Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Mîndria de a fi român

Campania electorală care a început de curînd nu se distinge nici prin prea multă imaginaţie, nici prin bun gust. Ea face apel la cele mai rudimentare şi previzibile afecte, manipulează vulgar „sensibilităţile“ massei, vrea să păcălească proclamînd poncife, sentinţe ieftine, promisiuni de doi bani. O vorbă (mereu) la modă este „mîndria de a fi român“. Drept pentru care mă simt îndemnat să reiau un text scris pe această temă acum vreo zece ani.

„Mîndria de a fi român“ – iată o vorbă sublimă şi fără sens. Simetrică, în lipsa ei de sens, cu „ruşinea de a fi român“. Nu poţi fi mîndru (sau ruşinat) de o calitate pe care n-ai obţinut-o prin merit, sau prin opţiune. Nu te-a întrebat nimeni dacă vrei să te naşti român, şi n-ai fost declarat român de un juriu care ţi-a evaluat, în prealabil, virtuţile. Te-ai trezit român, aşa cum te-ai trezit bărbat sau femeie, brunet sau blond, înalt sau scund. A spune, aşadar, „sînt mîndru că sînt român“ e totuna cu a spune „sînt mîndru că am nasul cîrn“, sau „sînt mîndru că am ochi albaştri“. Întrucît a fi român nu e o alegere personală şi nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare înnăscută; nici mîndria, nici jena, nici recunoştinţa, nici insatisfacţia n-au ce căuta aici. Mai departe: nu poţi fi mîndru de a aparţine unei categorii atît de largi, încît ea conţine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poţi spune „sînt mîndru că sînt om“. Există oameni care justifică, eventual, mîndria de a fi om, dar există şi căzături, ticăloşi, rebuturi, care fac specia de rîs. La fel, există români de a căror concetăţenie poţi fi flatat, şi există alţii care ne strică firma. Poţi fi mîndru de Eminescu, dar nu poţi fi mîndru de Alexandru Drăghici, sau de Rîmaru. În cel mai bun caz, ai putea fi, deci, îndreptăţit să fii mîndru că eşti om cumsecade (nu om în general), sau român de ispravă (nu român în general), deşi a fi „mîndru“ de o calitate proprie, chiar reală, e, oricum, un comportament discutabil. Pe de altă parte, e cu totul nedrept ca românii nereuşiţi să se simtă mîndri că fac parte din aceeaşi categorie cu românii reuşiţi. E scandalos ca un hoţ de buzunare sau un politician ignar şi corupt să fie mîndri că sînt din neamul lui Ştefan cel Mare. Dacă românii sînt P.P. Carp, Brătienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Mircea Vulcănescu, Enescu şi Brâncuşi, mă bucur să fac parte din aceeaşi comunitate cu ei. Dar dacă românii sînt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea şi alţii ca ei, nu sînt prea încîntat de vecinătate. Românii de anvergură, românii de bună calitate slujesc frecvent de paravan sau de instanţă legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grăbiţi să-şi asume merite cu care n-au nimic în comun. Unii se comportă ca şi cum meciul cîştigat de o echipă românească e o victorie personală, o ispravă a muşchilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate transnaţională sînt resimţiţi ca alibiuri ale valorii proprii. Chibiţul e mîndru de talentul celui din teren şi ajunge să se identifice cu el. Au cîştigat „ai noştri“, i-au bătut „românii noştri“, „sîntem cei mai buni“ sînt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurdă că cel care le proferează e el însuşi subiectul succesului. Nea Ghiţă îl aplaudă pe Ilie Năstase, ca pe un delegat al competenţei proprii. Ilie nu e decît prelungirea pe teren a lui nea Ghiţă, instrumentul lui de luptă, mîna lui dreaptă. Românul e cînd Hagi, cînd Nadia Comăneci, cînd Ţiriac, cînd Brâncuşi, cînd Mircea Eliade. Epuizat de atîtea performanţe, el adoarme, în cele din urmă, obosit, dar mîndru. A învins pe toate fronturile. În dimineaţa următoare, lucrurile reintră, pentru o vreme, în normal: mici chiuluri şi trişerii cotidiene, străzi cu gropi, preţuri mari, politicieni mincinoşi etc. („Treabă românească…“). Întrebat, în particular, ce mai face, românul răspunde cu obidă: „Fac pe dracu! Nu vezi în ce hal sîntem? Ce ţară e asta?“ Dar întrebat de un reporter, în faţa camerei de luat vederi, el se recompune, îşi aduce aminte de strămoşi şi zice, fără să clipească: „Sînt mîndru că sînt român!“

Cîtă vreme vom trăi de pe urma meritelor altor români, ale marilor români, nu vom face din România o ţară de care să fim mîndri. Fiecare român ar trebui, dimpotrivă, să-şi pună problema meritelor personale, a succeselor lui, a efortului lui. Mîndria de a fi român e ceva care trebuie luat nu ca punct de plecare, ci ca scop de atins. Altfel, în loc să fie un combustibil energizant, ea va rămîne ceea ce este de multă vreme: un drog, un somnifer, o fudulie. 


6 comentarii 17657 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 534, 8-14 mai 2014

Loaza aristocrată

Citeam într-un articol din "The economist", o critică la adresa grecilor care se comportă ca nişte copii de neam mare, care în prezent nu fac mare lucru, dar se umflă în pene originea şi valoarea părinţilor. Cam aşa ceva facem şi noi,cred. Spuna asta observând o popularizare generală a unei idei răsărite e nicăieri, cum că Dacii era mari şi tari şi că de fapt, leagănul civilizaţiei era exact pe-aici pe undeva. Desigur argumentele sunt puerile, mai cu seamă argumentul unor tăbliţe care vorba vine, sunt ba de la Sinaia, ba de la Târgovişte, ba de Sarmizegetusa. Auzind asemenea inepţii, mă crucesc aşa, agnostic. Amintesc de prima lecţie de istorie din clasa a V-a "Izvoarele istorice", când o să văd tăbliţele alea, le voi acorda importanţă, până atunci nu. Desigur că masoneria şi iluminati nu au altă treabă mai importantă decât să depună efort comun în tăinuirea marilor origini ale ţăranului român. Chiar dacă a fost aici leagănul civilizaţiei, noi am căzut de mult din el şi încă plângem cu dinţii sparţi, ca acei copii care nu mai au lacrimi, dar jelesc, doar doar îi va vedea cineva. Ar treui să ne gândim la motivele de mândrie pe care ni le dau strămoşii, concentrându-ne la a oferi noi motive e mândrie urmaşilor. A fi un om harnic şi cinstit e un mare motiv de mândrie, de exemplu, la îndemâna oricui. Susţin în continuare exact această idee, nu poţi fi mândru de ceea ce eşti, poţi doar să te bucuri de asta, şi e chiar indicat. Mândru poţi fi doar de ceea ce faci bine şi frumos, oricât de puţin ar fi.

Sa fim mandri de savanti dar, in mod egal, si de invatatori!

Ar trebui sa ne mandrim si cu invatatorii care ii invata pe copii sa scrie, sa citeasca, sa socoteasca - instrumentele primare cu care omul se poate descurca in viata, poate invata si practica o meserie, poate face ceva practic, util pentru el si pentru societate.

 Dileme : Cine contribue mai mult la sustinerea individului, a familiei acestuia si a societatii umane ? Invatatorul sau academicianul? Sa admitem semnul egalitatii? Sa fim niste elilisti peste masura? Face parte invatatorul din aceeasi categorie, ca importanta sociala, cu mama? Nu cumva o nedreptatim major si condamnabil pe invatatoare dupa ce ne folosim de enormele ei servicii? Nu cumva o lipsim de mijloacele materiale strict necesare unei vieti decente, unei dezvoltari a competentei personale, a unui aport social crescut, ca salt initial, in viata individului? Nu cumva suntem niste ingrati? Ne folosim de ea, invatatoarea noastra,  si apoi ii intoercem spatele,  o dam uitarii? Nu cumva suntem niste demagogi care nici macar nu au un program serios de crestere a nivelului invataturii primare? Nu cumva suntem niste snobi carora le miros urat oamenii si locul de unde provin? 

PSD vrea sa pacaleasca PNL!

PNL vrea ora Europei Centrale, PSD vrea ora Moscovei!
Sa luam lucrurile in ordine : mai intai, PNL trebue sa rezolve problema iesirii din USL si retragerea afiselor electorale care ne asigura (ne linistesc!) ca 'USL exista'. Adica 'rezista'. Un fel de 'moare dar nu se preda!'.
La cererea PNL,Biroul Electoral Central a cerut PSD sa retraga toate afisarile care contin inscriptia 'USL traieste'.
La una dintre TV, un comentator "avizat" propunea ca PNL, daca vrea cu adevarat sa iasa din USL, sa ceara tuturor membrilor PNL care au functii politice si administrative in teritoriu sa isi dea demisia.
Consideratii referitoare la propunerea respectiva :
Votantul este detinatorul unei monede foarte puternice -'votul sau'.
Votantul PNL a candidat fiind propus pe lista partidului sau.
Alegatorul a incredintat moneda sa forte -votul sau, celui pe care l-a ales, ca sa o converteasca in locuri in parlament, in functii de primari, de presedinti si consilieri judeteni, in directori de deconcentrate, etc., altfel zis monezile (voturile) au fost date pe mana alesilor ca acestia sa obtina, cu ele, diverse posturi (functii).
Monezile (voturile) tuturor alegatorilor PNL si PSD s-au pus intr-o singura 'palarie'- USL, ca o proprietate comuna, aparent in indiviziune.
Situatia este echivalenta cu cea a societatilor cu mai multi proprietari, detinatorii pachetelor de actiuni : propritatea este comuna (aparent in indiviziune) dar fiecare proprietar stie cate actiuni detine, si actioneaza in baza lor.
Daca vrea sa iasa din indiviziunea USL, PNL ramane pe mai departe proprietar al posturilor -functiilor pe care le-a 'cumparat' in schimbul monezilor-voturi- proprietatea alegatorilor de pe listele PNL (de la alegeri).
Alesii PNL sunt niste administratori ai averii constituite din voturile alegatorilor sai, respectiv a functiilor corespunzatoare obtinute. Nu are dreptul sa o instraineze (averea), sa faca pe generosul, lasand-o cadou (prada) PSD-lui.
Instrainand aceasta avere, conducerea PNL ar jefui proprietarii voturilor-moneda respective.
In cazul desfacerii unei casatorii (divort), oricare dintre cei doi soti trebue sa nu se puna in situatia penibila (ridicola) de a se atarna de maneca celuilalt, strigand in gura mare : 'casatoria noastra traieste, exista'. Casatoria este un act (o institutie) ce se realizeaza cu consimtamantul celor doi soti si exista numai daca ambii o sustin.
La despartire (divort), averea comuna se imparte intre cei doi soti. Sotul parasit nu are dreptul sa retina intreaga avere -comuna, dupa pronuntarea divortului, sa il jefuiasca pe cel ce iese din casatorie, indiferent din ce motive.
Asa stau lucrurile si cu fosta casatorie PSD-PNL.
Ca atare, PNL trebue sa rezolve desfiintarea legala a USL, situatie in care membrii PNL au dreptul, dat de alegatori, de a-si pastra posturile pe care le detin in prezent, in teritoriu.

Intrarea in actualitatea stiintei, drum lung si greu!

Un preot a transmis putere divina unor candidati la alegeri politice! O rusine imensa pentru romani, in secolul XXI!

Oamenii au facut ipoteza, cu putin timp in urma (vreo doua, treimii de ani), ca exista un singur Dumnezeu, care a creat intregul univers, caruia trebue sa se inchine, sa ii recunoasca puterea absoluta, care dirijeaza viata fiecarei fiinte, din regnul vegetal si din cel animal
S-au scris carti ramase in traditia popoarelor, numite "sfinte', de catre autorii acestora si de catre propovaduitorilor acestei credinte, devenita religie, traditie trecuta de la o generatie la alta, inoculata, din primii ani de viata, in mintea oamenilor. Cartile crestinilor sunt impanate cu absurditati ca:existenta ingerilor, a diavolului, a minunilor, a moastelor facatoare de minuni, a invierii fizice a lui Iisus (a inviat spiritual!).
Slujitorii bisericilor au facut si fac averi, se imbogatesc din banii saracilor, pe care ii sperie cu trimiterea in iad a necredinciosilor
Capii bisericilor au acaparat puterea, domina viata oamenilor, cu practici folosite de politicieni
Contra bani, sfintesc orice : case, masini, partide, candidati la alegeri, localurile primariilor, etc.; bani sa iasa (sa intre!)
'Crede si nu cerceta' a fost raspandita ca lege sfanta. Nu face pacatul care te va trimite direct in focul iadului, de a te intreba: cine l-a facut pe Dumnezeu?
Aceasta lege a fost incalcata pe masura trecerii timpului, de catre mintile cele mai valoroase, cele ale cercetatorilor care au stat la baza dezvoltarii societatii umane, pe toate planurile.
Stiinta a ajuns azi extrem de departe. Cercetatorii ne-au dezvaluit ca Dumnezeu - Creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor (de catre ochiul omenesc, neajutat de mijloace de investigare auxiliare), este insusi universul. Universul isi este Creator.
Cercetatorii investigheaza azi adancul infinit al universului, pana la distante de miliarde de ani lumina (un an lumina =10.000 de miliarde de Km).
Exista milioane de galaxii, fiecare galaxie compusa din milioane de sisteme solare, etc

Sunt mandru ca sunt din

Sunt mandru ca sunt din acelasi neam cu Mihai Viteazul, cu Stefan cel Mare, cu Caragiale si Eminescu cu Toma Caragiu si Victor Rebenciu, ca sunt contemporan cu scriitori ca Plesu si Patapievici cu politicieni tineri si instruiti ca Andrea Paul sau mai putin tineri insa fermi si luptatori ca Monica Macovei, sunt mandru ca unul din neamul meu a ajuns Comisar pentru Agricultura la Bruxel si ca presedintele tarii mele este un om responsabil care si-a asumat conducerea tarii intr-un moment in care coruptia se pare ca este singurul lucru care se dezvolta in aceasta tranzitie fara sfarsit. Mie rusine ca in neamul meu numarul impostorilor din parlament a depasit pe cel al romanilor cinstiti. Ne-am trezit romani intradevar dar hai sa nu luam asta ca pe o fatalitate si sa nu lasam coruptia si impostura sa preia destinele acestui neam.

 

 

DA !

Dl. Plesu,

Acest articol ar trebui introdus in manualele scolare - sa stie toti copiii ca nu ei si-au ales parintii, nici data si locul nasterii.

Viata e o ecuatie care de la  aceeasi ipoteza (premize) permite demonstratii multiple si concluzii surprinzatoare. 

Politicienii ar trebui sa stie ca "Lauda de sine nu miroase a bine !" - sa-i lasam pe ceilalti sa formuleze aprecieri / dar nu rezista tentatiei sabloanelor...

Toate cele bune,

doinitza barsan

.

 

 

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI