.

La extrema cealaltă (căci România joacă de cînd se știe pe extreme!), Gala a vrut să pună pe geografia sa simbolică a participării publice și exemple de inițiative prospective, nu doar reactive, elaborări de strategii pentru viitor și nu doar de soluții pentru îndreptarea trecutului. Exemplele merg de la o strategie pe termen lung pentru tineretul din județul Timiș, la una de gestionare durabilă a „deltei Văcărești“ din Capitală și de aici la mobilizări ale IT-iștilor, de la Geeks for Democracy (un soi de „hackaton în Poiana lui Iocan“, vorba organizatorilor), la o echipă din cancelaria fostului prim-ministru. S-ar zice că, din nou, la români totul devine posibil, pentru că mai nimic nu este posibil… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Apologia pîrleazului, Editura Polirom, Bu­cu­rești, 2015.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.