Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Dreptul de intervenţie

Sînt de părere că unele fragmente dintr-un interviu pe care mi l-a luat domnul Bogdan Chirieac în 1999, cînd eram ministru de Externe (vezi Adevărul, nr. 2744/1999) sînt, prin analogie, destul de actuale. Dumneavoastră ce credeţi? Dacă mă înşel, luaţi textul de mai jos ca pe o simplă pagină de memorialistică.

(…)Domnule ministru, cine este în opinia dumneavoastră „comunitatea internaţională“ în numele căreia se face intervenţia în Iugoslavia?

Pînă la această oră este vorba de NATO, care înseamnă 19 ţări, şi de Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să ne gîndim la votul Consiliului de Securitate, unde doar Rusia, China şi Namibia au votat în favoarea rezoluţiei care cerea încetarea intervenţiei NATO în Iugoslavia. 

Vi se pare că Rusia şi China nu reprezintă mare lucru pentru „comunitatea internaţională“?

Dumneavoastră vi se pare că UE şi NATO reprezintă mai puţin decît Rusia şi China?

Credeţi că este normal să se poată interveni într-un stat independent şi suveran, confruntat cu o problemă de secesiune internă, fără acordul Naţiunilor Unite?

Prin votul Consiliului de Securitate, eu cred că există şi acordul Naţiunilor Unite.

Dar nu a existat acordul Naţiunilor Unite atunci cînd s-a început atacul!    

A existat rezoluţia 1199, care nu excludea intervenţia în forţă în anumite cazuri. Tipul de regim politic din Iugoslavia, în care şeful face ce vrea cu supuşii lui, fără nici o sancţiune internaţională, va trebui să dispară în lumea de mîine.

Ce se va întîmpla dacă în Irlanda de Nord, de exemplu, s-ar hotărî că o anumită minoritate etnică sau religioasă nu are toate drepturile respectate?

Toată lumea va trebui să se supună respectării drepturilor omului.

Să ne aşteptăm deci şi la o intervenţie a NATO pentru respectarea drepturilor kurzilor din Turcia?

Problema kurdă e de altă natură decît problema drepturilor kurzilor din Turcia. Pe de altă parte, recunosc că NATO adoptă măsuri diferite de la un tip de criză la altul.

Credeţi că precedentul Iugoslaviei se poate repeta şi în alte state ale „zonei gri“?

Eu aş vrea să vă întreb: dacă în ’80 sau ’85, aliaţii ar fi intervenit militar în România pentru a-l da jos pe Ceauşescu, aţi fi considerat că ar fi fost un lucru bun?

Debarcarea lui Ceauşescu ar fi fost salutară. Dar eu vă întreb, dacă László Tökés se alege peste două luni lider al UDMR şi pretinde că drepturile minorităţii maghiare în România nu sînt respectate, credeţi că intervenţia NATO în România ar fi un lucru bun?

László Tökés nu s-a ales deocamdată nici în parohia lui. Vă reamintesc declaraţia ambasadorului Rosapepe (Ambasador al Statelor Unite în România la data respectivă – n.m., A.P.): „România ar trebui să fie un model pentru Kosovo pentru că a soluţionat în chip modern o problemă pe care Iugoslavia n-a putut-o soluţiona.“ (…)

Domnule ministru, credeţi că ONU mai are vreun rost?

Sigur că da. Vedeţi declaraţia lui Kofi Annan împotriva atrocităţilor din Kosovo.

Consideraţi, deci, că un stat sau un grup de state poate oricînd să atace pe oricine crede de cuviinţă?

Domnule Chirieac, eu, făcînd parte din generaţia mea, sufăr, poate, de un anumit blocaj mental. Eu am apreciat intrarea SUA în Vietnam şi am deplîns ieşirea lor de acolo. M-am opus intrării URSS în Afganistan. Nu înţeleg, deci, cum se face că, la zece ani după Revoluţie, în România, apar atît de multe opţiuni „panslaviste“: pro-ruseşti şi pro-sîrbe. (…) 


5 comentarii 6128 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 552, 11-17 septembrie 2014

cozile de topor in romania

cozile de topor in romania sunt fara numar; ele, cozile de topor nu au crez, ele sunt doar unelte; vrea cineva sa crape capul cu ele, ok, gata de actiune; vrea altcineva sa crape lemne, foarte bine; vrea altcineva altceva, coada de topor e gata de actiune, zi-i doar ce sa faca, fiindca altfel habar nu are, e doar o simpla coada de topor.

Dreptul de interventie

Credeam ca ma numar printre putinii cetateni ai Romaniei stalinist-comuniste care au fost crescuti in spiritul democratiei, care cunosteau inca din anii '60 drepturile omului si care stiau de razboiul din Coreea, cine l-a inceput si deciziile ONU de atunci- ONU a decis chiar si prin forta apararea Coreei de Sud- sau de exemplu apararea Vietnamului de Sud cu ajutorul fiilor americani impotriva cohortelor nordcomuniste.

Azi am ajuns la concluzia ca mass media din Occident a fost dirijata in spiritul socialist-comunist si chiar maoist, foarte critica impotriva invaziei USA in Indochina. Tineretul anilor '60-'70 din Europa nu a crescut peste tot cu aceeasi cultura si nu peste tot a avut aceeasi viziune despre lume.

Respect pentru domnul Andrei Plesu!

Interventii si interventii

Inteleg si nu inteleg cum s-ar putea potrivi acest interviu referitor la situatia din Kosovo cu ceea ce se petrece acum in Ukraina sau... unde altundeva?

Fiecare cu parerea lui, dar ceea ce ma intriga (sau provoaca) este referirea la Vietnam si la parerea de bine a dlui Plesu pentru interventia americana acolo si parerea de rau pentru sfirsitul acelei nefericite interventii.  Nu am citit nicaieri si nu am vazut nici un film documentar (de autori americani vorbind)  in care interventia americana in Vietnam sa fi fost calificata altfel decit o catastrofa, o idiotenie si o infringere totala.  Au murit 60 000 de americani si intre 1-3 milioane de vietnamezi ca sa ce ?

Lasati de capul lor, vietnamezii care voiau sa fie comunisti s-ar fi casapit cu cei care nu voiau si s-ar fi ales la un fel – la felul la care de altfel s-a ajuns in ciuda a 10 ani de razboi in care America s-a erijat in aparatoarea libertatii etc…Adica nu vad – si ca mine foarte multa lume – care sa fi fost binele interventiei americane in Vietnam nici pentru America, nici pentru Vietnam si nici pentru libertatea in lume.

Este foarte greu pentru oricine sa fie obiectiv cind judeca dreptul asta la interventie intr-un stat de catre alt stat.  Depinde de cine esti.  Daca esti sirb, NATO a comis o barbarie incalificabila bombardind  Iugoslavia.  Sigur ca Milosevic trebuia fortat cumva sa inceteze macelul bosniacilor, dar nu mi se pare normal sa distrugi o tara ca sa neurtralizezi un om sau o mina de scelerati.  Si asa cum spune dl. Plesu, « NATO adoptă măsuri diferite de la un tip de criză la altul” .  De exemplu acum bineinteles ca NATO nu se grabeste sa bombardeze Rusia ca sa o forteze sa ia mina de pe Ukraina.  Cazuri si cazuri, nu ? 

In ’99 nu stiu cine era la noi pro-rus sau pro-slav, poate ca erau, dar motivul pentru care am manifestat (si) eu la Montreal impotriva interventiei NATO in Iugoslavia nu a fost ca eram pro-slava sau ca as fi aprobat atrocitatile lui Milosevic.  Motivul pentru care m-a cutremurat si m-a oripilat interventia aceea a fost faptul ca ea, interventia, se intimpla atit de aproape de Romania.  Si daca Iugoslavia putea fi bombardata in secolul 20 de asa zise tari civilizate – care totusi nu au gasit o cale pasnica de rezolvare a conflictelor, alta decit interventia militara – m-am gindit ca dintr-un motiv sau altul s-ar fi putut si ca Romania sa fie victima unei interventii de genul asta.  Cit despre cit de bine sau rau ar fi fost sa intervina vreo putere straina ca sa il dea jos pe Ceausescu – da, era bine sa se termine mai devreme regimul totalitar – dar trebuie sa ne gindim si la reversul medaliei care ar indreptatit tari straine nu numai sa « dea jos » dar sa si aleaga ce conducatori avem voie sa avem noi sau alte tari unde NATO intervine. 

Problema Ukrainei este tot atit de complicata si spinoasa ca si cea a Iugoslaviei.  In conflictul dintre Rusia si Ukraina sint si aspecte mai putin vizibile si mai putin cunoscute si de aceea NATO si lumea intreaga ar avea de profitat daca ar avea o atitudine mai echilibrata si mai reflexiva.  NATO nu are neaparat autoritatea morala de a face ordine si curatenie in lume pentru simplul motiv ca tarile componente au toate – mai mult sau mai putin – pacate precum cele pe care le condamna si le pedepseste la state din afara sferei lor de influenta.  Ce ar fi daca Mexicul s-ar hotari sa fie o tara comunista ?  America ar aplauda sau ar sta linistita acceptind ca orice tara sa isi hotarasca destinul ?  Pai nu cred.  Nu aprob interventia rusa in Ukraina si nu il pot suferi pe Putin, dar inteleg ca el nu doreste ca Ukraina sa adopte preferinte NATO.  In orice caz, sa speram ca de data asta se vor gasi cai pasnice de rezolvare a conflictelor pentru ca Rusia nu este Yugoslavia si nici Irak si nici Afganistan.  Marele noroc al lumii este ca America are acum un presedinte inteligent si intelept ca daca era Bush cu gasca lui de penali la cirma – am fi fost deja pe baricade. 

 

Miroase a agent de influenta !

Mi se pare un curios mod de a face ziaristica. Oare ambii interlocutori nu stiau oare  ca NATO a intervenit pentru a distruge obiectivele pentru care NATO acceptase furnizarea de tehnologii fara embargou fostei Yugoslavii, si care prezentau un interes mare pentru URSS ?

ce are sula cu prefectura?

asa e la noi: articolul vorbeste despre dreptul de interventie iar cometariul dlui Terzi bate campii despre altceva (romanii sunt atoatestiutori mai ales in teoriile subterane)

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Aurea mediocritas, la Chişinău

Cu cîteva luni înainte de vizita propriu-zisă, stăteam toți trei la mine în birou, uitîndu-ne absolut fascinați cum Google Maps deschidea geografia fotografică a locului. Mai din­tr-un unghi, mai din street view, mai luînd-o la pas digital, centrul Chișinăului ni se deschidea ca o prăjiturică cu răvaș digitală.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI