Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Pe caniculă la televizor
Un membru al Parlamentului – figură marcantă a comunităţii româneşti, rome, culturale şi politice – se arată, într-o dezbatere acută, foarte supărat pe poporul român, care e lipsit de cultură (vezi sondajele recente, din care rezultă că 42% dintre concetăţenii noştri cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului), necivilizat, incapabil de discernămînt politic (vezi consecvenţa cu care alege întotdeauna pe cine nu trebuie), pe scurt, subdezvoltat intelectual, inapt moralmente, opac la orice tentativă pedagogică. Şi asta dintotdeauna. Deşi sînt, în general, alergic la retorica patriotardă, la naţionalismul lăcrămos şi xenofob, mă simt, brusc, abuzat... Şi eu sînt uneori exasperat de netrebniciile autohtone, de gosolănie, miticism, descurcăreală, băşcălie demolatoare, fudulie şi somnambulism. Dar iată că duhul comunitar se răzbună: mă hărţuieşte, mă aţîţă, mă provoacă. Adică, stai niţel: poate veni un politician oarecare să ne pună în cîrcă toate relele lumii? Să ne facă vinovaţi pe toţi de indigenţa cîtorva găşti? În loc să-şi pună, măcar de ochii lumii, niţică cenuşă în cap, să bruftuiască, sever, niscaiva căpetenii inepte (printre care, vrînd-nevrînd, se prenumără), dumnealui dă de pămînt cu naţia întreagă şi ne condamnă, mă-nţelegi, la un viitor sumbru, invocînd un soi de handicap genetic. Că alegem prost cînd e vorba de partide şi de preşedinţi? Păi, din ce să alegem? Alegem din ce ni se oferă. „Piaţa“ politică nu are decît tarabele pe care le are. Dacă ai de ales între prune stricate şi roşii storcoşite, între mere viermănoase şi cartofi putreziţi, recursul la inteligenţă şi discernămînt e inutil. Degeaba pofteşti la trufandale fragede, la fructe frumos pîrguite, la legume virginale. Iei ce se găseşte. Te gîndeşti la răul cel mai mic, te bazezi pe noroc. Şi, la o adică, te înşeli. Ajungi să te întrebi dacă nu cumva o zarzără fără gust n-ar fi fost mai bună decît un castravete prea acru. Pe scurt, nu de „cultură“ e vorba, nu de indigenţă mentală, ci de o proastă alcătuire a administraţiei şi a guvernării. De tupeul iresponsabil al unor incompetenţi care au ocupat scena şi nu vor s-o mai părăsească. Şi, poate, de lehamitea generală, care nu mai are putere şi chef să reacţioneze. Ideea că lucrurile nu merg pentru că nu ştim destulă astronomie şi ignorăm cronologia dinozaurilor e ridicolă. Un amic mi-a trimis, de curînd, rezultatele unor sondaje „culturale“ printre studenţii americani. Rezultă că cei intraţi în universităţi anul acesta cred că Beethoven este numele unui cîine, că Michelangelo e un virus informatic şi că Cehoslovacia n-a existat niciodată. Şi totuşi Statele Unite funcţionează onorabil. Oricum, ceva mai bine decît noi...
*
Nu încetez să mă uimesc cînd văd pe cine invită în talk-show-urile lor moderatorii posturilor noastre de televiziune. Care le sînt criteriile? Ce vor de fapt? Ce înţeleg ei prin „expertiză“, „competenţă“, „profesionalism“? M-am mai mirat şi altădată de apariţiile repetate ale lui Vadim Tudor, luat în serios pe diverse canale, în ciuda prestaţiei sale mereu previzibile, un amestec gălăgios de haos mental, grobianism şi gargară. Adormitoare, deşi abundente în decibeli, grotesc mincinoase, comice în fond, intervenţiile acestui politician scăpătat par să fie, pentru unii, indispensabile. În acest context, mă mir cum de a dispărut inenearabila Daniela Buruiană. Mai există apoi cîţiva „enciclopedişti“ harnici, care şi-au lăsat, în mod evident, casa, masa, meseria, familia, pentru a se muta în diverse studiouri de televiziune. Necăjitul Ciuvică, volubila Tatoiu şi alţii din aceeaşi făină ne-au intrat definitiv în viaţă şi în gînd, au devenit figuri familiare ale serilor noastre, fără de care alunele, berea şi fursecurile vesperale nu mai au nici un haz. De curînd, a apărut pe ecran şi un insolit specialist în finanţe publice, în persoana dlui Mugur Mihăescu (Garcea), invitat la Realitatea TV, alături de dl Mircea Coşea! Alt actor, Eugen Cristea, s-a dovedit necesar în lămurirea afacerii beţigaşelor prezidenţiale. Pentru amendarea sistemului sanitar autohton au fost convocaţi deunăzi trei politicieni, aleşi cu grijă să nu aibă nici o legătură directă cu subiectul. Dl Răzvan Dumitrescu a ştiut însă, ca de obicei, să-i trateze ca un diriginte ironic, bucuros că a chemat la tablă trei corijenţi pentru a-i face de rîs. Slavă Domnului: marele tăvălug al crizei n-a iertat mai nimic, dar a lăsat neatinsă breasla comentatorilor, a căror ubicuitate a reuşit să dubleze canicula printr-o pîrjolitoare febrilitate analitică. Un rău nu vine niciodată singur.
PUBLICITATE
La jumătatea lunii trecute, mai multe site-uri şi-au întîmpinat cititorii cu o pagină neagră şi un mesaj de avertisment. A fost o mică-mare grevă: timp de o zi, versiunea în engleză a Wikipaedia (cea mai mare enciclopedie liberă), dar şi alte site-uri importante au rămas inaccesibile.
citiţiLa teve, pe burtieră: „În curînd – imagini inedite: un primar italian a căzut pe marmura din Focşani“. Păi, da, probabil a crezut că e de Carrara. (L. V.)
Iulian Apostol (fotbalist): „Cînd îmi voi găsi o echipă, ne vom pune la masă şi vom negocia ca bărbaţii, dacă sîntem bărbaţi. Dacă sîntem femei, ne ducem la club de femei. Îmi place să stau de vorbă cu oameni care sînt bărbaţi“… (A. M. S.)
Printre fenomenele la care nu ştiu să răspund – există mult mai multe decît se crede – este şi acesta: de ce nu se omologhează în Cartea Recordurilor performanţa acelei adolescente olandeze care, la 16 ani, a făcut ocolul lumii singură, într-o barcă? Se invocă vîrsta ei, e prea minoră… Dau ocol îndelung întrebării şi, oricît ar fi de scandalos, nu ştiu ce atitudine să iau. (R. C.)
citiţi










Îs unu din cei 42%
adăugat de vanKleiner la data de 02 Septembrie 2010 10:09:01
Ceea ce a schimbat viziunea asupra universului a fost observatia ca nu totul se învârte in jurul pamântului.
”Pamântul se invârte in jurul soarelui, nu invers” e o ineptie. Nu se poate invarti unul in jurul celuilalt fara ca fiecare sa se invârteasca unul in jurul celuilalt.
E într-adevar trist daca 58% dintre romani cred asta.
fuga de responsabilitate
adăugat de babaul la data de 02 Septembrie 2010 01:09:48
Incet, incet, fara sa ne dam seama dam vina pe "clasa politica" (partide, parlament, guvern, presedinte) pentru absolut orice ni se intampla rau indiferent ca e vorba de individ sau natie.
Daca in unele cazuri aceste entitati au macar putere de influenta daca nu de decizie directa alteori asteptam degeaba sa ne salveze cineva care nu vrea (si nu poate) sa o faca.
Spuneti Dvs: "...al unor incompetenţi care au ocupat scena şi nu vor s-o mai părăsească" Si cine ma rog i-a legitimat pe ei sa ne conduca? Cine trebuie sa ii oblige sa paraseasca scena?
Desi mereu ne-am plans ca trebuie sa alegem raul cel mai mic incep sa cred ca de cele mai multe ori am ales tocmai raul mai mare.
Dilema lui Solu
adăugat de Mihai Solu la data de 01 Septembrie 2010 07:09:55
De vreme ce nu ştiu cât e „invitaţie” , cât e „delegare/comandă”de partid în ce-i priveşte pe politicienii activi în talk-show-uri, prefer să nu mă pronunţ asupra prezenţei unuia sau altuia acolo, ci să privesc atent, să văd ce le poate capul, cât de groasă epidermă poartă şi, nu de puţine ori, să mă crucesc, ce-i drept. Durerea e că, după ce prin faţă îţi trec toţi, singura concluzie corectă pe care o poţi trage e că aceşti indivizi, trimişi de tine în “sfatul ţării” cu încrederea că-ţi vor face viaţa mai de trăit, au uitat de promisiunile pe care ţi le-au vânturat pe la nas, deoarece – nu?! – nu te poţi gândi la toate, nu le poţi face pe toate, iar acum – ca întotdeauna! – arzător e să păstreze sau să ia puterea, după caz... Poporul o duce greu?! Păi cum să o ducă altfel, D-le, doar e criză!... Şi aşa, în timp ce unii se bucură mai vârtos că s-au ştiut face mai credibili, ceilalţi, supăraţi foc pentru că lor, de astădată, nu le-a ieşit, totul se menţine într-o iraţională, scîrboasă luptă pentru putere. S-a acreditat prin mijloacele media ideea, la o primă vedere justificată, că vina e a tuturor pentru că toţi au trecut, în cele două decenii, pe la putere. Dar, mă întreb, de ce nu ar fi la fel de vinovaţi, cu toţii, pentru că toţi, când nu s-au aflat la putere, s-au aflat în opoziţe. Dacă guvernele rezultate erau la treabă - sau simulau că sunt ! - opoziţia avea dreptul să se poarte ca şi cum s-ar fi aflat în concediu ?... deoarece cu iniţiative şi programe concrete prin care să se facă... sau să se îndrepte... nu s-au prea înghesuit. Critici, critici, critici, dar tu, dacă te pun în locul ăstuia, ce-mi oferi ?... A ! zici să te pun şi-apoi o să-mi arăţi tu... Da, te-am mai pus de câteva ori din ’89 încoace ; nu poţi spune că nu ai beneficiat, ba tu, ba celălalt, de alternanţa la putere. Şi ?... Pomeni electorale, restul..., da, mi-ai arătat tu mie...
Astăzi, discuţiile, înscrisurile de pe micul ecran, s-au învârtit tot timpul în jurul unei enigme : „Pe cine pune Băsescu în locul remaniaţilor ? ”. Nu pot să nu observ aici importanţa care i se dă D-lui Băsescu, pentru a se sublinia – pentru a câta oară ?! – că el ia, de fapt, toate hotărârile, că D-l Boc cu tot guvernul lui nu reprezintă decât nişte marionete în mâna preşedintelui jucător. Şi trebuie să mărturisec, de când a apărut preşedintele şi-a anunţat drasticele măsuri de austeritate o întrebare nu-mi dă pace. „Ce l-o fi apucat ? ” Era pe placul majorităţii românilor, care l-au şi ales. Nu a putut să stea liniştit acolo, la Cotroceni, să tundă şi el trandafiri, şi, dacă tot are o atât de mare influenţă asupra lui Boc, să-i mai ceară acestuia, din când în când, să dea poporului, de unde-o putea, cât o putea... nu mult, că-i criză, dar să-i dea, să fie linişte în ţară şi tot românul mulţumit... Ce l-o fi apucat, domnule ?!... Şi mă mai întreb, dar nu cu mult curaj, ci aşa, dintr-o speranţă născută din dorinţa ca toate aceste imense sacrificii să nu se irosească în zadar : Şi dacă, totuşi, cu toate campaniile de presă, cu tot acest guvern declarat incompetent de adversarii politici, de reprezentanţii societăţii civile, de jurnalişti etc, D-lui Băsescu îi iese şi de astă dată ?... Dacă ţara îşi va reveni ?... Cum va fi văzut atunci, D-l Băsescu, nu de toţi cei care-i sunt pe vecie duşmani declaraţi, ci de popor ?...
Sau atunci s-ar spune că nu D-l Băsescu, ci guvernul... păi nu ziceaţi că-s incompetineţi ?!... Nu ştiu... visez, visez şi eu, aşa, ca unul dintre toţi cei cărora doar visul le-a mai rămas...
Oricum, din partea opoziţiei doar veşti bune : D-nii Ponta şi Antonescu fac ce ştie totdeauna opoziţia să facă mai bine : „jos guvernul !... moţiune de cenzură, demiterea preşedintelui , alegeri anticipate... ” . Da. Putem dormi liniştiţi... astea ne-ar mai lipsi...
„Pleacă ai noştiri, vin ai noştri ! ”, dar noi, noi „cu cine votăm ? ” ...
??
adăugat de stefan.brandusescu la data de 31 August 2010 10:08:01
"Alegem din ce ni se oferă. „Piaţa“ politică nu are decît tarabele pe care le are." - printr-un "se" impersonal asumati, domnule Plesu, o ruptura intre clasa politica si votanti. Ca si cum politicienii ar fi aparut aici din senin, dintr-un sol nefertil pentru care nu purtam noi vina. Clasa asta politica ne reflecta "pacatele" sociale ale tuturor, inclusiv ale dumneavoastra.
remarca
adăugat de cezargeorgeb la data de 30 August 2010 09:08:50
Domnule Plesu, de fapt dumneavoastra sunteti un pictor desavarsit al societatii romanesti actuale. Observati si colorati excelent. Multa sanatate! Si doar asa...nu altminteri !
Intrebare
adăugat de shen la data de 30 August 2010 12:08:35
Sa inteleg ca e o asa contradictie intre fructele viermanoase din politica si cele virgine din popor?!?
Excelent articol!
adăugat de Neatu85 la data de 30 August 2010 10:08:19
Dle Plesu,
Razvan Dumitrescu e mic copil pe langa Dana Grecu si Valentin Stan. Eu ma uit la Ospiciul TV - Antena 3 cu aceeasi curiozitate cu care ma uit pe Discovery Channel sau National Geographic. Daca ai facut greseala sa aterizezi prin studiourile sanatoriului Antena 3, ca inamic al informatorului Felix, trebuie sa te astepti la un fel se experiment Pitesti de mana a doua. Din cate am inteles eu, anchetatorii securitatii te puneau macar sa dai niste declaratii etc. La clinica Antena 3 esti chemat doar spre a fi dojenit de instantele supreme in frunte cu "necajitul" Radu Tudor.....
Interesanta in sensul acesta a fost emisiunea in care a fost anchetat Dl Patapievici. Era pus strategic, in mijloc, iar Grecu si Tudor in stanga si dreapta. In Psihologia Judiciara, practica asta care se cheama "Interogatoriul Incrucisat" are darul de a dezarma prin metoda intrebarilor alternante. Dar, dupa cum am spus, fenomenul Antena 3 ( care s-ar vrea un Pitesti ) fiind fasait si executat de niste amatori, nu a reusit decat sa-l enerveze un pic pe Dl Patapievici. Ca sa-l faca sa se demaste, mai au de invatat. Poate de la Gheorghe Enoiu, un clasic in viata.
Cu respect,
Neatu
Apreciez
adăugat de Ramung la data de 30 August 2010 06:08:28
Domnule Plesu, va apreciez ca ati renuntat la platitudini pentru a aborda subiecte serioase. Ce-i de facut? Sa propuneti drept candidati in Parlamentul Romaniei si sa promovati oameni valorosi pe care-i cunoasteti. Am recitit mitologia greaca. Un erou spunea ca nu oamenii bogati si puternici trebuie sa guverneze ci oamenii de bun simt si inteligenti. Platon, in Republica, scria ca "cei bogati nu trebuie sa guverneze, iar cei care guverneaza nu trebuie sa se imbogateasca". Este imposibil sa nu cunoasteti cel putin o duzina de oameni care se ghideaza in viata dupa valori morale, principii. Cultivati solidaritatea intre oameni! Solidaritatea a schimbat Polonia. De solidarizarea cetatenilor se tem toate dictaturile! Va multumesc pentru articol.
O mică îndreptare
adăugat de Mihai FLOAREA la data de 28 August 2010 09:08:23
Excelentului pamflet îmi permit a-i aduce o îndreptare: ,,gosolănie" trebuie citit, de bună seamă, grosolănie.
multumiri
adăugat de Jack Cutisteanu la data de 28 August 2010 05:08:16
Va multumesc dle Andrei Plesu pentru ca scrieti , pentru ca scrieti asa de frumos , pentru ca nu va opriti .
Va rog sa nu va opriti . Scrieti , vorbiti , dascaliti , bucurati-ne . Avem nevoie .