Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Straşnic se depolitizează, domnule!

Imediat ce s-a trezit în pîine, Guvernul a anunţat că va depolitiza instituţiile pe care Executivul precedent le politizase. Frumos. Nobil gînd. Căci – într-adevăr – era plină ţara de numiri politice. Aproape că nu-ţi mai vine să întrebi „cine a aruncat primul piatra?“ cînd vezi că un premier tînăr – cel mai tînăr din istoria recentă – e pus pe fapte mari şi vrea să rezolve, în sfîrşit, una din maladiile tranziţiei: numirile pe criterii politice în funcţii care ar trebui să fie (doar) administrative, manageriale sau de serviciu public. Nu-ţi mai vine să-i aminteşti junelui premier că şi pe vremea lui Adrian Năstase era la fel (ba chiar mai rău): nimeni nu căpăta un cuţitaş şi-un colţ de pîine publică fără carnet de partid. N-are rost, îţi zici, să mai zgîndări trecutul: bine că a venit, finalmente, un guvern cinstit – cel mai cinstit, după cum am fost anunţaţi – şi e decis să întrerupă acest joc stupid al destituirilor şi numirilor politice.

Numai că povestea „depolitizării“ s-a sucit şi e manipulată pe faţă. PSD şi Guvernul – plus trompetele lor mediatice – o ţin una şi bună că numai „ceilalţi“ politizează. Mai precis, tot ce „ţine“ de Băsescu e politizat, în schimb noile numiri şi schimbări instituţionale făcute de Executiv sînt apolitice ca nişte îngeri. Curtea Constituţională? E politică, pentru că ţine cu Băsescu. (Acum cîteva luni, cînd dădea decizii favorabile la solicitările USL, era corectă şi independentă...) Noul Consiliu de Administraţie al TVR, în care Opoziţiei nu i-a fost lăsat nici un loc? E pe bune şi profesionist, condus de cunoscutul om de televiziune Claudiu Săftoiu, un simplu tehnocrat care şi-a dovedit pînă acum competenţele manageriale în materie de mass media şi eţetera. Directorul Arhivelor Naţionale? E politic: le-a dat acces cercetătorilor la documente şi a făcut ordine în instituţie, ce, e de capul lui? Să punem un apolitic de-al nostru, care să ţină „la adăpost“ documentele care nu ne convin şi să nu mişte-n front fără să întrebe la partid. Şi tot aşa.

În paralel cu aceste schimbări, atmosfera publică e aglomerată cu „luări de poziţie“, ca să ştie poporul cum e cu depolitizarea. Pînă şi Corina Creţu, europarlamentar PSD – absentă de ani buni din peisajul public – s-a trezit vorbind despre „politizarea instituţiilor care depind de Băsescu“. Am impresia că, pe undeva prin cotloanele partidului, vreun „comunicator“ sau vreun „strateg“ le-a spus liderilor PSD că tre’ să bage un discurs puternic anti-politizare, ca să creadă poporul că în sfîrşit a venit cineva care face ordine în instituţiile statului. Cam primitivă „strategie“, mai ales cînd o ia pe ogor. Bunăoară, pe tema plagiatului săvîrşit de Victor Ponta s-a pronunţat un Consiliu condus de Marius Andruh, un eminent cercetător. Imediat a fost luat la ţintă: e politic, pentru că a fost numit de Funeriu. Iar măgăria maximă a săvîrşit-o Jurnalul naţional, titrînd: „Marius Andruh a luat şpagă de 7 milioane de la Funeriu“. De fapt, nu era şpagă, era o finanţare absolut legală pentru un proiect de cercetare coordonat de dl Andruh şi realizat de un colectiv de cercetători. În componenţa Consiliului sînt, de asemenea, eminenţi cercetători şi profesori. Asta arată cît de primitiv – şi disperat – e atacul „strategic“ al propagandiştilor PSD: îşi imaginează că oameni care au trăit o viaţă din munca onestă de cercetare au nevoie de „numiri politice“ într-un Consiliu care le aduce mai mult bătaie de cap decît avantaje? Îşi imaginează că, dacă îl „fac din vorbe“ pe dl Marius Andruh, faptul incontestabil că teza dlui Ponta are părţi întregi copiate va putea fi şters cu buretele? Îşi imaginează că, zbierînd în toate direcţiile împotriva oricui vede că plagiatul e plagiat, vor anula onestitatea şi orgoliul lucrului bine făcut în toată comunitatea ştiinţifică şi că îi vor reduce la tăcere pe toţi oamenii care trăiesc cinstit din cercetare ştiinţifică ori din scrisul onest şi liber? Poate că, pe moment, vor reuşi să-i intimideze pe unii. Dar faptul rămîne fapt (adică plagiatul dlui Ponta), iar istoria ne arată că regimurile bazate pe propagandă şi pe prostirea propriilor cetăţeni – precum nazismul şi comunismul – au sfîrşit prost. Nu că în societăţile libere şi democratice n-ar exista propagandă. Există, dar se face mai inteligent, nu în „stilul“ PSD şi al goarnelor sale.

Numai că, deocamdată, PSD (căci vocile liberale au dispărut cu totul din peisaj – probabil că în PNL sînt destui care îşi dau seama că e stupid să te dai „liberal“ şi să pui bocancul pe gîtul vocilor critice...) are senzaţia că a venit la putere pe o mie de ani şi îşi pune în aplicare, sistematic, planul de cucerire a tuturor instituţiilor statului şi de a anula orice formă de autonomie. O să dea chix. Doar că, din nenorocire, între timp avem cu toţii de suferit, iar democraţia din România face un mare pas înapoi. Ar fi timpul ca societatea civilă să revină la instrumentele din anii ’90: să monitorizeze atent guvernarea, să amendeze şi să protesteze. Sub pretextul „depolitizării“, PSD vrea să ia totul sub control. Dacă reuşeşte, ne merităm soarta.


14 comentarii 14058 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 438, 5-11 iulie 2012

Dle Natafletz....

Ma faceţi sa râd (nicio intentie ironică). Prima problemă, şi cea mai importantă, este că oameni că Anastase sau Băsescu ne conduc. Ar trebui să te opui, dacă esti normal constituit, dacă nu ţi-ai pierdut toata speranţa, (şi dacă Dumnezeu ţi-ar cere permisiunea) şi la existenţa unor astfel de oameni... Acuma, să zicem că esti „realist” că te „adaptezi”, sau că devii „înţelept” şi că finalmente accepţi că există şi astfel de ipochimene. Ghinion. N-ai ce-i face. Dar ce te face pe tine „intelectual” este persistenţa (sau evoluţia), în ciuda „adultului” din tine, a „idealului” (prostesc, de acord). A „culturii” cum ar zice dl. Voinescu, cu inocenţa sa virginală, a chestiei inutile, inactuale, un pic ridicole, fără îndoială... Ori oamenii ăştia („intelectualii”) nu doar că i-au acceptat, dar i-au şi sprijinit, lins, pupat, masat, frecţionat, schimbat mutual secreţii....etc. De ce? Pentru că sunt intelectuali „emanati”, (născuţi, numiţi, invârtiţi...) şi nu care s-au opus, răzbit, rezistat, CONSTRUIT. Dl. Pleşu este „disident” pentru că, în ciuda disponibilităţii sale complice, nu a „reuşit” în comunism, nu i-a reuşit învârteala. Fireşte ca a devenit „disident”! Vă aşteptaţi să nu se „adapteze” unul ca domnia sa? Să mai poată avea ceva impotrivă? „Ceva împotriva” este ce numesc mai sus „ideal prostesc”. Aplicaţi acelaşi funcţionament la aproape TOŢI „intelectualii” romani. La câţi dintre ei NU se potriveşte? La puţini, nu?

Disident ratat poate

...ca să nu pară jignitor am să spun că e o parafrază la vorba ”francezii sunt niște nemți ratați” (mă rog, pt francezi e chiar jignitor, dar tonul e doar ironic)... A. Pleșu n'a fost dizident. Nimic nu'l descalifică ca intelectual, dar tot nimic nu'l recomandă ca dizident. Este și rămâne o minte luminată... dar dizident n'a fost, sau cel puțin n'a apucat să fie. Eu aș specula inclusiv că așa se explică ”lupta” dumisale cu comunismul din prezent... din vanitatea că a ratat dizidența reală... Nu sunt de acord nici cu ideea că ar fi vrut o ”învârteală” dar orice legendă cu dizidența dumisale poate fi ușor demontată și mă prind să mă bat cu cine vrea să marșeze pe acest subiect...

Dar vă aprob totuși teoria că toți pe care îi numim noi în acest context ”intelectuali” sau ”intelectualii” se înscriu pe o LINIE și ce e culmea că ei s'au citit de curând în cartea lui Boia dar, fir'ar, nu s'au regăsit... Nuanța care mă deranjează și ei n'o văd este că ei, deși se consideră stigmatizați de acest termen, îl folosesc abuziv și'i aranjează de minune (dacă nu le'ar conveni nu l'ar folosi)...ba chiar după ce se victimizează în mod ipocrit, pe de altă parte când discută ei cu ei, își arogă statutul de ”noi ăștia care suntem instruiți și nu putem fi manipulați” (se poate citi chiar aici mai jos). Ei cu ei când discută despre noi, chiar se cred filosofi... chiar își imaginează că sunt singurii intelectuali, pt că, nu'i așa, numai ei pot înțelege deplin fenomenul cetății...

da de unde!

Dar la ei, NU se poate separa intelectualul de om. Este o simpla vue d'esprit, de....intelectual (separarea). Gândirea lor nu este liberă de umori, toane, bîzdîcuri... Întâi au bîzdîcul, şi APOI au gândul, care serveste la justificarea hachiţei. Citiţi.... Aproape orice....articolul din prima pagină al d-lui Pleşu, să zicem. În cazul său chiar asta îi face şarmul: spontaneitatea (bine pusă în scenă) cu care îşi justifică bîzdîcul. Cititorul, care nu are talentul său, îsi oferă astfel o manieră de justificare a propriului bîzdîc. De ce credeţi că este atât de imitat?. Dar omul (AP sau cititorul) ramâne tot neliber faţă de afectele sale, şi gândirea lor lor, tot subordonată, tot chestie de rangul doi. Tocmai ca mintea este NELUMINATĂ. Sunt intrucâtva „luminate” afectele sale.
Ori, ceea ce face un intelectual este căutarea gânditoare şi nu afectivă (pe calea afectelor - e ceva ortodox în ei) a sensului, a „adevărului”. Bîzdîcuri are toata lumea, gândire liberă, autonomă,- foarte puţini. Acesta este şi motivul pentru care intelectualii nostrii nu PRODUC. Acumuleaza toată viaţa, „ştiu” şi nimic mai mult. Vedeţi aiurelile „creştine” ale lui AP: sunt lucruri care trebuiesc gândite, nu o face, de unde diletantismul hilar în chestiunile astea. Dar omul PREDĂ, sau a predat, istoria religiilor!. Probabil că, în alte zone, alţii vor găsi alte lautăreli vesele.
Specia Patapievici-Liiceanu are altă problemă: ăştia au rudimente de gâdire. P. Gândeşte chiar bine, în limitele gândirii inginereşi. Însă INTUIŢIA îi lipseşte. Vedeti la Nietzsche, de pildă, care este intr-o continuă tensiune a prinderii „de coadă” a intuiţiei (în mic, Cioran are aceeasi metodă). De aici la lourdeur de Liiceanu, sau uscăciunea, inutilitatea lui Patapievici.

Acuma, ca să concluzionez: afectele ar trebui să rezulte din gândire. Te indrăgosteşti pentru că descoperi frumuseţea, bunătatea....etc. Intâi le constaţi, lucid, apoi te indrăgosteşti. Iubirea nu orbeşte, ci deschide ochii. La băieţii astia e pe dos: intâi au le coup de foudre, după care constată ca iubita le fură din portofel. Atunci se dezîndrăgostesc, se ceartă (la GDS), divorţează, povestesc chestiile intime...etc. E ridicol!

(Despre interiorizarea culturii ca etica, si NU ca „informatie”- am mai zis.Fara asta ramâi copil „cultural”, (este ceva foarte romanesc). Asta zice in fond toata cartea lui Boia)

Mda

...cred ca ne apropiem daca pun in loc de "minte luminata" doar TALENT in privinta lui AP. Totusi ma caznesc sa disting putin la A: P. pentru ca la dumnealui se poate intrezari si putina opera, chiar daca e doar reproducere din acumulare, e totusi ceva nou ordonat. Nu acelasi lucru insa il pot spune despre HRP si GL care intr'adevar se rezuma la eseuri (si cand ma gandesc ca A.P il recomanda pe GL pt Academie (nu ca in Academie n'ar fi fosile))

In rest toate bune! Chapeau si scuze ca nu avut diacritice la tastatura asta

Toate bune si dumneavoastra!

(ca mi-adusei aminte recitind: Liiceanu zice in introducerea de la „Despre Limita(e)” ca este primul sau text gandit independent - „fara citate” daca imi aduc aminte.....Are 70 de ani! Si nu e chiar sigur ca a facut-o din „smerenie”).

Dle Natafletz

Am facut si eu observatia -aceeasi- despre „dictatura” cu acelasi rezultat.

La intelectualul roman, NIMIC nu „comporta grade”! Recititi „Rinocerii”. Specia nu cunoaste nuanta. E ori-ori, ca la Ilf si Petrov. („Ori-ori” este, de pilda, numele epidemiei de gripa aviara). Cititi, pentru deplina intelegere, articolul lui Sever Voinescu, din prezentul numar. Sunt simpli pretiosi-ridicoli.
Au mici momente de luciditate, in care se ocupa de ortografie, dupa care recad in stupoare catatonica, cu falca atarnand peste guşi.

Nu cred ca e sanatos sa abuzati de respect....(ma iertati ca-mi permit sa am opinii despre atitudinea domniei-voastre)

Aferim

la opinia cu gradele. E trist și surprinzător, sau mai bine spus suprinzător de trist. La discuția despre dictatură niciun argument care releva grade, nuanțe sau încadrări istorice n'a ținut. Bunăoară, pentru epoca dumisale Bismark a fost un democrat, dacă îl luăm după criteriile de azi, ar fi un satrap. Or la fel, nu poți defini dictatura în termenii de acu 50 de ani ca să evaluezi un lider dintr'o țară UE. Și pe Lukașenko îl poți înjura și totuși e dictatură. Dnii din speța în cauză dacă nu'l văd pe Ceaușescu nu văd dictatura. În schimb acuma au început să vadă ceva, ceva. Acuma încep să vadă lovituri de stat, suprimarea instituțiilor șamd... altminteri corect, dar mă întreb care stat și care instituții? Să fie un atentat la instituția Parlamentului gonirea Robertei Anastase? Păi după ce'a făcut aia și dnii în cauză au dormit liniștiți ce mai înseamnă suprimarea parlamentului???? Și așa ajung și la dl Voinescu. Pe dumnealui îl consider irecuperabil de vreme ce a consimțit la o faptă penală (numărarea strâmbă a voturilor)... dumnealui nici nu mai are dreptul moral să vorbească despre democrație darămite să'i mai cer nuanțe și grade... dar la dl Vasilescu am încă speranțe... d'aia mă și bat cu dumnealui, pt că nu e o cauză pierdută...părerea mea... Chapeau și totuși ...respect!

Ura noastra cea de toate zilele

Domnule Vasilescu,

Ce ma nedumereste este faptul ca presa aservita a putut sa duca atat de departe incitarea la ura. Culegem roadele acum, pentru ca am lasat astfel de derapaje sa aiba loc. Nu am protestat atunci cand trebuia. Ma refer aici la cei cu un minim de educatie si de bun-simt, oameni care isi pot da seama cand sunt manipulati.
Restul? Marea majoritate a populatiei Romaniei nu e suficient de educata, " vaccinata" impotriva incitarilor de acest fel. Morbul asta prinde, iar anul acesta si-a facut efectul.

In ceea ce priveste paralela cu fascismul si comunismul, cred ca amandoua ideologiile au folosit ura ca principalul liant in coagularea miscarii, dar in cazul amandurora a existat o directie data de un lider hotarat.
Intr-adevar, la noi s-a marsat pe ura la greu, dar mie Ponta si Antonescu imi fac impresia unor mascarici, a unor incapabili. Nu pot sa-i iau in serios ca lideri.

De acord cu dvs. Nu am

De acord cu dvs. Nu am protestat cînd trebuia și nici acum nu se întrevede vreun impuls al cetățenilor pentru a apăra statul de drept și democrația. Căci, după părerea mea, despre asta este vorba, nu despre persoane. Problema nu e dacă Băsescu e mai bun ca Ponta și Antonescu sau invers. Problema e dacă vom avea instituții democratice funcționale. Din păcate, nu prea mai există dezbatere publică serioasă, ci doar o căutare a nodului în papură "de partea cealaltă". Lumea e tot mai otrăvită...

DA, numai că

...dvs. nu aveați nicio problemă cu cealaltă politizare... Cum spuneți și dvs, nimic din ce fac ăștia nu era nefăcut de băieții dinainte (poate doar suspendarea lui Băsescu :)... Dar când se făceau toate astea și eu urlam pe'aici dvs mă trimeteați la plimbare cu miștouri soap... îmi spuneați că democrația e beton dacă oricine îl poate înjura pe Băsescu și noi doi ne putem certa pe forum...iar în editoriale doar antenele erau ”de rău” în Românica... în rest deplângeți încrâncenarea și pesimismul ăstora ca noi (dacă vreți luăm editorial cu editorial și vă arăt că am acoperit toate temele)...

Acuma brusc vă doare politizarea... prea bine vă spun eu, e o durere, sper curativă. Eu unul sunt lecuit și vaccinat pentru o eventuală reinfectare cu speranță. Înainte vă spuneam că mi'e greață, acu nu mă mai interesează dar cum am spus și atunci susțin și acum că DVS MERITAȚI DIN PLIN CE VEDEȚI CĂ SE ÎNTÂMPLĂ... Aș putea acuma să vă spun relaxat să stați liniștit că e democrație de vreme ce'l putem înjura pe Ponta și, nu'i așa?, în continuare ne putem combate pe forum...

Și la editorialul trecut m'am abținut tocmai de dragul păcii pe care o propuneați ... merita încercarea... dar pentru situația de azi SUNT NIȘTE VINOVAȚI și, cu părere de rău, CONTEAZĂ CINE A RIDICAT PRIMUL PIATRA. Și am spus vinovați pentru că NU la Băsescu mă refer, cum probabil vă așteptați. Vinovați sunt exact aceia care au chibițat pe margine și întâi au aplaudat entuziaști, apoi au început să caute scuze, apoi au băgat capul în nisip și acu, mai nou, l'au scos din nou să strige ”vedeți că și ăștia sunt la fel!!!”

Dacă la vremea când faptele puteau fi trecute la mitocănii și mici abuzuri de butere CINEVA dintre cei care FAC MORALĂ ACUM spuneau lui vodă că ”aiasta nu se poate” acuma poate scriați editoriale despre expozițiile ICR în străinătate... acuma, după părerea mea, în câteva luni veți scrie editoriale despre salvarea democrației din România, iar eu am să vă scriu la comentarii ”ducă'se democrația că n'are treabă cu România și n'o merită nația asta”...

Şi încă ceva despre

Şi încă ceva despre balivernele astea cu "dictatura lui Băsescu". Eu - ca intelectual băsist, corupt, autor de "miştouri soap" şi cum mai vreţi dvs. - înţeleg aşa: dictatorul Băsescu l-a numit premier pe şeful Opoziţiei; după nici două luni, şeful Opoziţiei, ajuns premier, îl suspendă pe dictator. Ce uşor se scapă de dictatură în zilele noastre, domnule! Unde eraţi pe vremea lui Ceauşescu? De ce n-aţi venit atunci cu ideea asta salvatoare? Vă daţi seama ce simplu am fi scăpat - după "logica" dvs. - fără să mai moară oamenii în decembrie '89: era suficient dacă Ceauşescu îl numea prim-ministru pe Paul Goma în 1977 şi după aia poporul era chemat la referendum să-l destituie pe dictator. Vă invidiez sincer pentru asemenea idei simple şi esenţiale...
MV

Domnule Natafletz, îmi e tot

Domnule Natafletz,
îmi e tot mai greu să vă urmăresc. Săriţi de la una la alta, o ţineţi una şi bună că sînt "băsist" (nu, nu sînt, nu mai votez de mult cu nimeni). În plus, răstălmăciţi totul şi vorbiţi despre lucruri care nu există. De exemplu, chiar în rubrica aceasta şi în alte locuri din revistă i s-a spus "lui vodă", cum ziceţi dvs., că "aiasta nu se poate". Eu nu le ştiu pe toate, nu sînt - ca dvs. - un susţinător betonat al capitalismului şi n-am altă pretenţie decît aceea că am scris onest ce am gîndit. Mi se pare important ca democraţia să fie salvată în România. Bine, merităm ce ni se întîmplă. Fie ca dvs. Dar daţi-mi voie să vă spun că, după părerea mea, naţia asta merită democraţia. Aşa că vă las să chibiţaţi de pe margine - căci asta faceţi -, vă respect opiniile, dar nu am de gînd să mai încerc să pricep ce vreţi să spuneţi în aceste comentarii. Prefer să dialoghez cu cititori de bună credinţă şi care încă mai au dileme. Ca şi mine.
Mircea Vasilescu

și dacă vă deranjează așa de tare

comentariile mele, de ce nu puneți lăcățel pe articole, că doar cititorii ”de bună credință” n'au să vă abandoneze fără abonament?...eu am zis că nu mă abonez de pe vremea când încă mă puteați urmări ușor și plus de asta, vă veți convinge astfel că nu vă urmăresc înadins...

Numai că nu am văzut așa buluc de cititori de bună credință de să nu prididiți cu urmăritul, că pe la comentarii suntem v'o doi și amândoi dintre cei răi... ok, decât rău cu rău, mai bine rău fără rău...

P: S. Rămân la părerea că nația asta NU merită democrația câtă vreme a votat numai cu ciomagul în mână, dar merită democrația așa cum o înțelegeți dvs...

ca de obicei...

acuze clișeu, generalități fără trimiteri concrete... Eu de fiecare dată măcar fac trimitere la ce ați scris. De ex ce'am răstălmăcit? Nu v'am făcut băsist, v'am acuzat doar de dublă măsură și de fiecare dată când am făcut'o am făcut REFERIRE DIRECTĂ la afirmațiile dvs. Sau, la replica dvs că ”dictatorul Băsesescu l'a pus PM pe Ponta” vă răspunsesem la vremea respectivă. Nu reiau, puteți căuta, era vorba că noțiunile de dictatură și democrație comportă grade, marje nu sunt absolute și stricte...pot fi decizii dictatoriale în democrații, pot fi decizii democratice în dictaturi... asta ați uitat, sau n'ați citit, sau vba dvs. nu ați înțeles... cât despre chibițeala de pe margine. DA așa e, eu asta fac pentru că asta pot, deși vă asigur că în viața reală la locul meu de muncă am făcut și altceva pentru care plătesc și acum... dvs puteați face mai mult dar n'ați făcut.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

La ce sînt bune jocurile online? – un scurt instructaj pentru părinţi

De multe ori, de altfel, am rămas uimită de cîtă „umanitate“ există în lumea virtuală. De cîtă înţelegere şi solidaritate. După doi ani de experienţă constantă ca jucător care a început, de fapt, ca un experiment social, mă adresez în primul rînd părinţilor pentru care jocurile pe calculator sînt o mare problemă.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● În toiul nopţii, zapînd la TV, aflu că „Nilă nu i-a cumpărat niciodată hăinuţe Danielei Crudu“. Bănuiesc că era vorba despre un soi de tragedie. (S. G.)

● Oamenii de ştiinţă au reuşit să capteze pentru prima dată sunetul unui atom, care se aude ca nota Re, însă cu douăzeci de octave peste cea mai înaltă notă a unui pian. În altă parte a globului, nişte ingineri creau lumina solidă. Lumea este încă un loc magic unde mai există lucruri noi sub soare. (M. C.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI