Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Fiindcă veni vorba...

Fiindcă veni vorba despre reclame… Mă declar mai „băsist“ decît Băsescu! Nu recomand sabotarea produselor care își fac reclamă la Antena 3. Recomand sabotarea generală, la nivel planetar dacă se poate, a tuturor comercianților care vor să cîștige băgîndu‑mi pe gît produsele lor, indiferent dacă am chef sau nu, indiferent dacă mă interesează, indiferent dacă, prin decizia lor unilaterală, îmi pătrund „în casă și în gînd“ cînd mi-e lumea mai dragă, abuzînd de timpul meu, de dorințele mele, de vulnerabilitatea mea contemplativă.

În materie de reclame, totul mi se pare aiurea. Mi se pare aiurea să investești o grămadă de bani (căci, de multe ori, e vorba de clip-uri foarte sofisticate) pentru a‑i recupera (sau nu) sperînd în creșterea vînzărilor. Există, probabil, statistici care îi încurajează pe comersanți să investească în promoție. Eu unul nu cred în ele. Și statisticienii trebuie să trăiască… În ce mă privește (și, cu siguranță, nu sunt o excepție) am mai curînd tendința să nu mă ating de marfa „recomandată“. Cred că, de fapt, ea nu se prea vinde, drept care producătorii se străduiesc să ne-o strecoare în subconștient și în sacoșă. Pe urmă mi se pare inadmisibil, dictatorial, sau golănesc obiceiul de a mă obliga, vreau-nu vreau, cînd citesc un text, sau văd un film, să asist la zbînțuiala „cordială“ a unei firme. Mi se face cu ochiul, sînt tutuit, sînt somat să intru în afacere… Mi se pun dinainte nevoi pe care nu le am (sau obiecte pe care le am deja), mi se cere să particip la o eventuală păcăleală. (Mi s-a întîmplat, recunosc, să cedez ispitei și să achiziționez cîte un produs rămas pe retină, după o reclamă insistentă. De regulă, am constatat că e ori o prostie, ori o banalitate).

Recunosc: profesioniștii care imaginează reclame ating cote înalte de ingeniozitate. Foarte des, „ideile“ lor te iau prin surprindere. Capacitatea de a-ți intra pe fereastră, cînd încerci să-i dai afară pe ușă, modul pervers în care ți se agață de privire, de sfera ta privată, de economia timpului tău domestic, dovedesc abilități notabile, dar și o nesimțire suverană, care se crede îndreptățită să te trateze ca pe un client fraier, ca pe un prostănac credul, infinit manipulabil.

Iată cîteva mostre de șmecherie vandabilă, cu care ne confruntăm zilnic, ori de cîte ori vrea (fără să ne întrebe) designerul remunerat să provoace interesul cumpărătorilor. Citești un text pe Internet. Dintr-odată, de undeva, din cerul computerului, coboară lent o „fereastră“ cu vorbe și imagini promoționale. N-o poți opri, deși are „x“-ul necesar pentru asta. Dar trebuie să aștepți pînă se oprește. Altfel, continuă să se reverse peste tine, sau se substituie textului pe care tocmai voiai să-l citești. De curînd, s-a inventat și o soluție radicală: fereastra promoțională nu mai poate fi închisă deloc. E programată să-ți rămînă între dinți cît vrea ea. Alteori, în timp ce citești, ești năpădit, brusc, de o avalanșă sonoră: auzi muzică, un dialog vesel, o invitație insistentă. Intri în panică. Vrei să oprești circul, dar nu știi exact de unde vine. Te uiți de jur împrejur și, dacă ai noroc, găsești „sursa“ și butonul care s-o amuțească. Dar cu lectura trebuie să o iei de la capăt.

Clasică e promoția cu care ești zgîndărit cînd te uiți la un film. Aici, „profesionalismul“ constă în a întrerupe – pentru reclamă – acțiunea cinematografică exact atunci cînd tocmai se întîmplă ceva decisiv. N-ai cum să schimbi postul. Ce te faci dacă reclama se termină și pierzi scena-cheie a poveștii?! Mai bine stai și te uiți! Te uiți și plîngi! Te uiți! Înjuri! Urăști produsul care ți se vîntură pe dinainte și canalul de televiziune care își bate joc de nervii tăi! Bruce Willis tocmai trimetea un glonț spre „băiatul rău“ din film. Înainte să afli dacă l-a nimerit sau nu, ecranul se umple de zîmbetul larg al cuiva care tocmai a scăpat de mătreață. Sau care folosește singura pastă de dinți aptă să stopeze sîngerarea gingiilor. Din ficțiune, ești adus, necruțător, cu picioarele pe pămînt. Citești, transportat, Agatha Christie și te trezești, umăr la umăr, cu un vînzător de aspiratoare. Sau ți se ia cartea și ești somat să încasezi, în locul ei, o sumă de indicații farmaceutice despre gripă.

Îmi dau foarte bine seama că mă agit degeaba. Vorba lui Caragiale: „Progresul (…) odată pornit, nimeni și nimic nu-l mai poate opri“. Vom trăi tot restul vieții băltind într-o mlaștină de reclame. Se vor lipi de noi clipă de clipă, ca pecinginea, ca rîia, ca o pedeapsă pe viață. E unul din paradoxurile libertății și ale democrației: nu pot lua comersantului dreptul de a-și vinde marfa pe toate căile (legale). Dar mie mi se poate lua dreptul de a fi scutit de grijile  lui, de campaniile lui publicitare, de ofensiva lui lucrativă.

Pentru echitate, am, totuși, o idee: în loc să se presare, pretutindeni, non-stop, reclame de tot soiul, să se dedice, pe toate canalele de televiziune, o oră sau două de emisie pe zi numai pentru reclame. Iar ziarele să publice zilnic sau săptămînal un supliment numai cu reclame. Și să vedem ce rating se va obține. Cîți cititori și telespectatori vor căpăta deprinderea de a se așeza zilnic, într-un fotoliu comod, cu ceva alune prin preajmă, sau cu o cafea, sau o bere, pentru a afla ultimele știri în materie de tigăi, pufuleți, aspirine și deodorante. Acum, cinstit vorbind, nu m-aș mira ca unele din aceste programe să fie mai interesante decît cele obișnuite…


12 comentarii 17634 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 628, 3-9 martie 2016

Fata in fata!

Atunci cand, 'indrumati' de o reclama, achizitionam un produs, avem, fata in fata, calitatea reclamei si calitatea produsului. De multe ori, suntem incantati de calitatea reclamei, de talentul celui care o imagineaza, dar suntem profund dezamagiti de produsul cu care ne-am pacalit. Cele mai reusite reclame ar trebui sa fie reunite intr-un album care, cu siguranta, ar fi un 'best seller', iar pentru produsele care ii insala pe cumparatori, situate la polul opus al calitatii prezumate, reclamele acestora sa fie stranse intr-un album, intitulat : 'produse de evitat', pentru care ar trebui sa se institue si un premiu : 'zmeura de tinichea'.

Ipocrizie

Domnule Pleșu, chiar dacă v-ați scrie articolele pe șervețele de masă la restaurant și le-ați da din mână în mână până la editură, tot v-aș acuza de ipocrizie. Dilema Veche citită pe tabletă este unul din cele mai nesuferite site-uri din media românească; plină de reclame și popup-uri enervante. Pe desktop am instrumente de curățare dar pe tabletă e aproape de necitit.

Menționez că îmi plătesc constant abonamentul online.

La pomul laudat sa nu te duci

La pomul laudat sa nu te duci cu sacul! E o vorba aparuta cu mult inaintea reclamelor profesionist facute, creatoare de nevoi artificiale.

Si, in alta ordine de idei, s-ar putea sa fiti surprins, dar am auzit la un moment dat ca revista cea mai citita intr-o perioada (nu mai retin daca era saptamana, luna, din toate timpurile) a fost declarat un catalog al unui hipermarket de pe la noi. Asa ca, nu m-ar mira sa se gaseasca amatori de sorbit din ochi, pentru doua ore, tigai care gatesc singure, pantaloni care slabesc, electrocasnice care te asteapta seara cu masa pusa, medicamente care-ti salveaza stomacul imbuibat, periute de dinti si masini de spalat inteligente etc.

Dar scrumiera,

ați furat și scrumiera ?

Nu, nu..

...D-na Iaromira Popovici ar fi trebuit sa fure și scrumiera (când l-a tras în piept pe bietul chelner).

Cutia cu inregistrare

Stimate domnule Plesu,

Pentru emisiuni, filme date la televizor, exista deja solutia. Cutia cu inregistrare. Telekom are asa ceva. Programezi sa inregistreze filmul si il cand il vezi dai pe pe repede inainte la bucatile cu reclame. Merge brici.

Pentru internet exista de asemenea solutii, in functie de browser-ul folosit, nu intru in detalii.

Asa ca, tot datorita tehnologiei, nu vom trai tot restul vietii baltind intr-o mlastina de reclame. Mai mult, eu unul cred ca reclamele, asa cum sunt ele azi, nu mai au viata lunga.

Ne-au ciuruit..

Am ajuns să consider reclamele echivalentul armelor de foc, care trag constant în atenția noastră din toate părțile, de pe marginea trotuarului, de la radio, de la televizor, din fereastra browser-ului, etc...

Dacă pe cele din primele trei categorii le mai putem ignora, cu un consum suplimentar de energie din partea noastră, nu prea mai ai multe de făcut atunci când citești ceva pe internet și chiar conținutul căruia îți dedicai atenția este înlocuit sau blocat de o fereastră care "știe ce-ți dorești".

Din fericire, tehnologia este o armă cu două tăișuri, și așa cum s-au inventat tehnici pentru a-ți viola atenția în orice colț al internetului ești prins, s-au inventat și mecanisme pentru a ți-o proteja.

În particular, pentru orice browser se poate instala extensia "AdBlock Plus" care te scapă de toți acești paraziți devoratori de creier. Este foarte ușor de instalat.

Din păcate este un război, și nu avem ce face decât să contraatacăm...

 

VORBA NU VINE INDIFERENT CUM-CĂ !

(S^IC !)

Vezi Domnule, nu ştim CE !
Cine Domnilor-dumnevoastră ?
Public,
Publicitaţie,
PETIŢIUNE,
Cerere ! Foaie DE .... !
Publicare,
Reclame,
RECLAMAŢIE ! (spume !)
CaraGHiale-GESTAŢIE, majuscule imposibile, Aldine ALDENTE-nterzise !
Televizorul Televiziunea, Vizionarea VIZUINII des-creierărilor,
FILMELE nu se GUSTĂ,
Deloc ASTFEL ! 
ÎN-GUSTĂ [viziune!]!
doar neofiţii MOR intelectuali în propria LOR Celebritate benoclîndu-se FiX
în e-Craniul e-cranizărilor „iX” !
DEZ-cerebrelitate ?
Dilemă !
şi-absconsă,
deci : probabil atrActiF formă inter-raZantă.
„VENI VADU VORBA, VECI MORTUA EST” !(sic!)

 

AdBlock

Mai nou (sau nu), plătim privilegiul de a nu viziona reclame. Aplicații mobile, TVR, Netflix...

Pentru browser recomand AdBlock, merge pe Firefox și Chrome. Îl dezactivez pe site-urile cu reclame de bun simț (împinse frumușel pe o coloană laterală, fără sunete etc.), pentru că este sursa lor de venit și conținutul site-ului merită în general, dar altfel înlătură cu succes reclamele plăcintite pe toată pagina.

Subscriu

Sunt in totalitate de acord cu opinia D-lui Plesu.Una din situatiile enervante, cea cu "avalansa sonora" se afla chiar in mijlocul acestui articol. Sunt sigur ca se afla acolo pentru o mai buna exemplificare a celor expuse in articol. Sigur, vor spune unii, daca citesti gratis un articol mai inghiti si niste reclame. Pai tocmai, ca sunt abonat le-as explica eu. De aceea zic, D-le Plesu, oamenii care te agaseaza cu reclame tampite si isi trateaza cu dispret clientii, sunt mai aproape de Dvs. decat credeti.

Toate cele bune.

trebuie sa recomand o extensie contra reclame

Exista o extensie pentru browser-e care se cheama AdBlock Plus. O folosesc de ani de zile si nu-mi aduc aminte cand am vazut ultima oara o fereastra plutitoare, sau reclame prin majoritatea site-urilor. 

https://adblockplus.org/

Fiindca veni vorba

Fiindca veni vorba, va rog sa implementati cele de mai sus la Dilema. Astfel, un abonat la Dilema digitala nu va mai fi asaltat de reclame si va putea citi linistit gazeta.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.)

● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI