Stimate Domnule redactor sef,
Citind aceasta placuta dare de seama de pe deasupra intilnirii dvs eurozinice (asa cum toate aceste relatari ale dvs sint, de ani de zile de cind le scrie-ti...), dalla soprafficia delle cose, cum spun prietenii dvs peninsulari, am avut o ingrijoratoare senzatie de deja lu (gia visto, gia letto... stiti cum continua zicerea lor, nu?). Ingrijoratoare pentru mine, fireste: e un semn de senilitate, ceea ce la virsta noastra inaintata nu e de mirare sa ne loveasca, dar e de intristare sa o chiar faca.
Si totusi, si totusi...
Nu caut acum in arhivele on-line ale revistei ce conduceti, ci merg totusi pe mina memoriei mele de cronicar batrin si ardelean, pentru a observa ca am mai citit asa ceva, aici. Ca nimic nu pare sa se fiiii schimbat fata de precedentele intilniri pe care ni le-ati relatat aici (cu exceptia numarului de fani pe Facebook ai Dilemei, si chiar a indragirii dvs de acest mediu de socializare ca de o marilyn a vietii dopo le anta):
- revistele culturale din batrina Evropa se pling de starea de fapt si de loc - what's new?
- poporul roman crede ca cultura e orhidee la butoniera cui si-o permite, si in general politicile noastre nu vad necesitatea unor inteligente subventii - what's up? (when all is down, I mean)
- colegii dvs de bord va invidiaza admirativ pentru ca aveti fani pe facebook (ei de ce nu au, de ce nu si-au facut intre timp, de cind va tot invidiaza, dvs ce credeti?) si o strategie de dezvoltare on-line (la fel, mi se pare cel putin ciudat ca ceilalti nu au, din cite inteleg, dupa atita vreme, atitea intilniri si atitea expresii admirative la adresa Dilemei)
Ca vechi cititor al revistei dvs, si utilizator al strategiilor ei de dezvoltare, va doresc sa ia si altii model de la dvs - ati putea deveni "intemeietorul strategiilor de pe Facebook ale revistelor culturale europene", un "intemeietor de facebook, datator de legi si datini/ in Evropa culturala, loc de criza si de patimi".
Revine, ca un cintec de sirena sau de lebada (aici am o dilema, ce pasare himerica s-aleg?) povestea dvs cu "tot mai multi au introdus paywall-ul" etc. N-ar strica sa ne dati nume si exemple ceva mai concrete: cine, cum, cu ce rezultate? Sa mergem pe net si sa vedem la fata locului lor. Sa ne convingeti dincolo de orice povesti. Ca nu de povesti e vreme acum, nici de planuri croite din taste si pahare (de nespresso, fireste).
Ci de pastrat, poate, cititorii fideli si inteligenti, ca pe o masa critica necesara, in orice caz, in caz de avarie, de necaz, de schimbare de macaz etc., pentru ca totul sa nu se pravale in haul retelelor de socializare, crizei della dopo le anta, (in)culturii corporatiste si multitaskingului acefal.