Avocații lui Dumnezeu

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Nu se acordă destulă atenție unui formidabil text vetero-testamentar: Cartea lui Iov. Foarte pe scurt, e vorba de consecințele unui pariu (!) pe care Tatăl Ceresc îl face cu Satana, în legătură cu dreptcredinciosul Iov, fără de prihană, temător de Dumnezeu, un model de cumințenie pravoslavnică. Satana ridică miza: „Păi, mersi, I-ai dat de toate, are de ce să-Ți fie recunoscător! Dar ia persecută-l nițel și-o să vezi că evlavia lui se va duce pe apa sîmbetei”. Ei bine, Dumnezeu acceptă această „probă” a pietății, propusă de diavol. (Îmi închipui cum ar fi reacționat, față de acest scenariu, activiștii de azi ai credinței „canonice”, dacă ar fi fost contemporani cu autorul textului biblic: „Blasfemie! Cum să pui în scenă un «joc de noroc» între Creator și căpetenia îngerilor căzuți?! Cum să crezi că Dumnezeu ar putea tolera suferința unui om desăvîrșit, numai ca să-i dovedească «Adversarului» că supușii Săi îi vor rămîne fideli, oricîte rele s-ar abate asupra lor?!”. Și totuși, așa începe cartea lui Iov, niciodată exclusă din Canonul scripturar.) Restul „poveștii” descrie crud ororile fizice și sufletești la care e expus Iov, stupoarea sa, nedumerirea dinaintea Judecătorului suprem: cu ce-am greșit, de unde aceste pedepse nemiloase pe capul meu? Iov cere să înțeleagă! Cere, nedumerit, o explicație. Și atunci apar în preajma lui trei „prieteni” smeriți (Elifaz, Bildad și Țofar), care opun interogației lui sfîșietoare discursuri edificate, răspunsuri înțelepte, mustrări amare, din categoria: „N-ai dreptul să protestezi! Oi fi avînd tu niște păcate grele, de care nu ești conștient. Oricum, știe Dumnezeu ce face!”. În final, Dumnezeu însuși intră în dialog cu „victima” pariului Său. Trec, acum, peste ce spune. Important e că El ține să admonesteze sever conformitatea pioasă a celor trei prieteni, care își iau rolul de avocați ai Săi. Preferă în asemenea măsură zbaterea lui Iov, nevoia lui de răspuns, îndrăzneala autentică a întrebărilor lui, încît îi avertizează pe „propagandiști” că nu se va îndura de ei, decît dacă i-o va cere Iov! „Din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu mă port cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov" (Iov, 42, 8). Una peste alta, Dumnezeu pare să prefere căutarea, interogația, nevoia de lămurire lăuntrică, tatonarea nebuloasă edificării gata-făcute, cumințeniei somnolente, înțelepciunii birocratice a unor „slujitori” disciplinați, înțepeniți în răspunsuri.

Mi-am amintit de Cartea lui Iov cînd am descoperit diverse reacții ale unor „specialiști”, odată cu apariția ultimului volum al lui Gabriel Liiceanu (Isus al meu). N-am citit-o încă atent. Am parcurs unele pasaje pe care le-aș putea comenta polemic (poate o voi face), dar și altele, care m-au emoționat. Nevoia unui om (care tocmai a împlinit 78 de ani) de a se confrunta ultimativ, intens, cinstit, cu problema credinței, descoperind și îndrăgostindu-se de un chip fără pereche (atopotatos) al lui Iisus, fie și într-o versiune neconvențională dogmatic, mă tulbură în mult mai mare măsură decît bombăneala previzibilă a unor „îmbisericiți” riguroși, bodyguarzi țanțoși ai Adevărului… (În paranteză fie spus, aș fi preferat ca unul dintre ei să scrie, cu solida competență de care dispune, un „Iisus al lui”, decît să pună pe piață 300 de pagini despre Donald Trump…) Cu Gabriel Liiceanu am un dialog „de-o viață” pe teme religioase, de cele mai multe ori de pe poziții disjuncte. Dar mă bucur să ne reîntîlnim, spre final, bîjbîind împreună în ceea ce Vladimir Lossky numea supraluminosul, orbitorul „întuneric dumnezeiesc”… În rest, facă-se voia Lui!

Cu gîndul la Iov, reiau, în cele ce urmează, cîteva pasaje extrase de Liiceanu din Nicu Steinhardt. Ele ilustrează reacția monahului de la Rohia față de melancolia lui Virgil Ierunca, trist că nu reușește să creadă în Dumnezeu. Monahul reamintește, mai întîi, un pasaj din Pateric: „Un călugăr din vechime se îndrăgostește de fiica unui păgîn. Păgînul, fanatic, îi spune că va trebui să renunțe nu numai la monahism, ci și la creștinătate dacă vrea să-i dea fata. Și va trebui să semneze actul de renunțare cu propriu-i sînge. Monahul cedează, iscălește. Curînd după aceea moare. Demonul se înfățișează în fața Dreptului Judecător și cere – sigur de sine – sufletul apostatului. Domnul, care știe neștiutele chinuri sufletești ale apostatului, respinge cererea diavolului care, uluit, exclamă: «Dar s-a lepădat de Tine». «S-o fi lepădat el de Mine», răspunde Isus, «Eu de el însă nu!»”. Comentariul lui Nicu Steinhardt (către Ierunca): „Să nu cumva să gîndești că eu socotesc că te-ai «lepădat» de Domnul! Folosesc doar o analogie. În cazul «creștinilor fără voie» și «creștinilor care nu știu că sînt creștini», verbul cuvenit este «a crede». Ei – de bună credință – cred că nu cred și nu știu că Celălalt «le face credit». Ei nu știu ce sînt, mais Dieu – o dau pe franțuzește – sait reconnaître les Siens. (…). Mult mi-aș dori să fiu un «necredincios» ca tine! A, de-aș fi și eu la nivelul atîtor «creștini fără voie»! Vai nouă, sărmanilor, așa-ziși «practicanți» aprinzători de lumînări”. Comentatorilor (prea) prompți ai textului lui Liiceanu nu le-ar strica mica lecție de mai sus a monahului de la Rohia. Nu le-ar strica un minimal exercițiu de răbdare, de smerenie reală, de generozitate sufletească, de discernămînt. Le propun, amical, să nu se grăbească să judece. Să-și depășească umorile proprii (vanitate, antipatii personale, poftă de notorietate, frustrare, inflația propriei competențe, idolatria propriei „instalări”) și să renunțe la postura pompoasă de avocați ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu depinde de avocați. Și e ridicol să-ți iei libertatea de a-I strecura pe sub ușă liste cu băieți buni și băieți răi. Se descurcă și fără… 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Costul vieții în România versus Marea Britanie: Prețurile la unele alimente din hypermarket, mai mari la noi decât în străinătate
„Să mai tăiem din visele în care viața din România e mai ieftină”, spune o româncă în cadrul unei dezbateri privind costurile vieții în Marea Britanie comparativ cu cele din România. Diferența de 3.000 de lire sterline este considerată o exagerare de majoritatea participanților la discuție.
image
Americani uimiți de vizita în România: „E posibil să fi descoperit aici cel mai frumos orășel din lume“ VIDEO
Doi vloggeri americani veniți în vizită la Brașov spun că este posibil să fi descoperit cel mai frumos orășel din lume. Americanii au fost impresionați de arhitectură și de Piața Sfatului.
image
Imagini virale. Un rus s-a filmat în timp ce urina pe mormântul părinților lui Vladimir Putin VIDEO
Un individ care a rămas necunoscut s-a filmat în timp ce pare că urinează pe mormântul părinților președintelui rus Vladimir Putin, din cimitirul Serafimovsky din Sankt Petersburg.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.