Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Note, stări, zile

Sibiu, într-o zi de august din 2012

Am spus şi am scris, de mai multe ori, că Traian Băsescu e departe de a fi preşedintele ideal. Că e un campion al inadecvării, un nărăvit al obiceiului de a-şi pune toată lumea-n cap, un amestec de sentimentalism şi agresivitate, o natură frustă, mereu în pericol de a face gesturi şi declaraţii nepotrivite. De la o vreme, constat, nu fără o anumită perplexitate, că nu l-am citit cum trebuie. Adversarii săi politici au reuşit să mă convingă că, dincolo de defectele lui, omul e de o anvergură aproape cosmică. E, asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina, „ăl mai tare om din lume”. Dintr-un garaj prăpădit, fără telefon operativ, evacuat de la Cotroceni de guvern, parlament şi o bună parte din popor, Traian Băsescu pune zilnic în mişcare ţara şi, am putea pentru ca să spunem, mapamondul. Uniunea Europeană e o mică sectă de fraieri, care reacţionează prompt la manevrele lui destabilizatoare. (Ale lui şi, fireşte, ale „clicii” de pîrîcioşi trădători, manevraţi, tot de el, ca nişte guguştiuci decerebraţi). Băsescu are o putere trans-instituţională. Îl slujesc, tremurînd, dl Barroso, dna Reding, Angela Merkel, Curtea de la Veneţia (de Curtea Constituţională a României nu mai vorbim), Statele Unite, o sumedenie de miniştri şi ambasadori occidentali şi mai toate publicaţiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel, Frankfurter Allgemeine Zeitung, The Economist etc. Toţi şi-au făcut un program de viaţă din susţinerea lui Traian Băsescu şi urmăresc, cu sufletul la gură, peripeţiile referendumului dîmboviţean, lucrînd, în ascuns, pentru invalidarea lui. Dar chiar şi unii miniştri ai guvernului inamic (şi nu oricare, ci tocmai cei de la Administraţie şi Interne) sînt agenţi sub acoperire ai preşedintelui suspendat. Individul e de nestăvilit. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. Plagiatul primului ministru e o făcătură a machiaverlîcurilor sale politice. A reuşit, prin malversaţiuni subtile, să doboare moneda naţională, să gonească investitorii străini, să blocheze activitatea guvernului. Rămîne de văzut dacă nu cumva a pus la cale şi seceta. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. Singura speranţă rămîne colonelul Dogaru, care promite să îl detroneze printr-un bine organizat haos popular. Pînă atunci, abia dacă mai putem îngăima mici obrăznicii: îi spunem, cu o ironie zdrobitoare, „simplul cetăţean din garaj” sau „cetăţeanul în tricou albastru”. Dl Ponta e, după spusele preşedintelui interimar, „intimidat”, iar preşedintele interimar e atît de tulburat încît şi-a uitat engleza. Se zvoneşte că, în viitorul apropiat, Traian Băsescu ar putea cîştiga şi alegerile din America. Încet-încet, încep să fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlănţuită.

Sibiu, în altă zi de august a aceluiaşi an

Cum bine se ştie, sînt, orice-aş face, un „intelectual al lui Băsescu”. Pînă să ajungă el preşedinte, şi eu, şi Liiceanu, şi Patapievici, şi Cărtărescu şi alţi cîţiva din aceeaşi categorie eram nişte neica-nimeni. El ne-a inventat, ne-a făcut oameni, ne-a pus pe piaţă. Lunar, trecem pe la casieria prezidenţială şi încasăm mari sume de bani, pe care le bine-merităm prin publicarea unor ample poeme omagiale. Opiniile noastre nu sînt ale noastre. Sînt ale lui. Am trăit în mizerie şi anonimat pînă prin 2005, cînd ne-a ajutat Dumnezeu şi am devenit, peste noapte, „băsişti”. Aşa stînd lucrurile, vom dispărea din cultura autohtonă odată cu el. Pînă atunci însă, înotăm, euforici, în privilegii. Cel puţin aşa se spune. Nu e limpede despre ce privilegii e vorba. Nici editura Humanitas, nici Colegiul „Noua Europă”, nici revista Dilema veche nu sînt cadouri prezidenţiale şi nu consumă bani publici. Iar Patapievici a fost numit la ICR înainte să fi apucat să scrie vreun rînd encomiastic despre „marele om”. Cît despre averi, nu putem nici măcar visa la recompensele financiare ale unor vedete mediatice din „opoziţie”. Dar asta e! Vom gravita veşnic în jurul patronului nostru, marele manipulator al obositei noastre gîndiri...

Uneori, totuşi, mă cuprinde invidia. În ciuda prestaţiilor noastre neruşinate, n-am ştiut să obţinem ceea ce, cu siguranţă, ni s-ar fi cuvenit. În această privinţă, „intelectualii lui Antonescu-Voiculescu” au fost mai eficienţi. Au muncit, e drept: s-au zbătut, „au muşcat” (vorba lui Mircea Diaconu) seară de seară, ani de-a rîndul, din portretul duşmanului, dar măcar s-au ales cu cîte ceva: au ajuns miniştri, consilieri prezidenţiali (interimari), șefi de televiziune, comentatori politici emeriţi. Noi nu ne-am gîndit, de pildă, să ne plasăm copiii în posturi de secretari de stat, să obţinem mandate de ambasadori, sau să le prelungim pe cele deja obţinute, prin mici complicităţi cu un premier plagiator, sau cu un preşedinte nevrotic. Noi am rămas nişte „mediocrităţi poleite”, nişte „aşa-zişi”, nişte lingăi păguboşi. „Intelectualitatea” noastră, culpabilă prin ea însăşi, nu poate spera să se ridice la nivelul de rafinament şi fineţe spirituală al unor iluştri viitori academicieni ca Şova, Surupăceanu, Bănicioiu, Chiţoiu, Gust sau Haşotti. Dar chiar dacă e vorba de „adversari”, contemplăm cu amărăciune destinul unui distins profesor universitar care, după lupte seculare în arena Antenei 3, a ajuns şeful diplomaţiei locale, pentru a fi evacuat scurt, după cîteva săptămîni, „cu felicitări”. Va fi înţeles, poate, că a fost tratat ca simplă carne de tun academică, că, de fapt, cei pentru care a combătut nu dau doi bani pe el şi că nu e destul să ajungi în posturi înalte. Contează puţin şi în ce companie ajungi să le ocupi. Aviz amatorilor! Ferocitatea militantă nu e, întotdeauna, rentabilă. Eşti pus pe tuşă fără ezitare, dacă aşa o cer „enteresele partidului”...

13 august 2012

 


41 comentarii 53130 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 444, 16-22 august 2012

Poate ca este asa, sau poate ca nu.

Sa fim serioși. Simbria poate îmbracă multe forme printre care recunoașterea pentru un intelectual de calibrul dumneavoastră este cea mai importanta. Faptul ca puteți sa-i spuneți prin viu grai președintelui ce gândiți iar acesta se preface ca va și asculta, este un balsam perfect pentru ego-ul dumneavoastră. Perfect chiar pentru a înlătura coșmarul statului in aceeași barca cu troglodiți patologici gen Boureanu. Aceeași explicație este valabila si pentru domnul Patapievici si pentru domnul Cartarescu.

Este de-a dreptul

caraghios, sa nu zic altfel, sa crezi ca dnii Plesu si Cartarescu se subordoneaza cuiva...
Domnule Plesu, am cunostinte care nu s-au gandit in viata lor sa citeasca vreun rand scris de dumneavoastra sau de ceilalti ''intelectuali basisti'', insa va desconsidera, va judeca etc. Cum pot acesti oameni sa para seriosi in fata cuiva? Dar ce ma mai mir, argumentele si baza serioasa a unei discutii au devenit niste mofturi la romani, unde dialogul practic a fost inlocuit in buna masura de urlete de frustrare, de racnete pline de orgoliu....Multa sanatate va doresc si la cat mai multe articole savuroase.

Prejudecăţi, persoane, principii

Articolul tratează cu mult umor şi ironie problema denigrării sistematice a „intelectualilor lui Băsescu”. Prin împingere la absurd a unor idei larg vehiculate de către diverşi politicieni şi analişti este scoasă la iveală șubrezimea unor scurtături de gândire foarte la modă în zilele noastre. Cu toate astea, este puţin probabil ca astfel de ironii să schimbe opinia generală, căci, se dovedeşte încă odată că, cu cât este mai simplistă şi mai mare o gogomănie, cu atât este mai convingătoare în mentalul publicului. Iar repetiţia difuzată în masă e mama manipulării. Nevoia mulţimii de ţapi ispășitori este o chestiune veche de când lumea. La fel şi apetenţa pentru diversele teorii ale conspiraţiei. Pornind de la astfel de aspecte ale psihologiei maselor, strategiile politice bazate pe prejudecăţi, pe lenea/limitările de gândire, pe lipsa unor informaţii de calitate sunt cumva justificate din punct de vedere strict utilitarist. În aplicarea unor astfel de strategii, mă aştept ca un politician să nu fie mai moral decât minimul necesar pentru a-şi păstra imaginea în ochii maselor a căror seducţie o vizează (intelectualul-politician nu îşi poate permite acest „lux”, dacă nu vrea să devină doar politician). Din fericire, strategiile imorale, eficiente pe termen scurt pot fi dezastruoase pe termen lung pentru cei care le orchestrează. În acest context, consider că intelectualul trebuie să aibă rolul de a demasca imoralitatea şi manipularea, de a contribui la educarea maselor în acest sens.

Urmărind comentariile la acest articol precum şi unele discuţii din mass-media, am o puternică impresie de inutilitate enervantă, de discuţie la nesfârșit a unor false probleme, de învârtire în jurul cozii şi risipă de energie. E drept că naţia noastră nu a fost niciodată reputată pentru eficienţa sa în identificarea şi rezolvarea problemelor, dar pare că merge şi mai jos din punctul ăsta de vedere. O posibilă cauză ar putea fi abordarea excesiv emoţională, ataşarea naivă de anumite figuri publice precum şi demonizarea altora. Cu voia d-voastră voi face din nou apel la argumentul lui K.R.Popper. Anume, întrebarea: „cine trebuie să cârmuiască?” are un răspuns banal, steril, cunoscut încă de pe vremea lui Platon: „cei mai buni şi mai înţelepţi”. Eroarea constă în faptul că se face ipoteza tacită că cel care deţine puterea are posibilitatea de a face ce vrea. Ori, în realitate nu există suveranitate neîngrădită căci liderul însuşi este supus sistemului complex în care se află. Popper („Societatea deschisă şi duşmanii ei”) propune o altă întrebare: „Ce am putea face să organizăm în aşa fel instituţiile politice încât guvernaţii răi sau incompetenți să fie împiedicaţi să cauzeze prea multe prejudicii?”. Altfel spus, nu ar trebui să ne concentrăm asupra persoanelor ci mai degrabă asupra principiilor după care funcţionează instituţiile democratice. Aceste principii ar trebui analizate. De altfel şi reacţiile internaţionale la ultimele evenimente au fost strict numai pe probleme de principiu. Deşi atractiv, este în fond inutil să discutăm dacă domnii Ponta sau Băsescu sunt „buni” sau „răi”. Este o falsă problemă. Sunt oameni, sunt imperfecţi, sunt dependenţi de sistemul complex în care relaţionează, se descurcă cum pot. Focalizarea pe anumite persoane este un demers de natură emoţională, duce la polarizare socială şi la exagerarea importanţei persoanelor. În schimb, concentrarea discuţiei pe cum anume funcţionează sau ar trebui să funcţioneze un anume principiu, instituţie, mecanism poate duce la coalizare şi la rezolvarea unor probleme reale, cu adevărat importante.

Adevarat

"De la o vreme, constat, nu fără o anumită perplexitate, că nu l-am citit cum trebuie." Si n-ati fi singurul. Pentru ca asa am fost invatati, sa vedem partea rea (sa fim excesiv de critici) si sa ignoram partea buna a lucrurilor. Cateva repere bune pot face sa intelegem ce mare castig a avut Romania ieri in fata lumii occidentale. Iar meritul ghici al cui ar fi ;))

Si chiar, ca bine scrie in comentariul de mai sus, nu credeti ca nu facem bine daca nu folosim diacriticile asa cum scrie la carte? Au trecut, totusi, 20 de ani... Si eu sunt de acord ca a fost o porcarie, limba romana fiind la vremea aceea fara nicio problema. Dar nu credeti ca daca inca si acum ne incapatanam sa scriem pe stil vechi, ii debusolam pe cei mult mai tineri decat noi, cei care au pasit pe bancile scolii dupa 1991?...

Sint vechi, domnule!

Intreb si eu daca mai aveti rabdare si putere sa cititi: de ce n-ar fi Basescu presedintele cel mai bun? Din toate aparentele cauta comuniunea cu Dumnezeu in ceea ce face. O are pe "Ana" zidita in cladirea bisericii sale. Prin toate dovedeste ca "are o stea puternica" deasupra capului. De ce atunci să ne rusinam de etichetarea de "băsist"?

Mai mult decât atât: democratia, asa cum o inteleg basistii inseamana lupta continua. Omul, romanul, e pacatos, si daca il supraveghezi si il crezi din ziua a 300-a ca nu va fura, in ziua a 301-a el va fura. Deci democratia nu este liniste si pace sociala, este continuu vuiet, este stihia dezlantuita, aia e democratia. Ceea ce infiereaza uslinosii, este dihonia, prigoana si ura adusa intre romani de "portocalii". Ca si cand vezi-Doamne doar PSD si PNL si PC ar avea iubirea si consensul de adus romanilor. Pai consensul adus de USL ar fi "fratie in hotie". De-asta acum stim ca 7,4 romani sunt cei trandavi, cei puturosi, cei rezistenti la evolutie, la innoire. Dar mai sunt 7,4 mil care vor evolutie, plus 3,0 mil emigrati si 2,0 mil urmasi ai austriecilor, sasi. Asa arata Romania azi.

Si nu va fi democratie decat cand lupta politica se va ascuti si mai mult. Dar la maniera basistilor, nu uslinosilor.

Antonescu si-a ratat repetat ocazia sa taca despre Basescu si sa se intoarca cu consens si vesti de pace spre Europa. E si greu daca nu chiar imposibil sa faci apologia pacii sociale cand tu, mare istoric, faci raspunzator pentru tot raul din Romania un singur om. Dar speranta in decomunizarea lui Antnescu e atat de discreta incat lipseste cu desavarsire.

sarcasm

de cind a inceput preluarea puterii de catre actualua pereche ponta-antonescu, nesiguranta mea, frica iscata de calcarea legilor in picioare de catre niste oameni cu grave defecte de caracter a fost domolita intr-o oarecare masura numai de umor. D-le Plesu, dincolo de linistea care imi da articolul Dvs ca nu pot fi nebuna daca si Dvs ginditi la fel, sarcasmul dvs e nu numai delicios, revigorant dar convingator in acelas timp. Multumesc pentru aceasta.

base

Draga Judit , stai linistita si nu te mai teme atita . Actuala coalitie de la putere ( USL ) este neputincioasa in fata lui Basescu, dupa cum la fel de neputinciosi s-au dovedit si cetatenii care au raspuns la referendum cu 90% pt demiterea basescului. Basescu nu poate fi dezlipit de pe scaunul de la Cotroceni ; serviciile secrete, CCR, CSM si Procuratura stiu de ce...Chiar daca obiectul admiratiei tale a strins la referendum cel mai mare numar de voturi "contra" pe care le-a avut un politician din 1990 incoace...

Hai bre'! Ma leshi !?

Mai, coada de tigaie din bucataria Coanei Zitza ! De ce nu votati voi schimbarea presedintelui la moentu' alegerilor !? De ce vreti sa-l schimbati pe teribilul prezident asa la o "pauza" de gratar !? Se grabeste cineva sa ne dea pomeni si nu poate decât din Cotroceni !? Hai bre' Ma leshi !?

Cu procurori in vizita prin sate

Domnule Plesu , despre vizitele de lucru ale procurorilor cu Biblia in mana prin sate ce ziceti ?
Despre Rosia Montana ce ziceti ? Despre interese economice si pozitii politice in apararea lor ... F16 .... etc... etc... Dumneavoastra sunteti un om inteligent . De ce credeti ca aveti de-a face cu o armata de prosti ? Poate ca unii ca mine care v-au citit cu placere o viata , care au promovat Proclamatia de la Timisoara , astepata putina obiectivitate in locul dispretului pe care mi-l aplicati . Si revin : despre taranul pus sa jure pe Biblie de procurori ce ziceti ?

Lovitura De Sat in tara intoarcerii celuilalt obraz

Doamna Popa Monica, procurorii au mers la sate cu biblia in mana pentru ca acolo era ceva putred; acolo au mers mai intai interlopii platiti de USL sa manipuleze voturile in favoarea lor, de acolo au incercat sa se fure voturi prin care sa se schimbe puterea in tara; lovitura de stat(esuata) a inceput de la sat; procurorii trebuiau si trebuie sa depaseasca orice obstacol estetic (juramant pe capota masinii ,samd... ) pentru a apara ceea ce a mai ramas pur din tara asta, satul romanesc, de excroci cu diplome false ,demagogi si diavoli ce vor sa se imbogateasca prin orice mijloace; Pentru Dumnezeu, sa nu lasam cloaca politica dornica de putere si imbogatire sa dea nici-o palma taranului roman, pentru ca el nu stie decat sa intoarca celalalt obraz;

Informatii pentru Popa Monica

Deoarece vad ca pareti a cauta in mod sincer informatia, desi ma mir ca nu ati gasit-o pana acum, imi face o deosebita placere sa va ofer Articolul 85 din Codul de Procedura Penala (al Romaniei, evident, ca aici locuim):

Art. 85: Juramantul martorului

(1) Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
(2) In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe biblie.

Deci vedeti cum e taranul pus sa jure cu mana pe biblie? Asa scrie in legile tarii noastre, pe care unii din noi, dintr-o evidenta prostie, ne chinuim sa le respectam.

Sperand ca veti raspandi aceasta informatie in cercurile dumneavoastra, va multumesc pentru interes.

Aha!

Aşa deci....art. 85.....martorul jura cu mâna pe Biblie.
Dar chiar Biblia (Mat. 5, 34...) interzice credinciosului sa jure.

Cum facem cu prostioarele domniei voastre? Pardon, ale legii. Ce credeti că alege ţăranul din Dolj, în ignoranţa lui, să respecte? Legea „ţarii noastre” sau pe cea a lui dumnezeu? (Răspândiţi in cercurile inteligente...).

Ce repede ati sarit sa citati din Biblie... cum va convine.

Ca Matthew 5, 33-37 se refera la juramintele folosite in limbajul de zi cu zi, cum ar fi de exemplu Victor Ponta la Antena 3 spunandu-i lui Gadea, "Domnu Gadea, ma jur pe mama, n-am copiat un paragraf. Sa-mi pice stiloul din mana Domnu Gadea si sa nu-l mai pot apuca niciodata" . (citat fictiv, folosit pentru exemplificare)
Iar acest lucru este evident din 5, 37: Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu``; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.
Poti vedea aici intregul paragraf: http://rom.scripturetext.com/matthew/5.htm
iar in engleza, iti ofera si interpretare: http://bible.cc/matthew/5-34.htm

Cat despre intrebarea dumneavoastra de raspandit in cercuri inteligente, cititi aici un posibil raspuns: http://rom.scripturetext.com/romans/13.htm

Iar daca stapiniti limba engleza, puteti citi si un pic de comentariu: http://www.gotquestions.org/laws-land.html

Dupa ce v-ati documentat, sunteti sigur ca vreti sa raspandim gandirea dumneavoastra incompleta prin cercurile inteligente?
Aceste cercuri ar putea considera ca va folositi de un rand din biblie luat in afara contextului ca sa dovediti ca Juratul pe Biblie inaintea declaratiilor juridice, care este un proces folosit in toata lumea asta, este de fapt o incalcare a cuvantului lui Dumnezeu.

„stăpânirea”

Stau si ma mir ca prostul de câta fudulie stupidă pot pune în joc „intelectualii” ăştia... Nu ştiu câtă minciună şi câtă prostie e in demarcheul ăsta (al lor, nu al meu; în al meu, ştiu). Ce zice în continuare dl Bunescu este ceea ce prevedeam acum câtăva vreme: „stăpânirea vine de la Dumnezeu”. (Făra moftul ăsta n-am fi fost de-ajuns de intelectuali).
VINE d-le Bunescu! Ghinion. Ce spunea sf. Pavel era adevarat pe vremea aia. Dar, de-atunci, şeful se ALEGE, prin efect al „liberului arbitru” popular. Dumnezeu nu încurcă borcanele, nu e „intelectual”: liberul arbitru este într-adevar „liber”: face ce vrea muşchii lui, fără ca Dumnezeu să intervină.
(Nu sunt chiar sigur că pe ăla îl chema „Clinias”. O fi fost „Clinius”....)

Nu stimabile!

Cautati (sau intrebati un popa) o istorioara de Vasile cel mare (sfant) despre numitul Clinias, cetatean pus sa jure, dar care prefera sa piarda procesul. In virtutea VT SE PUTEA JURA! Era o porunca care interzicea doar sperjurul (a 5a). In context crestin nu se mai poate.
Sursa autorizata si recunoscuta -de orice crrestin- de interpretare sunt Omiliile sf. Ioan Crysostomul. Se gasesc pe internet, in toate limbile. Chestia cu "cuvantul" nu e o generalitate in care puteti inmuia orice torchon "logic". Trebuie inteleasa, inainte. (Indr-adevar justitia, justitiile, NU inteleg de ce-ul interdictiei.
(Nu mai folositi cornilescu; nu sunt ortodox, dar e o versiune incerta, mai ales daca e interpretata de protestanti).
Raspanditi in continuare, printre inteligenti. Fiti sigur ca nu sunt imbecili.

:)))

Ii rog pe 'cititorii domnului Plesu, mai inteligenti ca mine' - Dilema ar trebui sa modernizeze un pic conceptul comentariilor: vreau si eu sa ma bucur de optiunea banalului 'like' cd imi place un comentariu, dar si sa pot rasuci degetelul spre podea cd ma izbesc de diafana naivitate a unor mesaje, ca de pilda cel al doamnei Popa. Atat si nimic mai mult! Cred ca e o pretentie legitima si onorabila! (a se vedea, de ex.,site-ul timesnewroman.ro)
Cum putem lua legatura cu 'oamenii de bine' de la Dilema, sa le sugeram ideea?
Ar fi mult mai nostim si antrenant!!

Freigeist,

Am insomnie. Ne-am „procurat” o pisică. Doarme mai ales ziua. Noaptea vânează.

Nu acord nicio „circumstamţă atenuantă” nimănui: Antonescu ma enervează, cu obiceiul de a-si freca mâinile ca ţăranii, dar mai ales cu citatele în franceză, pe care n-o înţelege. (zice „en avant” cu sensul de „care s-a întâmplat inainte” în loc de „auparavant”. „En avant” e altceva, deşi sună la fel....). De „engleza” domniei sale nici nu îndrăznesc să mai zic ceva, pentru că mă abţin să atac inferiorii şi animalele mici. Are, destul de des, o formă de stupiditate suficientă, şi, am mai zis, un discurs prea larg ca să mai circumscrie ceva. Într-un târziu, dar de fiecare dată prea târziu, fraza domniei sale se închide. Atâta că în acel moment ai uitat subiectul. Cred că este el însuşi, la sfârşitul frazei, victima amneziei. Dar, peste toate, e net mai bine spălat decât Băsescu. Sunt sigur că şi miroase mai bine. Cireaşa de pe colivă -unica cireaşă- este că este onest; vedeţi, oamenii sunt suficient de complicaţi ca să poată fi oneşti chiar dacă sunt ridicoli. În acest moment este, pentru români, o imensă calitate (să fii onest, nu ridicol).
În fine, nu-l atac pentru că nu el este subiectul, ci Băsescu. După cât mi-aduc aminte nu s-a facut referendum in chestia Antonescu.
Despre Ponta...aici am puţine de spus, nu mi-e simpatic; o problemă mi-a pus zâmbetul lui şi mai ales tonul care caută complicităţi: „nu-i aşa că am dreptate? Nu-i aşa că ce spun e la mintea cocoşului, cocoşelului?”. Altă problemă a fost fundul lui prea lat. Nu se cuvine. Trebuie să te abţii să ai fundul atât de lat, e chestie de educaţie. Mais on fait c'q'on peut avec c'q'on a, et là, ON EN A!
În chestia plagiatului: aveţi dreptate. Dar, din 1926 (poate ca greşesc un pic anul) există, la Sorbona, un raport îngrijorat asupra numarului de plagiatori la doctoranzii romani (care-şi dădeau acolo doctoratele). Este obiceiul locului (acest loc, nu Parisul). Cauza este inaptitudinea românească la gândire. Ca să „iasă doctor” românul TREBUIE să plagieze. De fapt nu-i prea trebuie doctoratul. E chestie de fuduluie, nu de competenţă. Atunci DE CE să nu-l cumpăr? In fine acuzatorii săi sunt, în mare proporţie, plagiatori: Andrei Pleşu a ciupit un pic din cutare, Liiceanu, la fel, Patapievici, la fel, şamd. Este o furtună într-un pahar cu plagiatori. Nici vorbă de „grotesc care separă”. Aici, grotescul UNEŞTE.
Ce mai ziceaţi?
Nu sprijin „această” perversiune. Dar n-o sprijin nici pe cealaltă. Intelectualii români au ales s-o sprijine. De ce? Dracu' ştie. Presupun că Pleşu îl vrea preşedinte pe Baconschi, care-l vrea pe MRU, care-l vrea pe Neamţu, care-l vrea pe Zelea Codreanu....etc.
Nici vorbă de „crime”, prin părţile astea! Aici nu se ucide, domnule! Aici sunt doar asasinate amicale.Mâine ne vom „pupa toţi piaţa edependenţi”, sa vedeţi.
______________________________________________
D-le Vasilescu: când publicati o insultă (a lui Quasimodoart, sau a lui Ujica) este necinstit să refuzati acelaşi lucru celui care răspunde la insultă. Nu mă aştept să fiţi cinstiţi, ar fi prea mult pentru niste intelectuali. Dar atunci, abţineţi-vă de la primele mârlănii (Quasimodo-Ujică, în acest caz).

Quasimodo, petit coquin,

Aceeaşi verbiaţie maladivă şi mârlăneacă, Quasimodoart...Acuma aţi trecut de la „sfinctere” la „viscere”. E un pas înainte, (înăuntru, de fapt) căci sugestia interiorităţii umede şi puturoase rămâne. Cât despre mârlanie, am mai spus-o, este, pentru domniile voastre, doar chestiune de formă. Este ÎN FAPT chestiune de fond! Pour paraître honnête homme, il faut l'être - nu se poate mima evoluţia.

Acuma, pe puncte:

Evit primele paragrafe dim motive de higienă. Dacă ţineţi cu tot dinadinsul, pot reveni. Pentru moment, vă rog să observaţi că I NSULTAŢI.

Despre „obligativitatea separării planurilor în care funcţionează o persoană şi o instituţie”: întâi vă rog să remarcaţi că, în cazul Băsescu confuzia celor doua planuri este făcută CHIAR de el. Atacul la persoana preşedintelui este tradus ca atac la Instituţia prezidenţială. (Nu mai dau exemple, sunt notorii). La CE program politic şi „idei” aderă „orice intelectual”? Are politicianul în chestie un program politic? L-a văzut cineva? Este el („programul”) organizat, clar, structurat, argumentat, cu termene, obiective, mijloace, scopuri cuantificate? Nici vorbă. Este o sumă de intenţii conjuncturale, bîzdâcuri, aranjamente pe picior şi gafe, ridicată la pretenţia de „program”. Omul nu are „idei”, şi cu atât mai puţin ideile unui „politician care nu încalcă legile”, căci LE ÎNCALCĂ! (exemple: nenumărate. Cereţi-mi-le -deşi cred că le cunoaşteţi mai bine decât mine). La ce „aderă” de fapt „intelectualul”? Şi, mai ales, DE CE? Dl. Liiceanu ne-a dat deja motivul: pentru că are „afinităţi”. Ce propuneţi - cu „separarea planurilor” este, dacă se poate spune, o instigare la schizofrenie: „omul este lamentabil, dar acţiunea sa politică este strălucitoare. Nu se ştie cum secretă un şmecher agresiv înalte cogitaţii şi acţii politice, dar iată că se poate, prieteni intelectuali”.

Dacă îl susţineţi pe Băsescu „cu analiză”, ei bine, s-o vedem! „Analiza” nu este conspiraţie, ea trebuie expusă public. Pâna una alta, CHIAR intelectualii (AP, de pildă) produc doar eufemisme- en guise d’ argument pozitiv: doar recitiţi articolul de faţă. Dl. Băsescu este teribil de greu de apărat, rămânând în acelaşi timp în afara patologiei. (patologia avocatului, zic). Ceea ce rezultă întotdeauna, ca argumentar este o supă sălcie şi incertă, care poate fi luată la fel de bine ca ATAC la adresa d-lui Băsescu.
Contestaţia nu este deloc „viscerală”! (A l’occasion nu vă abţineţi DIN NOU de la insultă: „fiind lipsiţi de instrumente de analiză”. Meritaţi, stimate domn, un „argument” contondent, o flegmă pe stradă? Chiar aş vrea să aud un răspuns la asta, în lipsă de SCUZE). În schimb, cum am văzut mai sus, susţinerea ESTE „bolnavă”, şi anume schizofrenică.

„Reperele de excelenţă profesională”: sunteţi HILAR!. Îmi pare rău, acum, că nu am reacţionat mai cu punch la gafele descalificante ale d-lui Pleşu. Oricui altcuiva i-ar fi fost ruşine de anapodele „creştine” ale domniei sale. Oricui altcuiva i-ar fi fost ruşine de parafraza groasă din „Ochii Beatricei”. (exemplele pot fi multiplicate la nesfârşit). Dar suntem în România: mangafaua este admirabilă aici, este „excelenţă morală şi profesională” şi „vector de opinie”. Avem o clasă intelectuală căreia îi lipseşte chiar nervul lucrurilor, gândirea. Nu vorbesc de starea difuză de reflexivitate, căci presupun că o au şi cimpanzeii, ci de activitatea de gândire, bine condusă şi pătrunsă de voinţă. Este caraghios, şi iată, a devenit periculos (pentru ceilalţi) să acumulezi „cunoştinţe” în apnee morală- căci nu vei deveni niciodată un „cultivat”, ci doar o fantoşă fascistă (nici măcar franchement fascist).

Chestiile cu „unghiul ascuţit” ca şi cel „obtuz”(de abordare) nu cer răspuns, pentru ca sunt aproximaţii prea largi ale limbii române. Reformulaţi. Presupun că vreţi să infiltraţi ideea că unghiul ascuţit înţeapă, şi că ne „trăim existenţele” cu obtuzitate. Habar n-am - în cele din urmă. E pur verbiaj.

Eticheta "băsist"

STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare. 2. (În superstiții) Duh rău personificând o forță oarbă a naturii. 3) (în superstiții) Duh rău care personifică forța oarbă a naturii. 4) fig. Forță oarbă care acționează în mediul social. 5) rar Loc pustiu; pustietate. [G.-D. stihiei] /

Poate "stihie dezlănţuită" este pleonastic formulat, se pare că n-am putea avea din descrierea dex-ului şi "stihie inlantuita"!.. Totuşi dl. Sova & Co lucrează mult-foarte-mega-extra-prea-intens la acest aspect, astfel încât poate la anul pe vremea asta lucrurile vor sta în sensul dorinţei şi eforturilor lor. Chirac a fost anchetat, deci e un trend.

(Dvs. Dle Plesu ati facut un apel cu 1-2 ani in urma sa nu-l mai crucifice si stfel sa-l martirizeze oponentii sai, dar nu v-au ascultat.. probabil din cauza de iq redus, in special in platoul gâdelui unde isteria este delirantă)

Acum poate Dl. Plesu a folosit aceasta eticheta pentru a se debarasa "once and for all" de eticheta de "băsist". Vom vedea dacă se va şi întâmpla aşa.

Sau poate va apărea "Partidul Băsist", de ce nu? La cât de penibili sunt adversarii D-lui Preşedinte suspendat, apoi nu e greu să fii contra anti-băsiştilor, şi în felul acesta, în mentalul colectiv inevitabil pe cale de deducţie logică, un băsist.

PS. Înainte să vă aducă în prim plan dl. Băsescu, pentru 1/4...1/3 din vulgată, chiar cred că nu aţi existat.

La subiect...

Am citit cu jubilatie articolul d-lui Plesu, dar alunecind spre comentarii – un viciu de care incerc sa ma dezbar – marturisesc ca m-a coplesit o senzatie de ...rau nedefinit.
Incerc sa-l definesc.
Se pare ca in Romania, dar nu numai, guvernarea pe baza rezultatului numarului voturilor intr-un context de partide reprezentative ale populatiei nu poate functiona. Si nu poate functiona atita vreme cit intoleranta pentru alt punct de vedere ia proportiile la care s-a ajuns in situatia actuala cind un prim ministru il demite din functie pe un presedinte, oricare ar fi el, si mai mult, chiar rezultatele unui referendum, conform legilor in vigoare, de jumatate plus nu sint luate in consideratie pentru ca nu sint acceptate de cealalta jumatate din populatie.
Sa fim bine intelesi, eu nu fac parte din nici un partid, nu am votat si nu simpatizez nici cu Traian Basescu si nici cu Victor Ponta. Amindoi acesti indivizi nu sint nici mai buni si nici mai rai, nici mai cinstiti si nici mai necinstiti decit marea majoritate a populatiei, decit fiecare dintre noi. Nu exista omul ideal care sa fie agreat de catre toata lumea. Lumea nu are nici macar acelasi dumnezeu, ba mai mult, unii au si altii nu au. Dar, slava domnului, sint tot felul de religii care sa impace pe toata lumea si slava domnului ca nici una nu mai are puterea de a le prigoni pe celelalte in lumea civilizata.

Si daca dl. Plesu are convingeri sau simpatii politice de un fel sau altul, nu vad de ce el nu ar avea acest drept si nu vad de ce nu ar avea dreptul sa si le exprime. De cind a devenit o crima sa fii PDL-ist sau USL-ist? Cam cum ar trebui sa scrie dl. Plesu ca sa multumeasca pe toata lumea?
Am citit de multe ori aici comentarii in care i se recomanda sa plece din tara, nu numai din propria-i revista. Exista putine popoare despre care se poate spune ca nu si-au meritat sau nu isi merita oamenii de cultura, oamenii de valoare. Operele si scrierile atitor autori sint reinterpretate si reevaluate de la o epoca la alta, de la o generatie la alta. Totusi nicaieri nu am vazut pasiunea oarba cu care noi, romanii, incercam sa distrugem si sa murdarim valori care au trecut de testul timpurilor si al modelor si o vor face atita vreme cit ratiunea si cultura vor prevala.

Are o foarte mare importanta si face o foarte mare diferenta a avea niste convingeri indiferent de lipsa sau prezenta unor retributii. Au fost atitia oameni care au murit pentru convingerile lor si sint amintiti cu veneratie peste secole si milenii. Micimea acestor timpuri si trivialitatea discursului politic precum si compromiterea si saparea unori valori, indiferent de partid, este departe de a necesita sau a crea eroism de o natura sau alta. Nici nu stiu daca parafrazez pe cineva cind spun: la timpuri mici, oameni mici, dar din pacate acestea sint timpurile cind intoleranta fata de alt punct de vedere reflecta o nazuinta nedefinita si neexprimata de uniformitate, de totaliarism, de excludere si distrugere a celuilalt, o imposibilitate a dialogului, o incatusare a libertatii de expresie. Pai, nu de-acolo am plecat, oameni buni?

Note, stari, zile

Personal, am un punct de vedere reactionar, prin aceea ca existenta unei puteri centralizate este mai buna decat faradelegea. Nu comentez despre costul centralizarii puterii in marile state occidentale dar instaurarea unui sistem de drept nu poate fi un pas optional in dezvoltarea unei tari (cel putin la nivel european).
Din acest punct de vedere, istoria Tarilor Romane cuprinde o medie de domnie de 2.5 ani, spre deosebire de Franta de exemplu, unde media capetienilor e cam de 23. Din aceasta situatie, in afara de puterile invecinate a avut in primul rand de profitat boierimea, de unde faptul ca cele mai mari latifundii din Balcani se aflau aici.
Nu-l compar pe dl. Basescu cu domnitorul Cuza dar un cititor atent al istoriei va descoperi in lovitura de stat care l-a inlaturat, evitarea implementarii unei reforme agrare in beneficiul taranilor. Deci, inlaturarea acestui „monstruos dictator” tine foarte mult de punga si nu neaparat de principii democratice.
Aceste ramasite feudale se vad si acum in satrapiile care s-au ilustrat prin sisteme electorale novatoare. O butada spunea ca diferenta intre Occident si Orient este aceea ca in primul trebuie sa fii bogat pentru a intra in politica in vreme ce in al doilea doar politica iti poate aduce bogatia. Ma tem ca ce vedem acum este prea strans legat de punga si prea putin de „principii” si in nici un caz pentru beneficiul populatiei, indiferent de ce parte a disputei s-ar afla. Samuel Johnson spunea ca ultimul refugiu al oricarui ticalos este patriotismul iar din acest punct de vedere constatam un adevarat exod.
Falsele notiuni de neatarnare nu au adus niciodata beneficii decat unei oligarhii iar acest modus operandi se repeta si acum- in fond, rezultatul nealinierii Romaniei in ultimul sfert de veac comunist a fost un delir politic, social si economic fara pereche in bloc, cu exceptia Albaniei.
Democratic vorbind, nu este „obligatoriu” ca Romania sa apartina Europei, indiferent de forma in care aceasta va dainui, mai unita sau faramitata. Oamenii pot opta pentru neatarnare si un statut permanent si recunoscut pe plan international de nealiniat la nimic.
Din nefericire, efectele se vad deja de pe acum.

Unghiuri suplementare

Hiperbolizarea capacităţilor de persuasiune şi de manipulare a occidentului "naiv" (instituţii şi personalităţi) şi a justiţiei interne "santajabile" de către omul aflat "mereu în pericol de a face gesturi şi declaraţii nepotrivite", deşi primitivă şi ridicolă, are, în fapt, o justificare cât se poate de pragmatică, de raţională. Cei care colportează asemenea inepţii nu se adresează direct nici instituţiilor occidentale, pe care le înfierează sau le persiflează şi nici cetăţenilor al căror nivel de înţelegere depăşeşte instinctul de a-şi procura hrană (prin orice mijloace), de a se acupla (cu orice şi cu oricine) şi de a... scăpa de urmările penale ale foamei şi libidoului lor. Ei îi vizează tocmai pe acei alegători care, inadaptaţi, alienaţi, acerebraţi, păstrează undeva în sufletele lor pervertite, ca pe un cuţitoi ruginit, ilegal, de ne arătat vecinilor decât în momentele de bahică sinceritate, util, însă, la posibile vremi de restrişte, dispreţul neaoş, suveran, faţă de "venetici" şi groaza ca de strigoi faţă de "asuprirea" care s-ar putea prăvăli peste ei dinspre aceşti sofisticaţi spoliatori.
Discursul anti-european găseşte acum, în condiţiile folosirii obrazului gros ca oportun instrument politic, un sol care nu a devenit niciodată infertil într-o Românie unde (nu voi obosi să amintesc asta) patruzeci şi doi de vajnici alegători, dintr-o sută, cred definitiv în sistemul ptolemeic,... fără să fi auzit vreodată de Ptolemeu.
Din nefericire, luând seama la aritmetica electorală, observăm că unghiul din care acţionează mitomanii, deşi pare cel obtuz, este, în fapt, cel adecvat momentului, nivelului de înţelegere al majoritătii, stării (i)morale a electoratului.

Sunt, cred eu, câteva categorii de personaje care ostenesc de ani de zile întru degradarea imaginii "intelectualilor lui Basescu", refuzându-şi - suficienţi şi în propria pagubă - accesul atât la înţelegerea obligativităţii separării planurilor în care funcţionează o persoană şi o instituţie statală reprezentată de acea persoană, dar, mai ales, la a înţelege dreptul oricărui intelectual de a adera la programul politic şi la ideile unui politician care nu încalcă legile, sub rezerva beneficiului de inventar.
Uşor de identificat şi de nominalizat sunt aceia care sunt convinşi că intelectualii îl susţin visceral, fără analiză, pe domnul Băsescu. Ei înşişi contestă visceral, instinctual, fiind lipsiţi de instrumente de analiză, aşa încât nici nu pot concepe că, afară de o simpatie bolnavă, poate sta altceva în siajul susţinerii unui "dictator chel, chiomb, beţiv, futac, bătăuş, mitoman, escroc şi... a amantei sale". Şi, sigur că da, Pământul este centrul universului, iar România, buricul lui...
O altă categorie este reprezentată de aceia care trudesc întru distrugerea imaginii aşa-zişilor intelectuali ai lui Băsescu tocmai pentru a-l deposeda pe domnul Băsescu de susţinerea punctuală - pe anumite proiecte politice şi între anumite limite - a unor oameni care, pentru cei mai mulţi dinte români, sunt repere de excelenţă profesională şi morală, vectori de conduită civică şi de opinie. Susţinut de nişte fiinţe interesate de sinecuri ostentative şi avantaje absconse, inextricabile, preşedintele nu are cum să fie altceva decât ceea ce ni se spune zi de zi, de opt ani încoace, pe unele posturi de televiziune.
Mai putem îndrepta arătătorul şi spre categoria oportuniştilor. A celor care nu au, neapărat, un "dinte" împotriva domnului Basescu, ci se folosesc de imaginea deformată până la grotesc a preşedintelui statului doar pentru a-i "articula" pe intelectualii despre care se face vorbire, în virtutea unei ranchiuni pe care, altfel, la asemenea dimensiune publică, nu ar fi avut prilejul să şi-o ostoiască.
Oricât de primitive sau de sofisticate sunt metodele prin care sunt jignite astăzi, în piaţa publică, parte din elitele intelectuale ale ţării şi oricât de "nobil" poate părea, în mintea odihnită a celor care îndrăznesc să comită astfel de fapte, idealul justificator, de îndepărtare a "cancerului" Basescu, faptul în sine este absurd. Deşi, dacă ne uităm iarăşi la rezultatul demersului defăimător, fie doar şi pentru că se simte clar din rândurile scrise de oamenii aceştia speciali că suferă, că sunt contrariaţi, că sunt indignaţi, pare că unghiul de abordare al hulitorilor este cel ascuţit.

Amestecăm lucrurile. Uneori, din nepricepere, alteori, dolosiv şi diversionist. Punem pe poziţii de egalitate acţiuni aflate înlăuntrul legalitătii cu fărădelegi flagrante, la fel cum stabilim paralele între oameni care greşesc în a-şi exercita funcţia şi oameni care comit infracţiuni pentru a ajunge la funcţii. Ne poziţionăm faţă de evenimente şi de protagoniştii lor ghidaţi de viscere şi de meschine interese, sperând că rezultatul va fi acelaşi şi nu ne dăm seama că suntem victime vinovate ale unghiului obtuz din care ne trăim existenţele.

De labore solis

Va recomand lucrarea cu titlul de mai sus, a lui Walter van der Kamp.
Poate ca unii dintre romani (42℅ ?) cred in veridicitatea geocentrismului si din alte motive, nu doar din ignoranta...
"The truth is stranger than fiction" (Lord Byron)

Intelectualul Presedinte

Imi place sa cred ca dl. Plesu scrie aici, ca si aiurea, ca si confratii pe care admirativ ii numeste, si la a caror pleiada as mai adauga citeva nume, putine intradevar, deci scrie si scriu, ne vorbesc crezind in obligatia intelectualului angajat in viata cetatii.
Imi place sa cred, chiar mai mult ca Andrei Plesu ar putea sa fie Presedintele cetatii, o provocare pentru dinsul si o sansa pentru cetatea noastra atit de incercata .

ce facem?

domnule, sunteti prea mare, prea important ca sa nu admiteti ca ati gresit, ca ati vazut alceva...tocmai pt ca nu basescu v-a inventat nu este bine ca l-ati lasat sa va murdareasca cu apropierea lui gretoasa...nu va onoreaza.... am inteles ca sunteti doar un om, remarcabil fara indoiala, si pentru confortul unui scaun in volvo si altele stiu eu ce nimicuri, ati inchis un ochi, poate pe amandoi, asa si astazi, sa nu admiteti evidenta...paienjanisul ce se s-a tesut si care functioneaza doar in rau ,spre mizerie totala.....de ce procuratura ancheteaza cu zel 500 plangeri cand cele 12000 de acum 4 ani parca nici nu au existat...au gresit 500 f bine sa plateasca...dar amicul Baconski??? dar altii ca ei care au permis alte fraude???hai sa fim sinceri si sa privim tot adevarul... va stimez cu adevarat, iubesc spiritul viu, bogatia cuvintelor si sensul neasteptat pe care il dati lor...simt ca sunteti atasat de radacini romanesti ca nu dispretuiti poporul asa cum am vazut scarba manifestata de amicii liiceanu si patap..de aceea va intreb ce s-ar putea face sa ridicam tara...la inceput de secol trecut tinerii ce studiau afara veneau inapoi...asa s-a cladit "micul burghez sovaielnic"distrus apoi in lagare si inchisori...hai sa-l reformam in lumea IT mi se pare chiar mai usor ca acum o suta de ani...eu ma rog lui Dumnezeu pentru ajutor, dumneavoastra ce faceti??

din nou Basescu...

DEMASCA, asta face! Demasca ipocrizia, vulgaritatea, amatorismul, autosuficienta, naivitatea, sentimentalismul gaunos, lipsa rigorii analitice, irationalitatea (si multe altele...) care fac ravagii in societatea romaneasca. Este un soi de... oglinda - formidabil de utila, dupa mine - a unei societati (ca sa nu zic 'popor', din respect fata de ancestrii nostri si fata de procentul de populatie inca lucida si, in general, din respect fata de oameni, fie ei si nelucizi, si fata de tara mea) care - din varii motive (istorie ingrata, lasitati colective, ignoranta justificata/nu...altele sau poate toate...) refuza incapatanat sa isi accepte si sa isi asume, cu smerenie, cusururile. Cusururi care, iarasi din pacate, pur si simplu NE IMPIEDICA SA MERGEM MAI DEPARTE!
'tot adevarul'... Suna bine, dar - Doamne, iarta-ma! - in contextul dat, mai ca-mi vine sa reproduc si eu celebra replica: 'ce este adevarul??' Daca e sa privim 'tot' adevarul', haideti sa vedem cum s-a ajuns la acest referendum - hai sa aruncam un ochi la intreg lantul de evenimente estivale ale politicii dambovitene, la tradarea mandatului electoral prin trecerea de la un partid la altul (ORICARE ar fi acela!!), la tertipurile procedurale, la demiterile ilegale, la sinuciderile de balci etc etc etc... Pai daca e 'sa privim tot adevarul', cum ziceti dumneavoastra - am intelege, pobabil, ca 'dreptul de vot' cu o astfel de oferta electorala (si ma refer la TOATA clasa politica) este o gluma buna (de fapt, proasta) si ca este literalmente o naivitate sa il exercit pt ca orice optiune ma trimite, inevitabil, intr-un zid. Cu alte cuvinte am intelege ca, din pacate, dpdvd politic, in momentul de fata Romania este o tara FARA IESIRE. Asta e.
Dar - si aici ma tem ca articolul nu a fost inteles - mie una mi se pare ca NU DESPRE ASTA ERA VORBA in acest articol - iar faptul ca inevitabil tot la aceasta abordare ajungem
(captivi fara speranta in formula 'inchisa': 'usl vs. Basescu', usl-isti vs. basisti etc) ii demonstreaza, in mod paradoxal, tocmai prin contestatorii sai - pertinenta!
Articolul vrea sa arate - dincolo de simpatii si antipatii politice - ca, riguros logic, este absurd sa concentrezi tot 'raul' politicii romanesti intr-o singura persoana - ORICARE ar fi aceea! Pentru ca in contextul actual (apartenenta la UE, existenta unor mecanisme minimale democratice - fie ele si stangace, 'impiedicate' ), povestea asta cu 'raul intruchipat' este, pur si simplu, naiva - imposibila! Si este - iarasi - intrucatva amuzant ca societatea romaneasca manifesta aceasta uimitoare disponibilitate de a o 'inghiti' fara sa clipeasca!
Asta e TOT, atat si nimic mai mult - asta cred ca a vrut sa spuna articolul. Iar faptul ca, citindu-l, in loc sa vedem logica din spatele cuvintelor, noi il vedem tot pe Basescu - nu face decat sa valideze ipoteza!
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit - nu acuz optiunea politica a nimanui, cum am spus, mi se pare ca nu suntem doar manipulati in mod jalnic (ba de unii, ba de altii), dar - ceea ce e cel mai grav - suntem fara speranta (rational vorbind). Doamna Anca Ioana, faceti foarte bine ca va rugati - ar trebui sa o facem cu totii, un efort sistematic si colectiv! Si eu o fac. Si, in afara de rugaciune, ar trebui ca fiecare in parte sa ajutam si sa contribuim la insanatosirea acestei societati cu tot ce avem mai bun in noi, cu vocatia, darurile si talentele care ne-au fost date.
In ce ma priveste, impresia mea este ca Andrei Plesu are doua talente (o avea si altele - si le are: critic de arta, filozof etc. - dar astea sunt f vizibile si intereseaza, in prezent, societatea romaneasca): talentul cuvantului si 'mirosul ipocriziei'. Sunt formidabil de utile in acest moment, dupa mine, pt Romania aceste calitati - pt ca nu numai ca observa si demasca, dar o face cu logica, rigoare, spuma si umor! Cred - imi permit asta - ca s-ar putea ca unele lucruri pur si simplu domnului Plesu sa ii scape, in pofida admirabilelor sale calitati (si aici am in vedere dedesubturile 'grele' ale ecuatiei politice romanesti - dar, oricum, acestea si mie si multor altora ne scapa, nu prea avem ce face...). Oricum, e greu sa dai cu presupusul cand nici tu nu te pricepi (ma refer la mine...).
Altfel, nu inteleg sincer de ce lui Andrei Plesu i se cere sa fie un erou. Nu stiu daca asta e stofa lui, dupa cum nu stiu nici daca asta nu e - timpurile vor arata cat de 'eroi' suntem fiecare. Pana una alta, are rolul lui, bine definit, in societatea romaneasca. Un rol util, curativ si, la drept vorbind, cat se poate de... vesel si inviorator!

Aplicarea dublului standard

A trecut destul de mult timp de cand am incetat sa citesc editorialele dlui Plesu - ma refer la cele cu subiecte inspirate de politica romaneasca. M-am oprit pentru ca nu am dorit ca admiratia pe care o am pentru scrierile dumnealui sa fie iremediabil umbrita (deh, suntem oameni cu slabiciuni omenesti) de aplecarea dumnealui spre a scuza si a expedia rapid ceea ce nu este de scuzat si nici de expediat. Astazi, insa, am citit articolul acesta. Comentariului facut pe pagina Dilemei de dl. Adrian Rusu as dori sa ii mai adaug cateva ganduri.

Dl. Plesu respinge acuzatia de a fi "intelectualul lui Basescu", aducand ca proba suplimentara, cu binecunoscuta ironie, faptul ca un intelectual al lui Basescu ar fi primit beneficii in schimbul obedientei sale, ceea ce in cazul dumnealui si al altora nu s-ar fi intamplat. Dar care este problema? In fond, pastrand proportiile, si Stalin, si Ceausescu, si Hitler, si Mussolini si-au avut fanii cinstiti - adica pe aceia care si-au sustinut cu reala incredere si pasiune idolii fara sa astepte (sau sa primeasca) ceva in schimb. Este, oare, relevant un astfel de argument?

As dori sa ma mai opresc asupra unui singur fragment al articolului, pentru ca nu ar avea sensi sa repet argumentatia dlui Rusu. Dl. Plesu il dojeneste pe dl. Marga pentru ca a aparat cu prea mult elan o guvernare care l-ar fi aruncat rapid la gunoi si adauga, sfatos si cu un aer de "deh, baiete, prostia se plateste", ca, intr-adevar, compania conteaza.

Ma intreb daca dl. Plesu se gandeste vreodata la toti slujitorii fideli pe care i-a catapultat "stihia" la gunoi... Ma intreb daca dl. Plesu se gandeste vreodata la propria experienta la Cotroceni, sub aceeasi "stihie". Oare atunci compania nu conta? Sau cumva se trece sub tacere acest episod pentru simplul fapt ca dumnealui si-a prezentat demisia, in timp ce dl. Marga a fost eliminat de la Externe?

Stimate domnule Plesu, As fi

Stimate domnule Plesu,

As fi ris citind despre distinsa "stihie dezlantuita" daca nu ar fi fost atit de trist. Romania ultimelor luni e amara, mai amara ca oricind. Nu mi-am inchipuit ca atita ura e posibila, ca aruncatul cu noroi (figurativ) poate deveni un sport national. Am petrecut ultimele doua saptamini in tara, dupa o lunga absenta, si m-am intors siderata: toata lumea vorbeste urit despre toata lumea. Faptul ca o institutie minunata cum e Institutul Cultural Roman e improscata cu noroi si amenintata cu disparitia sau faptul ca premierul statutului a plagiat si nu are nici macar bunul simt sa-si admita greseala sint tratate ca fleacuri... Parca nu mai conteaza ce ai facut, ce ai fost, ce esti. In ochii unora te defineste doar tabara in care esti (sau nu esti).

Va respect si va admir demnitatea,

Mihaela Popoviciu Draisma

despre articol

Chiar v-am vazut in Sibiu, eram in vizita. Din pacate, a fost foarte cald si aglomerat din cauza festivalului de muzica populara. Un oras cu farmec, mult mai ne-renovat decat credeam.

Superb articol! De acord cu tonul si continutul lui. Acum e timpul pentru parabolele lui Iisus...

Din experienta mea, cei care nu va inghit fie nu v-au citit si reactioneaza umoral, din auzite si hazardul temperamentului propriu, fie v-au citit dar n-au inteles nimic intrucat judeca doar dupa ecuatia "de-al nostru/de-al lor". In fond, forme de prostie si netrebnicie. La fel cei care vorbesc despre carti/domenii de care nu au habar etc.
Despre jurnalisti: in general, au o gandire situata la nivelul afectelor (se poate infinit elabora, desigur, in legatura cu natura viciilor etc.), daca nu mai rau. Chiar si CTP, care desi e un jurnalist in mod net dintr-o alta categorie umana, are discernamantul blocat de afecte adesea, chiar daca foloseste o logica elementara corecta si bun simt. Ratiune superioara, bun simt - cateva lucruri care te echilibreaza si te elibereaza de reactivitatea primara a atasamentului. Sau macar un pic de eticheta din obisnuita si educatie daca nu neaparat din onestitate si intelepciune, cum au politicienii europeni.
Ca sunteti criticati in maniera asta incepe sa devina enervant, inteleg si e normal sa reactionati. Sper ca rafuirea din politica interna sa functioneze spre binele nostru si lumea sa devina mai constienta de miza care se joaca in politica.

Cu respect

merci

Toate multumirile mele si lacrimile ...de ras!

De-abia astept

De-abia astept sa citesc sau sa aud pe undeva acum, dupa acest articol, cum ca Plesu s-a dat in sfirsit de gol, demascindu-se "involuntar" complotul urzit de Basescu din cotloanele garajului sau; cum s-a recunoscut in sfirsit ca Merkel si Barroso sint mina-n mina cu Basescu, la fel si americanii, ziarili straine etc. Numai "prietenii" nostri rusii au ramas in afara complotului basescist cerind capul lui Basescu si mai ales demolarea justitiei fie ce-o fi. Oare de ce stau si ma intreb, de ce ii cred propagandistii rusi atit de timpiti pe romani incit sa se mai ia acum si de bunavoie dupa ei, dupa ce romanii au fost siluiti istoric de rusi absolut de cite ori s-a putut, rusii nescapind niciodata ocazia sa ne mai ia cite ceva. Or fi stiind rusii ceva in plus despre milioanele de oameni simpli si marii puscariabili care dupa ce au furat ca in codru ar vrea acum sa lipeasca mai degraba Romania de Rusia doar ca sa scape de tribunal si sa poata fura in continuare linistiti, statul de drept impus de UE stindu-le ca tigarea in ochi. Cu tot respectul nu-i vad in stare pe Crin si pe Ponta sa fi orchestrat lovitura data statului de drept sub pretextul suspendarii lui Basescu. Si nici pe ceilalti din tabara USL, sincer sa fiu nu-i cred in stare de un asemenea plan care depaseste cu mult posibilitatile intelectuale de care dispun. Planul distrugerii statului de drept ne-a venit cred de unde ne-a venit si votca din moment ce toti agentii rusofili de teapa lui Iliescu si Dinescu la unison cu vocea Moscovei nu mai prididesc in a-l sustine la nesfirsit, fie ce-o fi, de la o vreme chiar si in detrimentul USL. Numai vocea Rusiei si puscariabilii par a mai fi dispusi sa mearga cu planul pina la capat si ar mai avea ceva de cistigat distrugind justitia si economia la un loc cum se intimpla acum la noi.

Arta şi foloasele eufemismului

Găselniţa d-lui Plesu este să plaseze neisprăvirea în categoria fenomenelor naturale, a „stihiilor”. Nu te poţi opune furtunii, este supraumană - este, cumva, de natură divină. „Fenomenul” are resurse nelimitate: Hopa Mitică este un Prometeu local, chel şi şaşiu dar impenitent, imbatabil, inoxidabil. Reproşul eventual va fi diminuat, făcut aproape simpatic: este „gureş” (nu „gură spartă”). Este „sentimentalist şi agresiv” (nu „canalie”). Dacă e beat mort, omul se va numi, în mintea d-lui Pleşu, „turmentat”: cu asta d-l Pleşu şi-a luat şi distanţa superioară - căci personajul devine un citat, un déjà-vu, déjà classé, pe care d-l Pleşu îl are in repertoriu - iar beţia murdară devine simpatică şi benignă „ebrietate”.

Efortul d-lui Pleşu - de a reduce mârşăvia la simpla inabilitate, pardonabilă, a celui „frust” - zboara la aceeaşi altitudine cu cel al galeriei de fotbal care va numi cutare echipă „câinii roşii” (verzi) când e vorba doar de o bandă de terchea-berchea, sau de cel al chibiţului care vrea să vada in Ioan Rus un „intelectual” - „de la Cluj”. (Omul zice că a fost „demisionat” (demis) şi „involvat”- are un soi de strabism al inteligenţei, dar îi declară pe ceilalţi politicieni „proşti”). „Animalul politic” nu este „animal” ci dihanie insalubră, „câinii” roz nu sunt câini (cu atât mai puţin „dulăi”) ci şobolani, iar intelectualul (de la Cluj) este un doar un biet pretenţios.

Al doilea tip de eufemism este mai degraba unul de ţăţică de 50 de ani, (casnică şi momental, foarte nefericită): să fii „intelectual al lui Băsescu” nu vrea să zică necesarmente că ţi se reproşează că el te-a creat ca intelectual, nici că treci pe la casieria Preşedenţiei, nici că ai „dispărea din cultură” odata cu el (de altfel el nu va disparea din cultură, pentru că nu acolo se află). Reproşul este mai nuanţat, dar fireşte, este mai eficient (dar şi mai grosier) să pui în gura adversarilor reproşurile la care POŢI să raspunzi.

Reprosul! Vrem reprosul!!

Bine, in regula: CARE e acel 'repros nuantat' si misterios de care vorbiti?? Nu ne lasati in obnubilatie, odata ce ati 'lansat' pastila!

Nu e nimic misterios!

Păi, domnişoară/doamnă:De pildă nu că au fost creaţi de Băsescu, (e idiot, nimeni n-a zis asta) ci că L-AU CREAT pe Băsescu, l-au udat, l-au scărpinat în sensul părului, i-au pus gloriole pe chelie (Patapievici, mai ales), l-au „toaletat”...etc. Patapievici (că zisei) nu a scris „encomiastii” (vorbă epatantă de moftangiu bizantin; se poate vorbi cu mai mult bun simţ şi la fel de eficace)- nu a scris encomiastii inainte de a fi numit, ci după, PENTRU CĂ a fost numit....etc. Este truc de mejaneră arţăgoasă: inventează reproşuri inexistente, dar cărora le poate răspunde, ca să NU RĂSPUNDĂ la reproşurile adevărate si unanime. În felul asta evită să vorbească despre praful de sub preş, acolo unde nu-l vezi.

Afinitatea este mai profundă că s-o justifici doar cu accidente epidermice ca „averea”, funcţia...etc. Citiţi articolul despre „oligofrenii” al lui Ujică, ca să înţelegeţi. Sau cel al lui Sorin Vieru depre rinoceri (vede lucrurile exact pe dos decât Ionesco, care totuşi a inventat specia). Nu sunt plătiţi; la o adică ar putea plăti EI, ca să menţină „ordinea”. În unele cazuri n-au de câştigat decât statutul, îndoielnic la noi, de „intelectual”. E suficient pentru găurile care sunt. Dă iluzia unui conţinut, de care fireşte, nu e uşor să te desparţi. Din aceeaşi cauză înclinarea catre legalism, pe care, poate, aţi sesizat-o: legea este umbra chinezească a realităţii, care ea (realitatea) dictează. Efortul lor este să conformeze realitatea cu umbra, (inclusiv în ceea ce-i priveşte).

Alta caracteristică, LAMENTABILĂ: îl vor ataca fără milă pe cel slab („inferior”- în acest caz), pentru a privi cu „înţelegere” superiorul (ierarhic, fireşte). Dl. Pleşu e un tip caustic, dar nu cu şeful. Şeful şi-a marcat teritoriul, a făcut pipiul ritual în jur, şi de aici incolo va fi intangibil ptr. AP: „stăpânirea este de la Dumnezeu” - se cuvine („buna-cuviinţa” este unul dintre centrele stabile ale d-lui P. Evident este mai mult vorba de buna-cuvinţă care i se datorează, nu PE CARE o datorează) - se „cuvine”, deci, să fim temperaţi. Nu va fi cazul cu Antonescu, fireşte. Jumătate pe drept. Dar, dacă am căuta justa proporţie (dintre respect si irespect) şi în cazul Băsescu, n-ar rămâne mare lucru de „respectat”. Dar doar Antonescu (sau Ponta) sunt sfâşiaţi, pentru că teritoriul lor e incert încă.

....Etc.... (am mai trimis o reacţie la un interviu mai vechi, mai detaliată, dar pe care, bineînţeles, n-au publicat-o).

analiza care valoreaza cat valoreaza

Inteleg, dle adrianrusu, ca sunteti un atent dibuitor al faliilor discursului dlui Plesu; uneori aveti oarece dreptate in observatiile totusi insuficient justificate (metoda "e clar ca...", omniprezenta). La pachet, va acord si o anumita coerenta a textului. Formal, nu e rau deloc.
Totusi, in pastila d-lui Plesu (cea pe care o criticati atacându-l mai degraba pe autorul ei, procedeu polemic aproape perfect, dupa reteta ancestrala "tu vorbesti, mah, care ai facut...?" ) e vorba esentialmente de grotescul care desparte cele doua tabere beligerante. Intre care ma aflu de pilda eu, cititorul, ca intr-un "no man's land".
Din pozitia adoptata de dvs, dle adrianrusu, inteleg ca acordati circumstante atenuante dlui Ponta, dlui Antonescu si sustinatorilor lor. Ati putea insa sa remarcati ca este pentru prima oara in istoria României când plagiatul e ridicat la rang prim-ministerial. Definitia plagiatului nu este locala sau nuantabila local. Doctoratul exista de multe secole ca o institutie universala si ea defineste in paticular plagiatul ca pe un furt. Cel practicat de dl Ponta fiind unul de cea mai joasa sorginte, direct, badaranesc, masiv.
In sine, un asemenea plagiat atrage dezgustul lumii academice si atât. In cazul dlui Ponta insa,
modul in care a negat el insusi plagiatul dar mai ales justificarile care s-au vehiculat, chiar cu sprijinul unor intelectuali, sunt teribile pentru ca terfelesc conceptele fundamentale de onestitate, originalitate, probitate, valoare, morala, justitie.
Sprijiniti, dle adrianrusu, aceasta perversiune cu efecte dezastruoase asupra tinerilor in primul rând? Eu unul sunt incredintat ca a inchide ochii la realitatea de aici si de acum este o crima. Pozitia dvs in raport cu acestea?

reprosul

Ok. Am inteles.
Parerea mea despre articol am spus-o mai sus. O fi asa cum spuneti - nu stiu, pt ca nu urmaresc cu prea mare atentie dezbaterile politice ale vremii... Din cate inteleg, ii reprosati ca el, cumva, 'edulcoreaza' portretul lui Basescu, minimalizand proportiile 'raului'...
Se poate, nu neg - desi tot nu mi-e clar ce ar castiga, concret, cu asta. Eu una stiu un lucru: ca de fiecare data cand mai dau - mai mult sau mai putin accidental, pt ca nu il urmaresc sistematic - peste un text de-al lui Plesu, ma regasesc instantaneu aproape integral in acel punct de vedere! Si, in plus, ma amuza la culme! Dar, ce-i drept, eu nu ii analizez textele 'in cheie' politica. Jurnalistica lui se incadreaza - dupa mine, cel putin - mai degraba la rubrica 'satira sociala', iar personajele/evenimentele politice servesc mai curand drept pretext al acestei satire, nu neaparat drept subiect de analiza politica. Mie nu mi se pare ca AP se doreste un 'analist politic'!
Nu pot sa fiu de acord nici cu ideea ca nu ar face parte din cultura romaneasca. Am in biblioteca - inca din anii '80' - una din cartile lui, 'Ochiul si lucrurile', un volum de eseuri de critica de arta (cred ca am zis bine...). Este o carte intr-adevar frumoasa! Tonul nu e deloc caustic (pe cat e de sarcastic cu personajele care populeaza societatea noastra actuala, pe atat se dovedeste de...bland cu artistii) - dimpotriva, denota cultura, umanitate, profunzime si viziune. Este o carte valoroasa.
In fine, nici nu pot sa-i recuz in mod absolut dreptul de a critica societatea romaneasca. Nu a fost nici lingau, nici turnator. E adevarat, nu a fost nici disident, cu atat mai putin erou. Dar ca sa il acuz pt asta, ar insemna, de pilda, sa-mi acuz proprii parinti! AP face parte din oamenii care au incercat sa supravietuiasca fara mari compromisuri intr-o dictatura. Si sa-si faca treaba (adica, in tinerete, critica de arta, filozofie, eseistica). Probabil ca a facut parte din partid (la fel ca cel putin trei sferturi din populatia Romaniei), probabil ca a mai inserat, in unele din textele sale marginale, vreo referinta la cine-stie-ce discurs politic de congres (obligatoriu demers la vremea respectiva ca sa iti apara o carte) - dar cred ca fara mare tragere de inima si fara mari excese. Cum am spus, nu stiu sa fi fost LINGAU sau TURNATOR.
Din pacate, argumentele lui mi se par intotdeauna pertinente (ca sa folosesc un termen temperat). Eu nu vad in spatele lor in mod necesar o optiune politica. Nici nu cred ca AP este un om politic. El stie asta. Episoadele lui de implicare politica tind sa cred ca au fost mai degraba rezultatul unui demers civic, o obligatie morala pe care si-a asumat-o, decat o fuga dupa onoruri si beneficii de partid.
Nu il cred perfect - de pilda, episodul Kosovo din timpul mandatului sau de ministru de externe ,dupa mine una ar fi reclamat fie o rectie mai categorica (iar subtilitatea si stilul lui sofisticat i-ar fi permis sa faca o astfel de reactie si...digerabila), fie demisia. Eu nu as avea constiinta prea linistita dupa un astfel de episod - dar nu il judec: suntem oameni si stiu ca viata te poate pune uneori in niste situatii groaznic de echivoce...
Pe scurt, Plesu e un...OM. Un om ok, in regula. Nu atat de magnific ca un Tutea, Steinhardt, Cornea etc., dar nici atat de malefic ca un politician actual, sau mizerabil ca un fost turnator al securitatii. In plus, e un om talentat, lucid si de buna-credinta. ASTA e, dupa mine, 'lentila' realista prin care trebuie privit dl. Plesu. Magnificenta - daca isi propune sa o atinga - este o problema a sa, personala, nu e problema noastra...
Si, inca ceva: el si niste baieti de la 'timesnewroman' sunt singurii care izbutesc sa imi mai descreteasca fruntea in aceste vremuri intunecate. Fara el, cred sincer ca viata ar fi mult mai trista!

Pentru primu paragraf...

mai ales, dau cu pălăria de pământ... Câteodată mă dai gata și mă faci să cred că moderația mea e tâmpă...când pledez doar pentru dublă măsură și neg vinovăția. Te salut!

Critici

Stimate domn, nu stiu cat timp v-a luat sa elaborati textul, dar sunteti departe de a fi in stare sa criticati un text scris de domnul Plesu.
Si inca ceva, nu se spune "Preşedenţiei"...

critica criticului e sanatoasa

Daca un om nu poate fi criticat sau e deranjat de critica, se numeste cultul personalitatii, care-i aproape de psiho-patologie. De acest cult poate suferi un om sau cei care-l admira, dupa caz.

Formularea de genul: dumneavoastra sunteti departe de a fi in stare sa X sau Y desconsidera abilitatea intrinseca a oricarei fiinte de a gandi si de a avea o opinie; mai mult de atat, nu cred ca dl. Plesu a patentat in lumea asta dreptul la opinii pertinente, cred ca si un comentariu poate fi pertinent. Cred ca invatam de la natura si de la copii moralitatea naturala, cea dinainte de cea predata cu forta in scoli sub forma de reguli (nu fa asta, nu trebuie asta, etc.) si elevari ale mintii.

Cu siguranta si lui domnul Plesu i-a luat ceva timp sa elaboreze textul, nu vad de ce comentatorul n-ar face-o la fel pentru a-si cristaliza corect in cuvinte perceptia.

Intr-un comentariu e bine sa ne uitam la idee, nu la exprimare. Cred ca o greseala gramaticala se scuza, atat timp cat ideea e buna. Sa nu uitam ca ale noastre cuvinte sunt de fapt doar un instrument care exprima idei si nimic mai mult; sa nu cadem in patima adorarii instrumentului si a uitarii scopului instrumentului. Asta e capcana multora, amorul dupa forma cuvantului, fara a avea ceva pertinent de exprimat.

Dacă

...preopinentul nostru ar fi într-adevăr pedant cu greşelile de scris, ar remarca că dl. Pleşu nu foloseşte corect „î” din „a”-ul.
Dar problema-domniei sale este incapacitatea de a gândi cu propriile glande. E scrofulos nu cu CE scrie, ci cu CINE scrie. Este regresie: cândva adevărul venea de la părinţi, pe urmă de fratele mai mare, mai târziu de la Lady Gaga, pe urmă de la Biserică...etc. În cele din urmă, vine de Andrei Pleşu, (sau de la Dan Puric). Revanşa neisprăvirii este: „Cine eşti tu, să te pui cu Cutare? Păi, ştii tu cine este ăsta, bă?”. Iar modelul este -cum altfel?- chiar idolul: este ironic cu alde Şova, care nu are nici cel mai mic moft intelectual, dar resimte ca „obrăznicie” vorba „simplul cetăţean din garaj”. Domnia-sa (de AP zic) ne va spune ca „respectă instituţia”, nu omul. Este respectul de la o instituţie la alta: ce visează dl. Pleşu este să aibă program de funcţionare şi sucursale judeţene.

resentimentul

Ce mă surprinde la dvs dle Rusu este lipsa de detașare în lectura textului dlui Pleșu, faptul că pierdeți esența eseului pleșian: demonizarea lui TB a avut efectul pervers de a-l transforma într-o zeitate care controlează tot. În loc să fiți surprins și amuzat, ca dl. Pleșu, de această descoperire, vă dezlănțuiți împotriva dânsului cu un resentiment provocat mai curând de alte cauze decât de lectură. Vă sugerez un exercițiu: încercați să citiți textul ca și cum ar fi scris de Caragiale, să zicem, și ca și cum situația vizată ar aparține altui veac. Pariez că veți râde cu poftă. Numai bine...

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI