Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Feluri de a (nu) gîndi

Pînă să ajungem la mari dezbateri politice, la fineţuri analitice mai mult sau mai puţin partizane, la prelungi şi îndîrjite înghionteli de tipul „care pe care“, să ne tragem puţin sufletul şi să revenim la reflexele străvechi ale „minţii sănătoase“, ale bunului-simţ, ale raţiunii comune. Un prim pas ar fi să recuperăm, fie şi cu paşi mici, bunele maniere. O ţară nu e un stadion înţesat de fluierături, un ring de box fără arbitru, un teren de încăierare perpetuă. Iar politicienii, dacă nu dau doi bani pe adversari, ar trebui, măcar, să manifeste oarecare respect de sine. Să nu recurgă, clipă de clipă, la insultă şi băşcălie ieftină, să nu vorbească, în emisiunile de televiziune, acoperind vocea interlocutorilor şi înlocuind argumentele şi stilul cu jocuri de bicepşi şi de bojoci, pe scurt, să se poarte cuviincios. Nu merg pînă a le cere să nu mintă, să facă mici exerciţii de eleganţă, să se impună, dacă se poate, şi prin fair play. Dar cred că pot pretinde o limbă română mai îngrijită, ceva mai multă logică, ceva mai puţine istericale.

Apropo de logică. Mi se pare într-o primă instanţă infantil, iar într-o ultimă instanţă necinstit, să vrei să scuzi un furt, demonstrînd că toată lumea a furat cîndva, fură în continuare şi va fura şi de-aici înainte. Acest mod de a îneca peştele în apă nu e onorabil. Hoţia nu e, totuşi, starea normală a unei vieţi cuviincioase, ca să nu mai spun că a acoperi cu noroi toată suflarea academică românească, numai ca să scoţi basma curată un individ anume, e o manevră profund neloială şi, îndrăznesc să spun, nepatriotică. Mai departe: a spune despre cutare hoţoman că, da, „poate“ a furat, dar că a fost prins fiindcă l-a turnat vecinul cu care e în relaţii proaste e ridicol. Fapta rămîne faptă. Turnat sau nu, demascat cu gînd rău sau din întîmplare, problema rămîne, juridic şi moral, aceeaşi: insul a furat!

Neinteligent şi ilogic e şi efortul unora de a descifra cuvintele grele apărute despre România în străinătate, drept manevre ale unor „agenturi“ trădătoare. Trec peste faptul că e o supoziţie cu care lucra, frecvent, fosta Securitate. Dar însăşi ideea că presa mare a lumii, politicieni notorii ai Uniunii Europene, ambasadori străini reprezentînd state prestigioase sînt, toţi laolaltă, simple marionete în mîna cîtorva „băsescişti“ subversivi e – cum a observat, de curînd, dna Viviane Reding – absurdă. „Breaking News“: cutare ziarist de la El País care i-a „smuls“ dlui Ponta declaraţia cu privire la o eventuală demisie e fost bursier ICR! Vorba lui Maiorescu: „Nu e în chestie!“. În chestie e dacă dl Ponta a spus sau nu ce a spus. Şi dacă a plagiat sau nu.

Nu vreau să mai pomenesc stingheritoarea afirmaţie a unui ministru că, de la Platon şi Aristotel, toată lumea plagiază: un zel apologetic atît de ridicol e greu de atins. Obedientul Boc pare un revoluţionar feroce în comparaţie cu „serviabilitatea“ dlui Rus. (Fiindcă veni vorba: cum ieşim din dilema de a avea de ales între un premier obedient şi unul necinstit?)

O problemă ar fi şi suficienţa mediocră a „jucătorilor“. Dacă aş fi în USL, m-aş întreba, totuşi, măcar în sinea mea, de ce, de la mineri încoace, România n-a mai avut un deficit de imagine de o asemenea anvergură. Poate oi fi greşit şi eu ceva. Oi fi avut, cum spun şefii, intenţii bune şi tone de îndreptăţiri „democratice“, dar poate le-am „implementat“ brambura, poate am fost un prost manager al proiectelor mele. Asemenea întrebări ar fi o formă de luciditate, de bună-credinţă, de natură să ducă la oarecari rectificări. Aş! De unde! Guvernanţii se cred, pur şi simplu, ambasadorii paradisului pe pămînt. Impecabili, ireproşabili, inviolabili!

Ar mai fi de pus o întrebare, pentru care nu mai am loc. Deschide prea multe alte întrebări şi o problemă de mentalitate autohtonă care depăşeşte graniţele de partid. E vorba de CV-urile multora dintre actorii şi comentatorii cu care ne confruntăm zilnic. E vorba de foarte delicata temă a autorităţii. Orice faptă se justifică prin făptaş şi orice făptaş se justifică prin autoritatea dobîndită de-a lungul unei vieţi presărate cu isprăvi memorabile, reuşite profesionale, palmares cetăţenesc, moral ş.a.m.d. Dar de la angajaţi cu seara la cîte un post de televiziune, pînă la miniştri, parlamentari şi candidaţi la Preşedinţie, mai toţi vorbesc în numele unui vanitos neant. Te întrebi (am făcut-o şi pe vremea Guvernului Boc): de unde au apărut oamenii ăştia? Pe ce căi şi cu ce acoperire au ajuns pe scenă? De ani de zile, sînt numiţi miniştri de care nimeni n-a auzit niciodată, care se exprimă prost, nu fac nimic sau se disting prin mici sau mari potlogării. Cine are răbdarea să cerceteze biografiile şi „performanţele“ parlamentarilor se cruceşte. Cineva, despre care aud că e fost medic, dădăceşte fudul naţiunea în fiecare zi, cu o competenţă universală şi bosumflată. Tot soiul de anonimi se răţoiesc zgomotos la semeni ai lor care, de bine, de rău, au ceva de pus pe masă. Tot felul de găinuşe şi şoricei se machiază, cotidian, în pantere şi leoparzi. Nu le pot spune, cu un fel de compasiune, decît atît: Staţi niţel! Încercaţi mai întîi să faceţi ceva! (Bombăneala nu e o faptă!) Încercaţi, mai întîi, să existaţi!     


22 comentarii 17414 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 439, 12-18 iulie 2012

Explicatii mai simple

Daca am rezistat impotriva comunismului, astazi suntem pusi in situatia de a rezista impotriva televiziunilor.

In Romania nu a existat niciodata un dialog. Si, cred ca nicaieri in lume, nu exista dialog. Eu traiesc in SUA si ma uit la CNN, Fox news, ABC, NBC, NPR, etc., si nu am vazut nicaieri un dialog intre politicieni, jurnalisti sau analisti politici. Fiecare traieste cu propria lui opinie si crede in intimitatea lui sufleteasca ca el are dreptate si niciodata nu va lasa garda jos delasindu-se de vreo opinie personala in vafoarea unei alte opinii venite din afara lui. Pur si simplu, fiecare o tine pe-a lui.

La ora actuala Romania este paralizata. Nu ne mai intereseaza medicamentele pentru bolnavii de cancer, nu ne mai intereseaza ca majoritatea riurilor nu sunt regularizate si, la prima ploaie mai zdravana vom avea iar inundatii asezonate cu victime si pierderi imense, pe nimeni nu intereseaza ce se intimpla cu leul si cursul lui, pe nimeni nu intereseaza ca din aproape 4000 de intreprinderi ceausiste, acum au ramas doar vreo 400 de intreprinderi, pe nimeni nu mai intereseaza ca avorturile sunt de trei ori mai mari decit nasterile, pe nimeni nu intereseaza ca saracia in Romania ne claseaza pe locul 222 din 229 de locuri; pe nimeni nu intereseaza viata concreta a cetatii, ci, cu totii ne miscam ca in impoderabilitate fara sa inaintam, ci ne zbatem pe loc.

Aici, in SUA, cind ma duc si eu ca omul, sa-mi iau lunch-ul la caffetaria, intru in dialog cu colegii mei. Niciodata, dar absolut niciodata, nici un coleg nu s-a lasat invitat de mine de a discuta pe un subiect politic. Toti, dar absolut toti colegii mei s-au scuzat si mi-au spus ca ei nu discuta niciodta politica, pe ei nu-i intereseaza politica, iar motivul pe care-l invocau este acesta ca, in marea lor majoritate, politicienii nu sunt nimic altceva decit "a bunch of crooks" (o gramada de nemernici).

Partidele, in perceptia romanilor, este asemanatoare cu echipele de fotbal. Romanii votanti nu se raporteaza la partide in functie de necesitatile lor, ci, le percep ca pe niste fiinte dragi, de care nu te lasi deloc, mai ales in momentele grele prin care trece partidul. Votantii romani sunt in stare sa mearga si in iad cu "dragutul" lor partidulet pe care-l iubesc neconditionat. Numai asa se poate explica faptul ca, in fata unor evidente, votantii romani accepta NUMAI ce le spun alesii lor, si nu ceilalti. Intr-o tara cu un astfel de comportament aparitia unei dictaturi e doar o chestie de timp si de conjunctura. Intrebindu-l pe un vecin de-al meu, pe cine-l va alege dintre Obama si McKain, el mi-a spus ca-l va alege pe Obama. Hm, i-am spus, inseamna ca esti un democrat. Ba bine ca nu. Eu vin dintr-o familie de republicani convinsi, in care am avut si rude activiste in partid. Bu! Si de ce, ma rog, il alegi pe Obama? Esti un tradator? ... Nu, mi-a raspuns vecinul, dar, dinc auza fiicei mele care sufera de schizofrenie, programul lui Obama pentru universal health care program, mi se pare mai bun decit ce-mi ofera McKain. Intr-adevar, vecinul meu, daca nu ar fi avut insurance de la jobul lui, ar fi trebuit sa plateasca anual, peste 80 de mii de dolaripentru medicamentele fetitei lui. Deci, pentru un republican convins, interesul lui personal prevalase in fata afinititatii lui fata de un partid. Cind vom ajunge si noi la o astfel de virtute? Peste vreo mie de ani?

...unde e ipocrizia? - un banc adaptat -

Ponta, Blaga, Băsescu şi o capră naufragiază. Înoată ei până la o insulă. Doar iarbă şi copaci neroditori. Ponta : « Tăiem capra şi-avem ce mânca ! ». Ceilalţi doi se împotrivesc: « Ei ! O mâncăm şi după aia ?!... » şi propun ca fiecare să ducă zilnic capra la păscut, iar seara să o mulgă, ceea ce le-ar asigura hrană pentru mult timp. Între timp, poate apare vreun vapor şi... În fine, cad de acord. În prima zi merge Blaga cu capra. Seara se-ntoarce, o mulge şi toţi beau lapte. A doua zi, la fel procedează Băsescu. A treia zi dimineaţa Ponta pleacă cu capra la păscut, chipurile! Ajuns singur cu capra, o taie şi o mănâncă. Seara se-ntoarce doar cu aţa... Blaga şi Băsescu : « Unde-i capra ? ». Ponta: “Care capră”? Ceilalţi: “Măi omule, îţi aminteşti? Noi trei şi o capră am naufragiat, am înotat şi am ajuns pe insula asta…!” Ponta: “Da, aşa a fost!” Celalţi doi: “Tu ai spus să tăiem capra, să o mâncăm”. Ponta: “Da, îmi amintesc, aşa a fost.” Celalţi: “Noi am propus să ducem pe rand capra la păscut, seara să o mulgem, să bem laptele…” Ponta: “Da, îmi amintesc, aşa a fost!” Ceilalţi: “În prima zi am mers eu, Blaga, cu capra. Seara am venit, am muls-o şi-am împărţit laptele…”. Ponta: “Da, îmi amintesc, aşa a fost.” Ceilalţi: “A doua zi s-a dus Băsescu cu capra, seara s-a-ntors, a muls capra, a împărţit laptele…”. Da, îmi amintesc, aşa a fost!” Ceilalţi: “Azi dimineaţă te-ai dus tu cu capra la păscut », Ponta: « Da, aşa e, m-am dus eu cu capra la păscut... ». Ceilalţi : « Acum te-ai întors fără capră », Ponta: « Da, aşa e... ». Ceilalţi doi : « Unde-i capra ? ». Ponta: « Care capră ? ». Ceilalţi doi: « Măi omule, îţi aduci aminte, am naufragiat, am înotat până la insula asta noi trei şi o capră ». Ponta: « Da, îmi amintesc, aşa a fost ! ». Ceilalţi: « Tu ai propus să tăiem capra... ş.a.m.d., discuţia continuă, la fel, ca mai sus, cu acelaşi rezultat şi-n clipa de faţă... (...să fie, oare, vorba despre plagiat ?... despre suspendarea avocatului poporului ?... despre restângerea atribuţiilor Curţii Constituţionale ?... despre... ?...)

Inevitabil politice

E foarte interesant de urmărit diversele comentarii contradictorii. De exemplu, că există sau nu dublă măsură… Mă întreb dacă a existat vreodată situaţia opusă, în care o persoană să fie absolut perfect echilibrată în opinii şi poziţii. Interviul cu Sofi Oksanen (Dilemateca, nr. 72, mai 2012) se intitulează: "A scrie este întotdeauna un act politic". Cam asta este şi părerea mea: orice act de comunicare este în fond un act politic, în sens larg. Desigur, se poate discuta şi despre gradul de dezechilibru. Însă nu sunt ferm convins că dezechilibrul cuiva este realmente un obstacol major. De exemplu, de ce se discută aproape numai despre plagiatul lui Ponta şi nu şi despre alte persoane (dovedite)? Oare pentru că este tocmai primul ministru al unei ţări? Să admitem totuşi că este un dezechilibru. Soluţia este simplă: cei care au dovezi la fel de clare despre alte persoane să iasă cu ele în faţă! De ce trebuie neapărat ca toate cazurile să fie discutate la fel de exact aceeaşi persoană? Nici măcar nu este posibil. Important este să existe dovezi clare, obiective, indiferent cine le aduce.

A încerca să demonstrezi că persoane cu realizări deosebite, recunoscute internaţional (cum sunt domnii Pleşu, Patapievici, Liiceanu şi alţii) sunt aserviţi, adică chipurile sunt instrumente oarbe ale unor politicieni care, de altfel, le sunt net inferiori ca nivel intelectual, mie mi se pare cam stupid. Este o strategie politică, asta da. Iar cum vor răspunde intelectualii (care au avut curajul şi şi-au asumat riscul de se implica politic) presupune de asemenea o strategie. Chiar dacă, prin absurd, toţi intelectualii ar susţine un acelaşi partid, nu poţi să nu te întrebi de ce fac asta. Unde sunt intelectualii celuilalt partid? Cum arată CV-urile lor? Ce au realizat în viaţă? Dacă tot vrem evaluări obiective, să pornim de la realizările concrete ale fiecăruia şi nu de la simpatii mai mult sau mai puţin interesate. Iar dacă intelectuali recunoscuţi în lume ajung să facă politică, personal îi prefer pe aceştia unor mediocri sau impostori.

Ceea ce nu pot înţelege însă este soluţia sugerată de unii comentatori: să tăcem cu toţii din gură pentru că suntem cu toţii imperfecţi, păcătoşi, dezechilibraţi. Păi ştim deja că aşa suntem, prin definiţie. Unii fac apel la Biblie pentru a susţine această idee. Nu vă supăraţi, dar mie asta îmi pare o manevră tipică de manipulare prin apel la autoritate. Domnilor atât de bine intenţionaţi, dacă ţinem sistematic gunoiul sub preş, de unde să vină curăţenia? Dintre toate ideile vehiculate pe acest forum, politica aceasta mi se pare de departe cea mai periculoasă pentru binele comun: ascunderea sistematică a adevărului pentru a perpetua vechile metehne şi starea de fapt, de care nimeni nu e mulţumit de fapt. Nu ar fi mai bine ca toţi plagiatorii şi hoţii să fie demascaţi? Veţi spune că asta e utopie. Bun. Atunci vă propun să începem în ordinea priorităţilor: adică cu cei mai importanţi.

Pe puncte:

1. la prima chestiune pe care o ridici: păi s'au adus dovezi ”la fel de clare” dar tre să le citiți. Eu pun pariu cu dvs. că nu le'ați citit nici pe cele aduse în cazul Ponta, nici pe celelalte...
2. Nu sunt aservite sunt doar favorabile acelor politicieni. Asta înseamnă dublă măsură. Da, cum ați remarcat sunt superiori intelectual acelor politicieni. Păcat că nu vă puneți și niște întrebări dacă tot ”vedeți”. De exemplu, de ce le sunt favorabili, dacă le sunt superiori? Și la partea a doua, unde vă puneți întrebări, hai să vedem vba dvs ”dacă tot vrem evaluări obiective” Cunoașteți dvs toți intelectualii ”recunoscuți internațional”? Băieții ăștia pe care dumneata îi consideri spuma României activează toți pe o singură nișă: litere-filosofie. Dumneata știi cam câte domenii ”academice” există? ... îi cunoști cumva pe restul, le știi cumva CV'ul, știi ce opțiuni politice au?... după ce răspunzi la chestiunile astea recheamă'ne să ”evaluăm obiectiv” cine are mai mulți intelectuali... sau dacă nu, numără în continuare intelectualii pe televizor...
3.Da, dar pe principiul ăsta și cei care sugerează acele soluții au dreptul să vorbească. În rest, da, să începem cu cei mai importanți și aș mai adăga nu numai plagiatorii și hoții ci și securiștii...

Cmarcel,

Mesajul acela care, intr-adevar, era scris prost si cu pretentii, a fost pus in ordine si disciplinat. Nu cred insa ca o sa-l publice in aceasta ultima forma. (o s-o fac eu, pe alt site). Zic aproximativ ce ziceti si domnia voastra.

Despre autoritate si apelul la ea: v-as intelege punctul de vedere daca ar fi vorba de orice alta „autoritate” decat cea mentionata. Care este singura autoritate care-si onoreaza numele, caci iţi este AUTOR, te construieste. Nu-mi dau seama de la ce altitudine priviti dumneavoastra aceste lucruri. In orice caz, de la firul ierbii nu se vad. Inteleg insa atitudinea d-voastra, dar o inteleg pentru ca nu este sfidarea suficienta a semidoctului intelectual (omniprezent, cum se vede chiar in aceasta pagina).

Mai era ceva: este important sa fi facut ceva inainte de a deschide pliscul...Mais y’a la maniere....Spargerea unei banci este o chestie grozava, dar tot hoţie. Simplu fapt ca „ai facut” nu legitimeaza pe nimeni.

Aparent divergente, în fond (sper) comune

Deşi, la o primă citire, anumite poziţii exprimate aici par a fi divergente (mai ales în ceea ce priveşte anumite persoane), totuşi cred că există şi destule elemente comune. Mi se pare mai constructiv să ne concentrăm asupra acestora.
De exemplu, impresia mea este că suntem de acord că furtul (inclusiv plagiatul) şi corupţia (probabil promovată în bună parte de foşti securişti şi foşti nomenclaturişti PCR) sunt probleme comune. Am putea discuta despre diferite modalităţi eficiente de a demasca aceste lucruri, fără excepţie. Dovezile să fie cât mai obiective, uşor verificabile, accesibile oricui. Putem exploata mijloacele de comunicare moderne şi lucrul distribuit (reţele sociale care se auto-organizează). Oricine are dovezi concrete să poată să le publice. Desigur, este nevoie de o anume rigoare, reguli şi proceduri minimale stabilite de comun acord. Dovezile să fie corecte şi corect prezentate. De pildă, pentru plagiate există această iniţiativă: http://www.plagiate.ro/.
De asemenea, nevoia de modele, de valori autentice este tot o problemă comună. Nu ştiu dacă persoane cum sunt domnii Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Cărtărescu trebuie puse pe un piedestal sau, din contră, blamaţi. Nu ştiu dacă activitatea lor literară şi filozofică îi face implicit ideali şi pentru politică. Însă nu asta mi se pare a fi problema majoră. Problema este cum să facem în aşa fel încât oamenii merituoşi, care au realizări notabile (fără excepţie sau preferinţă pentru un anume partid) să ajungă mai cunoscuţi iar ideile lor să aibă o mai mare influenţă. Trebuie să existe merite, valori pe care să le putem toţi (sau majoritatea) respecta. Cum descoperim şi promovăm valorile reale, ce criterii pot exista pentru a evalua aceste valori şi cum le facem mai cunoscute – asta mi se pare problema. Deocamdată am impresia că se cade într-o relativizare generalizată, despre oricine se poate spune orice.
În fine, mă întreb cu naivitate dacă, în loc să ne folosim energia pentru a ne contra unii pe alţii nu am putea identifica valori comune, obiective comune, probleme comune precum şi soluţii eficiente. Mă îndoiesc că răul se află de partea unui anume partid/persoană şi salvarea de partea altuia. Mai degrabă cred că răul este apolitic şi se manifestă sub forma anumitor metehne. Acestea sunt cred duşmanii comuni.

Dușmanii comuni? Răul apolitic?

Nu domnule, nu ne putem găsi dușmani comuni, decât poate dacă folosim cum propuneți dvs. concepte generice ca ”hoție”, ”plagiat”, ”impostură”...șamd. Din păcate aceste concepte sunt ”la purtător” sunt întruchipate de oameni.

Îmi pare rău dar nu pot blama hoția ci doar pe hoți. Și cum tot dvs spuneați, fiecare are prioritățile lui. Eu am înțeles că prioritatea dvs este premierul plagiator. Îmi pare rău, dar în țara în care se fură la vot în parlament, în care președintele dă cu capul în gură și șefii de servicii secrete se pun după cum vrea suflețelul unor doamne, deplângerea plagiatului mi se pare deja fandoseală... cum fandoseală mi se pare tot tămbălăul ăsta cu constituționalismul pe care îl mestecă intelectualii. Mie mi se pare, subliniez PĂREREA MEA, că în ultimii cinci șase ani s'a făcut și treaba mică și aia mare pe și constituție și pe legislație și pe democrație de la cel mai înalt nivel așa că, să descopăr acum o nouă impostură mă lasă complet rece. D'aia vă spun că NU AVEM DUȘMANI COMUNI... pentru că pentru mine dușmanii sunt toți cei care au adus România în acest stadiu de involuție. Suntem o țară ruptă în două de ura dintre două grupuri și aici ne'a adus Băsescu dar nu singur ci împreună cu cei care i'au cântat la mandolină în loc să'l tragă de urechi. Degeaba îmi dovedesc dl Pleșu și cu dl Vasilescu că nici ăștia nou veniți nu sunt mai breji...pt că ȘTIAM ASTA... dar răul a fost făcut deja și acuma avem furtuna semănată din vânt... și răul de care vă spun eu e foarte politic. O fi problema comună, or fi obiectivele comune, dar dușmanii nu sunt comuni și soluția de asemenea...

P.S. Dl Pleșu și Dl Liiceanu sunt, tot după părerea mea, fără să le contest valoarea, prea cunoscuți relativ la valoarea lor și să nu credeți că nu au o mare influență. Au sute de mii de adepți care votează după ce văd în gura lor și cărora li se pare că...cultura română se identifică cu dumnealor...deci stați liniștit din privința asta

D-le Numitul Natafletz,

Sunt de acord cu d-voastră în multe privinţe. Roberta Anastase trebuia să îşi dea demisia imediat după ce hoţia cu voturile a fost dovedită. De asemenea, scuza penibilă „suntem corupţi dar ceilalţi sunt şi mai corupţi” a fost vehiculată de destule dintre figurile PDL. Promovarea unei stări conflictuale între diferite categorii sociale i se datorează în bună măsură lui Traian Băsescu. După cum, d-l Ponta, deşi a plagiat (foarte probabil să fie aşa) impresia mea este că a fost cumva „împins” de context să o facă: probabil era ocupat cu multe alte lucruri. Sunt convins că a rezolvat multe alte probleme importante în acelaşi timp. Poate a pus vre-un student să îi scrie o parte din teză. Se practică, mai ales la persoane importante şi ocupate. Păcatul de bază aici este cred fudulia românului, care vrea să aibă funcţii peste funcţii şi diplome peste diplome, nefăcând însă nimic cum se cuvine. Forme (diplome) fără fond. Omul multilateral dezvoltat. Tocmai de asta consider că nu putem judeca oamenii: ei fac lucruri bune şi rele (greu de spus care contează mai mult de fapt), imită modelele de succes (sau „succesuri” dacă vreţi), se lasă corupţi de mediu ca să reuşească.
Ceea ce vreau să spun este că o anumită strategie, de exemplu aceea de a fura (în diferite feluri), se propagă într-o populaţie de indivizi (prin imitaţie) dacă acea strategie asigură un anume succes individului care o foloseşte. De asta consider că „duşmanul comun” este o anume strategie antisocială. Lucrurile se pot schimba dacă strategia respectivă nu mai are succesul care o ajută să se propage. În particular, lucrând în învățământul universitar mă preocupă problema plagiatului. E treaba celor care lucrează în alte domenii să se preocupe de curăţenia mediului lor.

Dubla măsură cât turla bisericii

Nu pot să nu remarc, că e vizibilă din satelit judecata dublă... Nu că nu aveți dreptate, dar ce ușor schimbați macazul. Păi de unde brusc atâta interes pentru cariera premergătoare ministeriatului că, de exemplu,la MRU nu puneați astfel de exigențe. Căutați'vă editorialele de la instalarea dumisale, spuneați că ”nici nu mă interesează să știu cine sunt ci doar că sunt figuri noi și tinere”. Păi vă spuneam eu și vă spun și acuma spicuiri din CV'urile lor. De exemplu, MINISTRUL DEZVOLTĂRII făcuse educație fizică la seral la o particulară... Era mai bun? Apoi alt exemplu, cât o frăgeziți cu plagiatul lui Ponta, mă întreb, nu ați fost oripilat să aflați că și dna Udrea a plagiat?...sau dl Procuror general în funcție (adică cel care cere dreptatea în această țară)...sau dl Blaga, care iată, era până de curând al doilea om în stat și putea fi președinte interimar dacă nu se dădea lovitura de stat sau ”atacul la instituții”...ce ne făceam atunci, că Ponta ca Ponta, e doar PM...dar președintele? Oau, plagiator. (nu mai zic că omul e ”doctorand” încă...mor de râs, mi'l și imaginez plecând seara din Modrogan și mergând noaptea la bibliotecă să scrie la teză...Despre asta și despre acești domni și doamne, MUCLES.

Sau râdeți de Ponta că nici nu știa ce înseamnă plagiatul. Așa e. Dar dna Udrea e într'o categorie și mai selectă: dumneaei, nici mai mult nici mai puțin, s'a scuzat pe blog că n'a știut că e plagiat fiindcă i'a scris'o un coleg. Ha, ha, ha. Deci Dna Udrea nici măcar nu știe ce'i aia doctorat, ea crede că e o ceva în genul declarației de avere pe care o dă la scris secretarilor... Dar evident, nu v'a afectat ficatul treaba asta cum v'a indispus plagiatul lui Ponta și atacul useliștilor fără CV asupra instituțiilor. Ce să vă mai spun, că așa plagiatori cum sunt, miniștrii aștia barem știu vorbi românește corect? Când dl Igaș MINSTRU DE INTERNE vorbea cu dezacorduri și pronunța greșit cuvinte pe care nici nu le știa, dvs scriați note stări, zile sau ne spuneați că e prea smintit Antonescu, chiar dacă l'ați criticat și pe Băsescu... mi'e jenă de neputința dvs...

Stergeti va rog mesajul "????"

....reluat intr-o forma mai ordonata:

"Apropo de logică. Mi se pare într-o primă instanţă infantil, iar într-o ultimă instanţă necinstit, să vrei să scuzi un furt, demonstrînd că toată lumea a furat cîndva, fură în continuare şi va fura şi de-aici înainte. Acest mod de a îneca peştele în apă nu e onorabil".

Aici problema este ca, acuzand ACEST furt, le uitati pe celelalte, cu care, v-ati acomodat fara nico rezerva pana acum. Nu e nevoie sa "demonstrezi" ca toata lumea fura; este notoriu. Atacul nu este impotriva furtului in general ci impotriva furtului ACESTUI OM. Cand lucrurle se vor linisti "toata lumea" va CONTINUA sa fure, caci plagiatul in general NU este atacat, nici multimea de plagiatori "academici" ci doar omul (Ponta).
Masa de plagiatori acceptati nu este atacata pentru ca ar afecta ordinea deja stabilita (in baza furtului ). Aceeasi "infractiune" este tratata ca benigna in cazul miilor de plagiatori "din sistem" si ca ilegitima in cazul sau (al lui Ponta):

"Hoţia nu e, totuşi, starea normală a unei vieţi cuviincioase....."

Nu este starea normala a niciunei vieti. Toate "vietile" necuviincioase ar trebui amendate. Si TOATE hotiile.

"....ca să nu mai spun că a acoperi cu noroi toată suflarea academică românească, numai ca să scoţi basma curată un individ anume, e o manevră profund neloială şi, îndrăznesc să spun, nepatriotică".

Este "neloialitatea CUI"? Cine are datorie de "loialitate" fata de plagiatorii universitari? Evident, ALTI plagiatori universitari. Oamenii -universitarii, eventual- onesti nu au aceasta datorie; au datoria contrara. Exista bineinteles o solidaritate a smecherilor, "cu studii", sau ai puterii, care este acum foarte vizibila: nimeni nu s-a repezit la plagiatul ....ceva...Kovesi, al lui Ioan Oltean....etc. Plagiatul lor este admis, sunt "de-ai nostri". Nu cu plagiatul va bateti deci, ci cu un om. Folositi, instrumentalizati plagiatul, la fel cum ati putea intrumentaliza miopia lui. Plagiatul este un pretext. Este "argumentul" care da urii "intelectualilor" legitimitate, in baza caruia puteti invoca "gandirea". Nu este gandire; este ura (sau, poate, frica, sau cine stie ce alt sentiment obscur) justificata a posteriori. Cat despre patriotism....aici vedeti lucririle EXACT pe dos. Perpetuarea minciunii a falsului nu este patriotica.

"Mai departe: a spune despre cutare hoţoman că, da, „poate“ a furat, dar că a fost prins fiindcă l-a turnat vecinul cu care e în relaţii proaste e ridicol. Fapta rămîne faptă. Turnat sau nu, demascat cu gînd rău sau din întîmplare, problema rămîne, juridic şi moral, aceeaşi: insul a furat!"

Vecinul care sanctioneaza ("toarna") este de cea mai mare importanta. Nu pentru ca ar avea relatii bune sau proaste, ci pentru ca vecinul ESTE si el "pacatos". (Vedeti pilda femeii desfranate) Dumneavoastra sunteti acuzat de plagiat. Altii (Basescu) au multe ALTE pacate. Lasati denunturile celor onesti. Nu suntei un justitiar onorabil. Sunteti unul interesat si manipulator, sau, in cazul cel bun, incoerent.

D-le Adrianrusu,

Cred ca e bine că aţi adus aceste lămuriri suplimentare. De acord că uneori transparenţa locală, focalizată exclusiv asupra unei anumite persoane poate fi manipulativă, iar consecinţele globale pot fi negative deşi principiul general este unul pozitiv. A lumina o mică parte dintr-un sistem tenebros complex nu e sigur că îmbunătăţeşte situaţia sistemului în ansamblul său. Trăim într-o mare de minciună, avem informaţii eronate şi parţiale, profund asimetrice. Totuşi, mă întreb, în cazul particular al poziţiei de prim ministru (indiferent de persoană) care este costul global (pe plan intern şi extern) pentru o ţară dacă nu se clarifică lucrurile?
E interesant ce spuneţi, că: „Masa de plagiatori acceptați nu este atacata pentru ca ar afecta ordinea deja stabilita (in baza furtului )”. Sigur, ar trebui şi dovedit obiectiv că plagiatul este efectiv o problemă de masă. Ce înseamnă masă: 50%, 80% sau 25%? Şi eu cred că s-a format în societatea românească un sistem complicat de reţele bazate pe relaţii informale, în care impostura are un rol important şi meritocraţia un aspect secundar. Întrebarea este: şi atunci ce e de făcut? CÂND şi CUM trebuie să înceapă curățenia? Asta mi se pare că merită discutat.

Cmarcel...

De acord cu observatia supra luminarii unui detaliu. Ca de obicei, analizati bine....
Despre Ponta: cred ca am platit deja prostia lui. Ce vreti mai mult decat rusinea, chiar daca Plesu, Macovei si... au orchestrat-o? El, personal, va trebui sa demisioneze. Dar NU trebuie sa fie unicul. Despre procentul de „masa”, on s”en fout! Este notoriu, sare-n ochi: inseamna ca e important. Nu trebuie dovedit! Nu-mi dau seama daca realizati, ca nu conteaza, atata timp cat e archivizibil. Tumoare mica sau mare, tot cancer se numeste.
Cand si cum? stim macar un lucru: ca Antonescu este onest, si la fel, altii cativa. (nu sunt sigur pe Ponta). Ar trebui ajutat, nu sabotat pentru ca ne calca pe batatura mutra lui. Mai departe....am o idee, cred ca am zis-o deja, dar prea exotica ptr. domnii intelectuali. Daca o sa am ocazia...
(cautati interviul lui Basescu despre Titanic. Absolut genial. Ostap Bender este complet ratat, ca personaj).

nu stiu cum s-o zic altfel...

dle. Plesu, va citesc de niste ani buni. Am obosit eu sa tot aveti dreptate, dau din cap aprobator citindu-va articolele pana fac carcei. De obicei ma abtin de la comentarii (si probabil bine fac), din cauza ca mi se pare ca acoperiti perfect subiectele, nu e loc de strecurat mare lucru in discutie (si ce poate fi strecurat e la un alt nivel de relevanta, mult mai mic, fata de ce e expus). In cazul asta, totusi, vreau sa remarc doua lucruri: mediul in care toate ciudateniile pe care le traim se intampla, si sentimentul continuu ca de fapt nu exista intentii pozitive. Vizavi de primul, n-are cum sa fie coincidenta ca Iliescu (parafrazand "hei, a fost inuman ca politaii s-au grabit sa-l aresteze pe nastase", tradand o intelegere a functionarii societatii de o flexibilitate extrema), Nastase insusi (mare vanator alb, se impusca gresit si penibil in gat), Ponta (tanar si "de viitor", desfiinteaza comisia care-l gaseste plagiator? maestru in masterate cu un curs?), Vanghelie (performant absolut, sfideaza orice descriere logica) si inca o droaie, fac parte din acelasi partid, se cauta si se gasesc. Becali ar fi trebuit sa fie si el acolo, da' e prea religios, independent-ganditorul iliescu n-are cum sa fie in aceeasi multime cu crestin-sabreurul becali. Cu modele de varf precum cele expuse, e de mirare ca ne lipsesc bunele maniere, eleganta, stilul si cunostintele gramaticale? Nu cred. Mai departe insa ajung la capitolul intentii. Starea de fapt politica romaneasca mi se pare lejer de explicat daca pornesc de la premisa ca toti au intentii indoielnice, si ca tot ce reusesc pozitiv (lucru rar) e de fapt conjunctural. Cu intentii dubioase e usor sa fii logic de pe premise aiurea, e lejer sa aspiri la un post despre care n-ai habar, sa fii necuviincios, sa minti, sa te doara in cot de imaginea Romaniei daca lucrurile iti merg in avantaj, sau sa remarci prin colturi europene ca vezi doamne esti uzurpat cand de fapt esti la putere. In general cum ne alegem liderii devine o problema, mai ales cand mediul din care alegem e cel enuntat mai sus; iar in particular demontatul precaritatilor mentale devine o problema insurmontabila, cantitatea de munca e descurajanta, iar relativitatea lucrurilor ii pune in avantaj. Sincer toata admiratia ca o faceti..

Unul dintre putinii oameni de caracter - Andrei Plesu

Spre deosebire de un om inteligent dar de o grosolanie interioara fara cusur - precum oportunista Alina Mungiu-Pippidi - Dl. Plesu are suficient caracter incit sa nu-i poarte o pica de moarte presedintelui Romaniei, doar pentru ca s-au mai ciondanit si dinsii.

Dl. Plesu intelege ca mizele porcariilor magistrale in plina desfasurare merg mult dincolo de persoana controversata a presedintelui tarii, si mai intelege si ca ceea ce se instaureaza in locul "sinistrei dictaturi basesciste" este nu doar ceva mai rau, ci infinit de mai rau, cu consecinte care vor fi simtite ani de zile dupa retragerea lui Traian Basescu din viata politica.

Dle Plesu, v-am apreciat retinerea de a da cu barda in presedintele tarii dupa ce drumurile voastre s-au despartit. Astazi va apreciez si mai mult pentru ca nu v-ati pierdut nici simtul nuantei, nici abilitatea de a deosebi imperfectiunea presedintelui de entropia totala, iresponsabila creata de cei care incearca sa intoarca Romania pe un drum quasi-sovietic. Tineti-va tare!

tensiune si plagiat

Pare-mi-se ca in viziunea maselor, plagiatul nu exista decat pentru a sluji drept arma politica. Aici mi se pare un pic perversa raportarea romanilor la plagiat. Si raportarea media si a lumii politice, asisderea. Pentru ca toate aceste scandaluri de furturi intelectuale sunt "orchestrate". Ele existau debunaseama si inainte, insa sunt dezgropate acum pentru a se ingropa reciproc. Aici e tragedia. Plagiem de multa, insa scoatem la iveala cand ne convine. In fiecare zi ies noi si noi plagiaturi pentru ca media a prins gustul acestei noi arme.
Cat despre suspiciunea de plagiat, insusi Presedeintele tarii a extins-o la toata lumea, devreme ce a inceput sa ceara oricarui nou ministru o declaratie pe proprie raspundere. Adica, in ochii Presedintelui, apriori, orice roman merita suspectat de plagiat. Halal exemplu

Dilema

Inca de ceva vreme am convingerea ca Ponta @co sunt produsul trade mark TB.De asemenea eram convins cs Boc e cel care l-a tinut pe TB la putere atitia ani si nu invers.Boc a fost si este inainte de toate un om onest si muncitor.In Romania sa ai asa ceva in vitrina sau ca "fundas central" nu e putin.Ai o aparare beton si chiai daca nu cistigi multe macar nu pierzi.Ne calificam la europene si e foarte bine chiar daca acolo suntem mediocri.Boc plecat s-a dus totul pe ripa dupa cum se vede.Ponta si ai lui au fost educati de mirlania si mitocania lui TB ca presedinte si s-au adaptat la jocul lui dupa calitaitle lor native bineinteles.Basescu si-a dorit opozitia asta mizerabila si mare parte a intelectualitati au contribuit din plin la starea asta de fapt.Stiti prea bine armele si metodele folosite de presedinte.?Meritul lui TB e ca a scos tot rahatul sa pluteasca la suprafata, acum e nevoie de cineva de alta factura sa faca curatenie si sa reinstaureze normalitatea.Cine?NU STIU!

Cât de rău vă stă!

Cât de rău vă stă în postura de agent de influență! Chiar faceți parte din isteria probăsescienă a intelighenției? O întrebare nevinovată: ați uitat înjurătura prezidențială cu care ați fost gratulat?

????

Sf. Ioan Cassian zicea că prima virtute creştină este „deosebirea duhurilor” (discernământul). Facem un exerciţiu:

Puneţi DOUĂ probleme în al doilea paragraf: una este ca denunţătorul are relaţii bune/proaste cu denunţatul, chestiune făra relevanţă (o sa revin) - şi a doua ca „hoţia nu e, totuşi, starea normală a unei vieţi...etc”. Nu este, intr-adevăr. Dar nici nu există hoţii breze sau bălane.

Într-un caz aproape similar, (cel al femeii desfrânate) Christos iartă păcatele femeii pe cale să fie sancţionată de farisei. Motivul pentru care face asta este că fariseii aveau ŞI EI păcate. Condiţia pe care o pune este ca numai cel care nu are păcate să „arunce piatra”. Cine are păcat trebuie să se abţină. Adaptarea pildei la exigenţele (mai mici) din lumea noastră murdară vrea ca cine are ACELAŞI păcat sa tacă. Dacă ne mulţumim cu această exigenţă sumară, ar însemna că cei bănuiţi de plagiat nu ar trebui sa se afle printre acuzatori. (Adica dl. Liiceanu, A. Pora şi domnia voastră... Mai sunt cu siguranţă, alte nume care-mi scapă).

Fariseii aveau „relaţii proaste” cu desfrânatele. Ar fi putut să fie şi bune, dar ar fi fost exact acelaşi drac. Pentru că nu în relaţii - chestie epidermică - stă criteriul de choix ci în profunzime, în împieliţarea „pacatului”, a ORICĂRUI „păcat”. Şi fariseii şi desfrânata erau „păcătoşi”. Dar fariseii se şi puneau în gardieni ai Legii. Poate că uneori e mai cinstit să taci. Ar arăta măcar că ai o idee de sine.

Constructie

Ati incercat sa construiti un sofism dar nu v-a iesit. Dupa cum bati campii puteti sa mai incercati.
Va doresc multa sanatate si mult succes!!

Sf. Ioan Cassian era un ambitios

Fara pretentii de sfintenie ci cu autoritatea precara a internautului amator, recunosc ca discernamantul mi se pare un exercitiu greu. Presupune capacitate de reflectie, interes in cresterea personala, viziune critica, instrument de masurat si inferente logice, un bagaj serios de cunostinte si o carca de experienta. Toate aceste "pre-virtuti" mi se par necesare "primei virtuti" cassiene. Lasand asta la o parte, trebuie sa recunosc ca nu ma prind de scopul comentariului dvs (mi se intampla de multe ori citindu-va comentariile). E posibil ca intreg comentariul sa poata fi rezumat la "cei banuiti de plagiat nu ar trebui sa se afle printre acuzatori (adica dl. Liiceanu, A.Pora si dvs)". Daca asta e cazul, atunci ar fi trebuit sa fiti specific, articolul fiind scris de dl. Plesu, ar fi trebuit sa va rezumati la dl. Plesu (altfel umblati cu jumatati de adevaruri, iar faptul ca altcineva ar fi suspectat de plagiat s-ar rasfrange nedrept asupra dlui Plesu). Continuand, pareti sa sugerati ca dl. Plesu ar fi un plagiator si ca nu ar fi trebuit sa scrie articolul. Am doua probleme cu asta. Prima problema e una de dezinformare, va ascundeti dupa biblie (groasa la o adica, tinuta la piept probabil ca ar apara de diverse arme) ca sa lasati impresia ca il suspectati pe dl. Plesu de plagiat. Daca aveti informatii in sensul asta, anuntati academia sau pe cine doriti, si sa revocam titluri, la urma urmei ne dorim un mediu intelectual mai onest, despre asta e si vorba in articol la urma urmei. Daca va jenati sa "aruncati cu piatra" intr-un coleg intelectual pentru ca va stiti pacatos, atunci ajung la a doua problema, pe care o mentionati in ultimul paragraf. Cand e de fapt ok sa arunci cu piatra, cum se armonizeaza starea umana (toti suntem pacatosi) cu titlul de judecator (uneori atribuit). Dupa parerea dumneavoastra, sunt incompatibile, n-ai cum sa arati cu degetul (una din cerintele postului de judecator) pentru ca esti uman (deci pacatos). De fapt nu sunt, necesita insa atributul de care pomeneati la inceput, discernamantul. Sper sa-l dobanditi la un moment dat, repet, nu e usor.

groaznix...

Nu umblu cu jumatati de adevaruri, ci cu adevarul multiplicat cu 3, sau mai multi, (al caror nume nu-l stiu!). Faceti-va socotelile cum trebuie. Da, afirm (nu„sugerez”) ca dl Plesu este banuit de plagiat. Cititi atent ce scriu, nu ce credeti ca scriu. Este banuit, exact ca Ponta. Lucrul, (care-l priveste pe dl. Plesu), este notoriu. Sunt zeci de articole publicate pe tema acestui posibil plagiat (din Henry Corbin); veti gasi, ici si colo, facsimilate din carte. (Cred ca o am si eu pe undeva). Nu a luat niciun titlu contra acestui plagiat. In fine, mai are si alte „pacate”....

Nu sunt „coleg intelectual” (sezizati oare ridicolul asamblajului?) - cu nimeni.

Ar trebui ca biblia sa va fie si altfel decat „groasă”: este o diferenta importanta intre a „judeca” si a „arunca piatra”. Cel care arunca piatra nu judeca (sau judeca fariseic, dupa aparente). Este semn intristator ca atribuiti vorbei doar ultimul sens. Discernamantul se poate exersa şi in zona aparentelor, la fel ca in cea a adevarului; dar nu este o simpla chestiune tehnică: primul act, interior, de discernere este cel dintre zonele in care-ti asezi judecata (aparenta sau adevarul). Revin la „aruncarea pietrei” doar ca sa va dau o sugestie: veti gasi, dar relativ rar, critica ideii de sanctiune (acum am in cap o carte care chiar asa se numeste, de Jean-Marie Guyau...1800 si ceva, contemporan si model ptr. Nietzsche). Improspateaza ideile....In suma, NU vei arunca piatra.

Simplificand (si ACUM va raspund): judecatorul care arata degetul o face „in numele Legii”. Legea poate fi in afara sa (a judecatorului), de pilda scrisa pe table de piatra, sau poate fi scrisa „in inima” lui. In VT este primul caz, in crestinism al doilea (care e drept, abia se schiteaza). In pilda, Christos face apel la acest ultim caz (catre farisei): vei judeca dupa constiinta ta si NU dupa Lege. In VT judecatorul nu spunea „in numele Legii si al constiintei mele”. Ultima parte lipsea. Partea de constiinta din dumneavoastra nu mai este pacatoasa, prin efectul pacatului Adamic, ci „crestina”, prin efectul Altcuiva, „întru” Altcineva. Nu suntem NUMAI „pacatosi” (prin Adam) ci şi „noi” („înnoiti”, cred că e vorba corecta) prin Christos. „Uman” nu insemna doar „pacatos”. De aceea VETI judeca - dar „dupa adevar” ...
Am facut scurta o istorie lunga, dar sunt sigur ca intelegeti...

apreciez faptul ca puneti efort, nu sunt convins de rezultat

Veniti la batalia in plagiate cu "plagiatul" dlui Plesu, un rand subliniat intr-un articol din cotidianul.ro (m-am chinuit sa-l gasesc si pe-ala, deci nu e vorba de "zeci de articole publicate pe tema acestui plagiat" cum spuneti, ci probabil de doua randuri copiate la nesfarsit prin bloguri, nu stiu cum numarati), cum spuneam veniti la batalia respectiva cu un (1) rand impotriva unui 80% din lucrarea lui Ponta (opinie din ziarul adevarul, citatul intreg este "Revista „Nature" aprecia că jumătate lucrarea scrisă de Ponta în 2003 ar fi copiată cuvânt cu cuvânt din cei trei autori. Între timp, oameni de specialitate care au luat la puricat lucrarea au majorat procentul la aproximativ 80% din volum."), scuze ca mi-e lene sa pun linkul, sunt convins ca puteti sa-l gasiti si singur. Repet, gasiti o echivalenta intre copierea unui rand si copierea a 80% dintr-o lucrare de doctorat. Cu matematica precara pe care o posed, echivalenta ar putea fi facuta numai daca lucrarea de doctorat ar fi de un rand si vreo doua cuvinte. Cred ca nu e cazul, asa ca totusi, "pacatele" nu sunt echivalente, decat daca nu aveti discernamant si nu faceti diferenta intre "putin" si "mult". Mai departe, comparati ceva ipotetic inca (randul presupus plagiat de dl. Plesu din Corbin, este reprezentativ intr-adevar sau un accident?), cu ceva aproape de finalizare (analiza plagiatului lui Ponta, care probabil ca n-o sa se mai finalizeze de vreme ce Ponta a desfiintat comisia). Cand o sa terminati analiza plagiatului dl. Plesu si o sa publicati rezultatele, promit sa va iau mai in serios cu discutia cu pacatele si cu discernamantul. Interesant, terminati primul paragraf cu inca o insinuare gratuita "mai are si alte pacate". Aaa… ar trebui sa fiu convins, sa tac din gura si sa trec la joc de glezna? Sincer nu sunt, recunosc ca insinuarea e o strategie propagandistica interesanta, dar sper ca macar dvs. nu va lasati pacalit de strategia respectiva. Apropos, cand vorbeam de titluri, propuneam ca Ponta sa piarda titlul de doctor din cauza de plagiat (titlul a fost dobandit din cauza de lucrarea respectiva), nu ca dl. Plesu sa "ia un titlu contra acestui plagiat". Vizavi de linia asta, nu pot sa "citesc atent ce scrieti, nu ce cred ca scrieti", linia nu are nici un sens in romaneste, asa ca ghicesc salbatic ca ati vrut sa spuneti ca dl. Plesu n-a pierdut nici un titlu din cauza de plagiatul de un rand. Pai, imi cer scuze, ce titlu ar fi putut sa piarda daca ar fi plagiat "Pentru ingeri"? Titlul de "expert in ingeri"? Sunt convins ca titlul respectiv nu este trecut pe cartea de vizitra a dansului. Sunt convins ca titlul de doctor e pe cartea de vizita a lui Ponta. Ok?

Sa continuam. Ma bucur ca ati depistat ridicolul expresiei "coleg intelectual", sunteti mai finut decat v-am banuit initial. Intr-adevar, notiunea de coleg, necesar legata de "un loc de munca", nu e usor de juxtapus notiunii de intelectual, mai putin inclinat muncii fizice si mai degraba dispus la efort mental, interior, singular, necolegial. Totusi, am scris-o in deplina cunostinta de cauza. Scrierile dvs. imi lasa impresia de lucru muncit, transpirat, fizic. Lasati impresia ca ati citit o droaie si ca sunteti acasa intre litere si carti. Din pacate, consider ca va ia prea mult sa va exprimati, va trebuiesc patru paragrafe ca sa afirmati ca "dl. Plesu, care a plagiat, nu ar trebui sa scrie despre plagiatul altuia", mult prea mult. Idem si in ultimul raspuns, pur si simplu cantitatea de informatie irelevanta raportata la mesajul transmis mi se pare mult prea mare. Luati-o ca chestie de gust, poate de fapt sunteti foarte literar.

Ok, m-am legat numai de primele doua paragrafe, nu vreau sa scriu un referat. Ar mai trebui sa mai mentionez si ca "judecata" cu "aruncatul de pietre" sunt totusi intrinsec legate (discernamantul de care dati dovada in cazul asta este mi se pare prost plasat), faptul ca retragerea lui Ponta din guvernare n-ar trebui privita ca o "sanctiune", ci ca un cadou, i-ar oferi timpul necesar de a scrie o lucrare de doctorat originala, ajung la final. In momentul asta sunt perplex, vorbiti despre "adevar" si "numele legii", despre judecata "in inima" versus cea de pe "table de piatra". Sa inteleg ca problema unui prim ministru a unei tari, care prim ministru are un titlul de doctor oferit pe baza unei lucrari posibil plagiate 80%, vi se pare un moft, o fandacsie, o "aparenta"? Interesant "discernamantul" de care dati dovada, ghilimelele deja mi se par obligatorii...

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI