Numai pentru abonati

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Capătul celălalt al tunelului

Era odată ca niciodată o fată din popor, care îşi vedea de ale sale – ca noi toţi. O chema Luminiţa. Într-o bună zi, mai-marii neamului au pus-o să stea în capătul tunelului, fără să-i spună altceva decît atît: cînd o s-o vadă lumea dinspre celălalt capăt al tunelului, o să fie bine pentru toţi.

 
3 comentarii 4679 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 341, 25 august - 1 septembrie 2010

Ce s-a intamplat pana la urma cu Luminita?

Incerc sa-mi imaginez ce s-a intamplat cu Luminita. Deci, a fost luata de valul multimii apoi .......poate ca multimea dezlantuita a calcat-o in picioare sau poate ca a reusit sa nimereasca intrarea in tunel dar in cel mai rau caz inainte de a ajunge la locul ei a fost surprinsa de un tren asa ca fiind Luminita a ajuns la Doamne,Doamne si acola i s-a intamplat exact ce i s-a inatamplat razei de lumina din poezia lui Vasile Voiculescu !

Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit - de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.

Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;

Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!

Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.

Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!

Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza - far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?

De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!

Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?

Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

Asa ca in mod sigur Luminita este acum iar la capatul tunelului, Multimea a identificat intre timp intrarea in tunel, dar presupune ca e greu, rece, intuneric si periculos asa ca unii se aventureaza sa se catare pe stanci si sa ajunga astfel in partea cealalta sa vada Luminita ca apoi sa-i mearga numai bine, dar cei mai multi accepta pana la urma sa mearga inapoi si sa astepte trenul si odata urcati in tren totul va fi usor, vor recupera repede, mai greu pare acum sa dam inapoi !
" Haideti, sa dam inapoi e mai sigur decat sa navalim pe jos ca orbii prin tunelul intunecos, rece si umed unde putem fi surprinsi oricand de vreun tren! Mai sigur sa mergem putin inapoi pana la prima gara apoi luam trenul si " mergem toti cu acelasi tren" dar recunosc unii vor avea loc la clasa I, altii la clasa a II-a, unii vor sta in picioare insa odata ce vom fi in tren totul va deveni usor! Haideti si nu va faceti probleme daca va veni sau nu trenul, trenul este in gara , ne asteapta! " sunt indemnurile ce se aud clar. Cine poate isi cumpara avion, dar ce credeti acestia chiar vor fi lipsiti de riscuri? Sa-si cumpere eu nu mi-as cumpara nici de-as avea bani, mai bine dau un pas inapoi, de ce nu? Nici dansul nu ar avea farmec fara pasii inapoi, apoi Doamne ajuta

" Mergem toti,
Mergem toti cu acelasi tren
La un semn,
Cosul suiera solemn
Mergem toti,
Mergem toti cu-un personal
Maine poate dam de ideal "

Care tunel?

Noi n-avem nici tunel şi, din păcate, nici conştiinţa vreunui drum de parcurs!
Spălaţi cu sîrg pe creier de inşi ce nu vor să priceapă că trebuie, în fine, să lase pcr-ul să moară şi să nu-l mai revopsească la nesfîrşit în roşu, portocaliu ori galben, oamenii par să aştepte precum Nătăfleaţă para paremiologică!
Soluţia e datoria împlinită cotidian, fără compromisuri la locul de muncă al fiecăruia. Aflatul în treabă e un tic pensionăresc neproductiv şi la fel de hilar precum sfaturile date, dinaintea micilor ecrane, de microbişti fotbaliştilor de pe teren...

tot despre Luminita

E o problema, intr-adevar, dar nu cu indicarea intrarii in tunel, ci cu strabaterea lui. O fi cotit si intunecos, o fi umezeala si o avea portiuni greu de strabatut.
Dece atit efort cind noi vrem sa fim ca nemtii sau americanii?

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI