Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Dialog despre parabole

Universitarul trendy: Am mai multe obiecţiuni cu privire la Parabola Fiului Risipitor. Mai întîi, de ce „fiul“ şi nu „fiica“? N-ar fi fost mult mai interesant din punct de vedere sociologic şi antropologic să plece de-acasă o fată? Şi, de pildă, să se întoarcă în familie însărcinată? Abia atunci am fi avut o dezbatere interesantă, incluzînd probleme de gender, de jurisprudenţă, de solidaritate comunitară etc. Apropo, de ce iese în întîmpinarea „risipitorului“ tatăl? Mamă n-avea? Unde sînt femeile în această parabolă?

Un comentator conservator (dacă nu chiar reacţionar): Bine, dar introduceţi în textul şi în contextul parabolei o temă care n-are legătură nici cu Palestina secolului I, nici cu intenţia celui care rosteşte parabola.

Universitarul trendy: Eu trăiesc astăzi şi am întrebările timpului meu. Altfel, de ce mai citesc parabola cu pricina? Doar ca simplu document istoric?

Comentatorul conservator: Admit, fireşte, că parabola se adresează şi cititorului de azi, dar numai acelui cititor care are întrebări de acelaşi tip cu întrebările textului. Cititorul care are curiozităţi legate de situaţia femeii (şi a feminismului) în Antichitatea tîrzie trebuie să răsfoiască altă bibliografie.

Universitarul echilibrat (vag postmodern): Nu puteţi, totuşi, să puneţi limite curiozităţii ştiinţifice. În principiu, orice cititor are dreptul la orice întrebare. Cu atît mai mult cititorul savant, cercetătorul.

Comentatorul conservator: De acord. Dar eu nu pun la îndoială şi nici nu vreau să cenzurez legitimitatea interogaţiei. Ceea ce semnalez e inadecvarea ei. N-am nimic împotrivă să te întrebi cîte feluri de peşti existau în lacurile din care pescuiau cei din Parabola Năvodului sau cît ulei era necesar pentru întreţinerea unui opaiţ pe vremea Celor Zece Fecioare. Spun doar că răspunsul la aceste întrebări nu are cum contribui la mai buna înţelegere a parabolelor cu pricina.

Universitarul echilibrat: Şi dacă pe mine nu mă interesează buna înţelegere a parabolelor, ci substanţa lor documentară, informaţia utilă istoriografic, pe care o conţin?

Comentatorul conservator: Îmi amintiţi de o teză de doctorat care avea drept titlu „Probleme de obstetrică şi ginecologie la Shakespeare“. Nu credeţi că Shakespeare ar fi făcut ochii mari să se ştie „citit“ din această perspectivă?

Universitarul echilibrat: Se prea poate. Dar dacă teza de care pomeniţi a descoperit, prin lectura unor piese shakespeariene, ceva interesant pentru istoria europeană a obstetricii şi a ginecologiei?

Comentatorul conservator: M-aş mira! Dar chiar aşa fiind, continui să cred că orice text, şi mai ales un text prestigios, are dreptul să fie abordat în conformitate cu propria lui intenţie. În plus, eu vorbesc de pe poziţia cuiva care, cînd citeşte parabolele sau pe Shakespeare, vrea, înainte de toate, să priceapă parabolele sau pe Shakespeare. Pînă la urmă, totul revine la întrebarea „De ce citeşti un anumit text?“ Iei din raft un volum de Mallarmé ca să afli ce influenţă putea avea, în secolul al XIX-lea, mustaţa asupra creativităţii lirice? Sau ce e mustaţa în genere? Are vreun rost să te întrebi – cum o fac deja, din păcate, teologi vestiţi ai primelor veacuri creştine – cum funcţiona digestia hristică? Căci, de vreme ce mînca şi bea, trebuia – nu-i aşa? – ca „bolul alimentar“ să parcurgă şi în cazul Lui toate etapele fiziologiei omeneşti.

Universitarul echilibrat: Vorbiţi ca despre ceva subînţeles despre „intenţia“ textului. Dar sîntem siguri că o cunoaştem? De unde vă luaţi autoritatea de a vă substitui „intenţiei“ originare?

Comentatorul conservator: Am în vedere o intenţie confirmată de 2000 de ani de exegeză şi de cultură europeană. Dar şi convingerea că orice text are un statut specific. Evangheliile nu s-au scris ca să ilustreze problema sclavajului în Imperiul Roman sau tehnologia fundaţiilor urbane (vezi „Casa zidită pe stîncă“).

Universitarul trendy: Mă simt frustrat. Dumneavoastră spuneţi că problema digestiei hristice e neinteresantă. Adică n-am voie să o găsesc interesantă? N-am voie să fiu de altă părere decît dumneavoastră? Ei bine, aflaţi că mă interesează şi dacă mama lui Iisus avea ciclu!

Comentatorul conservator (şi din ce în ce mai reacţionar!): Vă doresc un răspuns care să vă modifice viaţa! Oricum, pentru a găsi soluţii „interesante“ la întrebările dumneavoastră, vă recomand să citiţi Dan Brown. Evangheliile n-o să vă prea ajute.

Universitarul echilibrat: Să nu ne enervăm. Asta e frumuseţea vieţii academice. Fiecare are dreptatea lui. Totul e să fim toleranţi cu cei de altă părere!

P.S. Şi universitarul trendy, şi cel echilibrat sînt autori de articole ISI. Şi predau la mari universităţi planetare.

pentru conformitate, Andrei PLEŞU


3 comentarii 7629 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 489, 27 iunie-3 iulie 2013

perspectiva feminista

 

Perspectiva feminista e intradevar extrem de informativa in intelegerea parabolei, care nu contine nici un personaj feminin, ceeace inseamna ca femeile erau relegate unui rol secundar, fara putere de a lua decizii, folosite strict la munca casnica. 
Marea feminista Americana Betty Friedan (de fapt pioniera eliberarii femeilor din SUA) a spus ca "femeia care spala podele nu are orgasm."
Mai este insa alta perspectiva cruciala si anume cea data de Scoala de la Frankfurt care a pus bazele neoliberalismului. Cu ajutorul ei intelegem ca Palestina antica era sortita pieirii, descurajand libera circulatie a capitalului. Consumatorul este infierat drept "risipitor." Parabola nu ne spune unde a "risipit" Fiul: pe piata interna sau ceva mai global. Pe ce a "risipit" mai mult? Marfa sau servicii? Care au fost consecintele--nu ingust personale ci asupra economiei? A ajutat astfel sa creeze noi posturi de munca astfel reducan somajul? In fine, parabola ridica multe intrebari fara sa le elucideze, ceeace ce face o discutie de acest fel extrem de rodnica.

abordare gresita

atat comentatorului conservator cat si universitarului postmodern le vor fi greu sa inteleaga de ce-ul Celui care a spus parabola, pentru ca ea nu a fost scrisa pentru a fi comentata ci pentru a servi de exemplu ajutator in vederea intlegerii dorintei lui Dumnezeu pentru om, aceea de a se intoarce acasa, de a ramane in familia dumnezeiasca. Problema comentatorului si a univeristarului e ca ei vor ramane cu si la cometarii de text doar. Pentru acestia e important ce zice textul, care este 'intentia textului' si se uita de intetia autorului, si aceasta trebuie aboradata ca un intreg - Scriptura nu este o carte oarecare, un text oarecare, ci ea este Cuvantul lui Dumnezeu. de aici trebuie plecat in a aborda textul. doar pentru crestinul practicant (pardon pentru pleonasm) care crede ca acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu care au nevoie doar de a fi ascultate, primite si implinite, parabola e simpla: omul este un fiu a lui Dumnezeu care  si-a luat viata pe cont propriu si a esuat. de la caderea omnului in neasultare, acesta are nevoie de intoarcerea acasa. aceasta incepe prin pocainta din inima, prin venirea in fire(-a initiala), apoi are nevoie de o hotarare ferma, apoi o implinire a hotararii( intorcerea) dar mai are nevoie de un lucru esential, sa ramana in casa odata intors. o poveste simpla. copiii o inteleg cel mai bine pentru ca ei stiu ce inseamna sa ii greseasca tatalui si apoi sa-si ceara iertare. doar apropierea cu umilinta de textul scripturistic poate fi folositoare sufletului. 

...

Imi pare ca si comentatorul 'reactionar' a fost universitar, n'est-ce pas, chiar daca n-a predat la mari universitati planetare, ci doar nationale. Un universitar poate sa se intrebe legitim asupra autoritatii traditiei in chestiunea interpretarii textelor sacre; sa-l numim universitar protestant. Ar putea spune ca intentia nu e confirmata, ci doar afirmata de 2000 de ani etc. Un alt universitar ar putea preda in Kassimbazar sau in Lahore si ar putea revendica dreptul de a nu-l interesa cei 2000 de ani europeni si de a veni in fata textului numai cu mintea lui, mobilata cu produsele a multe mii de ani indieni sau chinezi.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI