Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Cultură politică

Oricum ar arăta rezultatele referendumului, tot prost iese. Dacă preşedintele se va întoarce la Cotroceni votat de popor, va fi pe cai mari, coabitarea cu Guvernul Ponta va fi imposibilă şi instabilitatea politică va continua. Aparatul de propagandă va începe iar să strige împotriva „dictatorului Băsescu“, nemulţumirile populare vor creşte (pe măsură ce slăbirea cursului de schimb faţă de euro şi dolar va ajunge în coşniţă), iar vreo soluţie-minune pe termen scurt pentru a da pensii şi salarii nu există. Dacă preşedintele se va întoarce la Cotroceni prin invalidarea referendumului (pentru că nu se va întruni pragul de prezenţă la vot), va fi slab din punct de vedere moral, coabitarea cu Guvernul Ponta (care va fi pe cai măricei) va fi imposibilă şi instabilitatea va continua. Aparatul de propagandă va începe iar să strige împotriva „dictatorului Băsescu“ (pe care poporul nu-l mai vrea, dar rămîne preşedinte printr-o „chichiţă“ legislativă) şi va cere, eventual, o nouă suspendare. Dacă preşedintele va fi demis prin votul de la referendum, Guvernul Ponta va fi pe cai mari, căci „a scăpat ţara de dictator“, dar se va trezi cu o realitate dramatică: economia la pămînt, criza, lipsa de soluţii, başca proasta funcţionare a democraţiei cu care ne-a etichetat UE. Se vor face alegeri prezidenţiale anticipate (plus alegerile legislative la termen), aşa că o s-o ţinem într-o permanentă campanie electorală pînă la sfîrşitul anului. 2012 e un an terminat din punct de vedere economic şi social: nu se mai poate face nimic. În plus, eliminarea suspiciunilor cu privire la imaturitatea democraţiei noastre şi recîştigarea credibilităţii în faţa partenerilor externi şi a investitorilor va lua mult timp – ani întregi.

De fapt, adevărata problemă chiar aceasta este: fragilitatea democraţiei româneşti. Der Spiegel şi alte publicaţii (dar şi mai mulţi oficiali străini) au pus diagnosticul corect: lipsa de cultură politică. Şi a politicienilor, şi a cetăţenilor. Mulţi au înţeles că la referendum au de optat între „cu Băsescu“ şi „fără Băsescu“. Iar Traian Băsescu a făcut multe greşeli şi a devenit impopular. Puţini sînt cei preocupaţi de funcţionarea instituţiilor statului de drept şi de respectarea standardelor democratice europene. E prea abstract, oamenii nu ies la vot pentru aşa ceva. Iar în România tranziţiei politica se personalizează, instituţiile sînt percepute în funcţie de persoana care le conduce. Dezbaterile publice sînt emoţionale, orientate spre persoane şi opinii, nu spre fapte, iar „argumentaţia“ e şchioapă. De fapt, e un cerc vicios: dacă-i critici pe „ăştia“, ţi se răspunde că şi „ceilalţi“ sînt la fel. Dacă invoci fapte (schimbarea prin Ordonanţă de Urgenţă a unor instituţii importante ale statului, plagiatul premierului şi altele), ţi se răspunde cu bănuieli şi presupuneri (Băsescu a zis şi a dres, a avut probleme cu casa etc.). În aceste condiţii, totul se relativizează, iar otrava din spaţiul public creşte exponenţial. Societatea românească a ajuns la un nivel de iraţionalitate şi de nervozitate care va distruge orice încercare de a construi ceva. În plus, ura faţă de anumite persoane a ajuns să fie „explicată“ prin sofisme şi subterfugii care nu arată altceva decît o mare confuzie. Un vechi cititor al revistei, dl Adrian Cristescu, mi-a trimis un mesaj (v. pag. 2) care ilustrează perfect neîncrederea, confuzia criteriilor şi, mai ales, prezumţia de rea-credinţă cu care sînt citite/percepute opiniile exprimate atunci cînd ele nu coincid cu „ale noastre“. Mă întreabă, de pildă, cititorul nostru de ce nu pun pe acelaşi plan doctoratul „eventual minţit“ al lui Victor Ponta cu promisiunea de mărire a salariilor profesorilor făcută „de la tribuna preşedintelui“? Pentru că plagiatul e un fapt clar, pedepsit de lege, pe cînd promisiunile electorale sînt doar vorbe, pe care cetăţenii sînt chemaţi să le judece cu mintea lor şi să voteze în consecinţă. O promisiune nu e, totuşi, un furt. Eventual e demagogie, dar împotriva demagogiei nu există altă „pedeapsă“ mai bună decît votul raţional. Mai găseşte cititorul nostru explicaţii sofisticate pentru a justifica faptul că dl Patapievici a fost scuipat pe stradă. Carevasăzică, acceptăm violenţa publică pentru că o persoană publică ne e antipatică? În acest caz, pînă la violenţa îndreptată împotriva statului de drept şi a regulilor democratice e un singur pas.

Căci, de fapt, despre asta este vorba: despre instituţii normale şi despre practici democratice europene. Nici Traian Băsescu nu a ştiut, ca preşedinte, să se comporte la înălţimea funcţiei sale. Dar în argumentaţia suspendării sale nu apar fapte prin care să fi încălcat grav Constituţia. În schimb, guvernul şi majoritatea parlamentară actuală au încălcat reguli şi principii instituţionale ale statului de drept. Problema e că nu mai putem ieşi din acest ping-pong în care pasăm greşelile dintr-o parte în alta şi încercăm să scuzăm greşelile unei tabere spunînd, dintr-o lene a gîndirii, că „şi ceilalţi au greşit“. E un joc stupid de pasare a responsabilităţii, prin care mulţi cetăţeni se lamentează că „se duce dracului rapiţa“ din cauza politicienilor. Între timp, rapiţa s-a uscat de tot. Oricum ar arăta rezultatele referendumului, tot prost va ieşi. Căci la referendum nu va fi, de fapt, de ales între „cu Băsescu“ sau „fără Băsescu“, ci între o viaţă după reguli democratice sau o „democraţie originală“... Indiferent cum vor arăta rezultatele, ar fi nevoie de politicieni noi, care ştiu să respecte instituţiile. Dar deocamdată nu-i avem. Şi, pînă vor apărea, criza îşi vede de treabă, iar noi ne pierdem în explicaţii sofisticate şi opinii „fine“, în loc să privim faptele. Pînă la urmă, e o problemă de cultură politică...  


9 comentarii 4774 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 441, 26 iulie - 1 august 2012

Ma sufoc

Ma sufoc de indignare cand aud/citesc aberatii ca "Dar în argumentaţia suspendării sale nu apar fapte prin care să fi încălcat grav Constituţia"! In traducere, personajul poate incalca Constitutia, dar nu "grav". Prin aceasta propozitie, preluata direct din discursul lamentabil al impricinatului, domnul Vasilescu gireaza incalcarea Constitutiei. Am o intrebare: Cine stabileste gradele de garavitate in ceea ce priveste incalcarea Constitutiei? Suspendatu'? Domnul Vasilescu? Domnul Plesu?

Dl Vasilescu

Raspunsul la interviul d-lui Plesu, raspunde normelor limbajului „civilizat”, cum ziceti, atât de inspirat, domnia voastra.
Cu respect foarte tare.

omu` nou...vax albina

De ceva vreme ma cam `nervatzi..si Domnia voastra, si D-l Pesu... Constatariile astea, ba de pe la Berlin, ba din alte strainatatzuri, cum ca romanii sunt cam tampitzei (ca asta se intelege pan` la coada)..ca deh de aia e si tzara ca o manea, de aia nici nu avem cultura politica , ca suntem o tzara de "jmekeri" si "fraieri'...evident ca si una de "domni" si "tzarani"...sunt deja fumate, rasspuse si rastalmacite...nenea Iancu ne-a lamurit pe deplin Sunt adevarate, deja plictisesc..dar oare e ceva anormal?
Aia de afara sunt mai ocoshi? S-au nascut desteptzi..si noi spalaatzi pe creier? Scoala e de vina? Familia? Educatzia..in general? Pai cam asat ar fi concluzia si implicit raspunsul este ca nu se poate face nimic, este o problema de durata..hehehe..trabuie inca fo douaj de ani pe langa aia ai lu` Brucan..sireacul ce destept o fost si noi n-am priceput cum e cu stupid-zii aia.
Pana la un punct am crezut si io ca e asa..suntem blestematzai , si avem ceva genetic, transmis de pe vreamea domniilor fanariote, carpit oleaca dupa ce am adus domn strain, ca pe la noi era imposibil de gasit ceva valabil...iaca, si acum suntem la fel, ne trebuie musai urecheli de afara..ca noi nu pricepem mai nimic.
Oare chiar nu avem nici o solutzie care sa "mearga" mai repede? Trebuie sa construim si noi "omul nou", multilateral dezvoltat? Altfel nu se poate? asa sunt aia de afara. unde democratiile functioneaza ?
NU. Nici afaar nu avem un mediocru mai destept si mai cult decat mediocrul nostru...falitzii lor nu sunt mai breji ca ai nostrii. Fi-miu a venit din state acum fo 2 ani, a lucrat prin work&travel la un hotel, un fel de shagartz care scotea din camere ca lasau aia. Io cand plec de la un hotel las ordine, fac patul si strang mizeria..asa in mare. Fi-miu zice asa cum lasa aia si la porc in cocina e mai curat. A lucrat si ca barman..se imbatau in draci, femeile mai abitir ca barbatzii, dar in wkd. Or fi astia "cultzii" care fac diferentza dintre State dis "Romanica"(oaaaii ce ma`neveaza termenul asata...Romanica)? Evident ca nu. Nu cred ca este valabila ideea similara utilitarismului, cum ca nevoile societatzii sunt definite de suma nevoile individuale, in sensul ca o societate este definita de suma membrilor ei, daca sunt talambani rezulta o societate talamba..si trebuie musai sa schimbam mentalitzati, sa creem un om nou, bla, bla.....noi asati mai coptzi ne aducem aminte de bazaconiile alea cu omul nou,repetate de tzi se apleca.
Si atunci ce face diferentza...au si ei talambanii lor..avem si noi pe-ai nostri...de ce la noi nu mere nimic si ne paruim ca prostii?
Simplu..organizarea. "ei" sunt mai organizatzi,atat legislativ cat si institutzional. Talambanii functioneaza eficient..ptr. ca fiecare stie ce are de facut, si daca nu face nu ia salariu.Sau zboara . Nu se prea accepta scuze cand nu-tzi faci treaba.Am vizitat niste firme destul de mari in Germania..organizarea este baza. Nu aveau tehnologii savante, nici meseriasi extraordinar de pregatzitzi, am dat si peste fo 2 romnai..stiau excat ce aveau de facut, nici mai mult..nici mai putzin. La noi primesti sfaturi incepand cu portarul. La ei am asistat la un inceput de discutzie de genul asata, la un post un individ a inceracat sa explice el ceva...ghidul nostru i-a retzat-o extrem de scurt, nu era treba lui sa ne explice ce si cum.
La fel si intr-o tzara, la fel ca in orice firma..daca procedurile de functionare ar fi extrem de clare, fiecare sa stie f. clar ce are de facut(parlament, guvern, justitzie) sa nu se mai incalece unii pe altzii, am putea merge inainte oricat de talambani am fi..cu sau fara cultura politica. Toate discutziile ar fi inutile , ptr ca institutziile ar aplica f. clar legile si procedurile .Problema noasata nu este sa creem omul nou..ci sa creem proceduri de functionare clare.
Sa dau un exemplu..ce inseamna incalcari grave ale constitutziei? Nimeni nu stie..toata lumea banuieste...in fubctie deinterese, daca s-ar fi stipulat undeva clar ce inseamna grav(tradare, deturnare de fonduri, spionaj, etc)..n-am fi ajuns la tambalaul asat national, si costurile aferente..nu am fi ajuns nici macar la referendum...si oricat de talmbani am fi, in tzara lu` Salam si alu` Gutza..nu era nici o problema,,.puteau sa cante cat vroiau, cand venea vremea arbitrajului se termina toata circoteca, clar si la obiect.
Concluzie: cred ca problema nu este nici mentalitatea, nici gradul de cultura al oamenilor in general . ci organizarea. Cum se poate face asta , si in timp cat mai scurt..aici este problema...restul vine de la sine, in timp. Si nu trebuie sa inventam nimic, ci doar sa copiem ceva ce functionaeza. Nu e simplu..dar atacm cauza adevarata.

Metoda

Prin alte parti „organizarea” de care ziceti se numeste „metodă”. De pilda când lucrezi într-o intreprindere (esti cadru) şi trebuie să dai o sarcină unui subaltern, şeful îţi explică că trebuie sa-i dai cinci „indicaţii”: CE, CU CE MIJLOACE, CUI (este destinata sarcina ce compartiment o va continua), CU CINE(cu ce oameni vei lucra), ÎN CÂT TIMP. Dacă n-o faci, n-ai „metodă”. La noi se făcea „reforma statului”. A zărit cineva un program, niste ţinte de atins, niste termene, niste mijloace tehnice folosite, niste persoane responsabile?. Nu. Se face, dar după bâzdâcul şefilor. USLul a iniţiat suspendarea....spontan, zicea unul dintre şefi. Cum „spontan” dom-le? Ba chiar, cred ca dacă ar fi facut-o ordonat ar fi fost acuzaţi de „premeditare”.

Cu toate astea „procedurile functionale” NU pot rezolva totul, pentru ca legea poate fi „rea”: poate fi rea ca finalitate (este des cazul la noi) si poate fi rea prin neadaptare: chestia cu cvorumul d. ex: POATE fi buna daca toti jucatorii joaca cu buna credinta. Da-le romanilor o posibiltate sa-si fraiereasca concetatenii (prin neprezentare): o vor face, chiar daca asta inseamna dispret, ură, PARASIREA jocului democratic....etc. Este „ţepar”, dar aplica „procedura functionala”. Câştigă, dar ca ţiganul (ţiganca) care îţi aruncă copilul în cap, îl foloseşte ca armă.

Cultura politica...

Domnule Vasilescu, cred ca sunteti putin nedrept. Cred ca sunt multi romani care inteleg foarte bine argumentatia dumneavoastra de mai sus.
Candva, intr-o teza de semestru, am riscat sa imi infurii profesorul de International Politics - un mare sustinator al consensului de la Washington - explicandu-i ca Washington consensus nu a 'prins' in anumite tari deoarece presupunea, in mod eronat, existenta unei culturi institutionale generalizate. La randul sau, aceasta nu poate fi pur si simplu transplantata pe orice tip de sol - mai mult decat a fi un simplu mecanism (politic, legal sau birocratic), o institutie este mai presus de orice capitalul de incredere pe care i-l acorda populatia.
Argumentam atunci ca pana si in cazul ideal(ist) in care mecanismele ar putea fi perfect transplantate, si ar incepe sa functioneze dumnezeieste din prima zi (un lucru in sine imposibil), acel capital de incredere absolut esential nu va aparea decat dupa un timp – lung – de buna functionare tehnica a mecanismelor. Ca pana si un mecanism care functioneaza perfect e complet nefolositor daca oamenii refuza sau se tem sa il foloseasca.
Cultura politica despre care vorbiti este, de fapt, unul dintre aceste mecanisme, chiar daca este unul abstract. O adevarata cultura politica – acea stare miraculuoasa in care majoritatea cetatenilor unui stat vad sau macar intuiesc o legatura biunivoca intre votul exprimat si actiunile clasei politice (indirect si mai putin abstract, asupra economiei si nivelului de trai) – nu poate sa existe in conditiile in care aceasta legatura nu a fost (inca) demonstrata.
In Romania, din diverse cauze, atat interne cat si externe, acest lucru nu s-a intamplat; poate ca daca aderarea la Uniunea Europeana ar fi fost urmata de zece ani de relative stabilitate si prosperitate am discuta in alt mod la nivel de societate. N-a fost sa fie.
Ma abtin in mod voit de la a face comentarii asupra uneia sau alteia dintre cele doua tabere implicate in referendumul de dumnica – voi spune numai ca nici una dintre cele doua nu a fost, pana in acest moment, capabila sa creeze ‘institutii’, in sensul descris mai sus. Poate cateodata din nepricepere, poate cateodata din rea vointa, poate, cateodata, nu au avut de ales.
Ceea ce cred ca este nedrept este faptul ca articolul dumneavoastra vorbeste despre cultura politica si cultura democratica de parca acestea ar fi un subset de capabilitati intelectuale instinctive, pe care suntem vinovati ca nu le posedam. Nu este asa; increderea in democratie, in institutii, cultura politica insasi sunt concepte care se asimileaza in timp si intr-un mediu social si economic propice. Mai mult, aceste concepte sunt incredibil de facil de erodat, chair la societati mai ‘avansate’ decat cea romaneasca – la urma urmei, abia se implineste un an de la revoltele din Londra…

Sunt de acord in totalitate

Sunt de acord in totalitate cu argumentatia dumneavoastra, si totusi nu vad in ce mod se opune ea articolului de fata. Din tonul domnului Vasilescu nu am inteles atat o "blamare" a societatii romanesti pentru lipsa unei culturi politice, cat simpla afirmare a unei realitati. Ca aceasta realitate este regretabila, nu poate fi negat.

De altfel, nu consider ca se poate vorbi intr-adevar de o "lipsa", ci de inradacinarea intr-o alta cultura politica decat cea pe care pretindem ca o avem. Ca in orice societate in tranzitie, si la noi se duce o lupta intre doua mentalitati, iar lucrurile pot evolua numai daca li se acorda un context propice si o perioada suficienta de timp, cum spuneati si dumneavoastra. Nu degeaba au esuat nenumarate incercari de democratizare in diferite state si perioade istorice.
Poate ca marea dezamagire din anul acesta provine tocmai din faptul ca multi dintre noi aveau impresia ca ne aflam intr-un punct mai avansat al acestei tranzitii. Sau poate ca intr-adevar am regresat.
Oricum ar fi, nu putem decat ne luptam in continuare pentru fiecare pas inainte. Institutiile de calitate sunt "create", si nu "apar" de la sine sau sunt transferate cu succes numai pentru ca o tara se auto-intituleaza "democratie". Pentru asta e nevoie de putin noroc, de timp, dar pana la urma si de un strop de vointa.

Acum ca s-a terminat....

Ceea ce mi s-a parut nedrept in argumentatia sa a fost implicatia subtila ca aceia care vor vota 'da' (poate, pur si simplu, cei care vor vota) dau dovada de lipsa de cultura politica.

Nu este cazul.

Cultura politică = opera cultivatorilor politici

Intr’adevăr nu po’ să pui semn de egalitate între plagiat și o promisiune minciunoasă pt că furtul și minciuna nu sunt egale. Ce să spun?! Dar minciuna pentru ce a fost spusă, nu ca să FURE voturi? Dar ok, nu asta cu asta tre' să comparăm, dar DE CE NU COMPARAȚI PLAGIATUL LUI PONTA cu PLAGIATUL DNEI KOVESI, de care NU AȚI POMENIT NIMIC NICIODATĂ! Nu vi se par comparabile? Dna Koveshi e CEA CARE PĂZEȘTE ROMÂNIA DE HOȚI. Ce părere aveți? E comparabil cu primul ministru?

Sau de ce nu comparați scuipatul primit de domnul HRP cu gratulația ”măi puiuț de comunist”dată de însuși președintele unui ziarist care pusese o întrebare incomodă sau cu invitația tot a dumnealui de a demonstra unei ziariste cum se face respirație gură la gură... Nu e tot violență, nu? Dar dacă vreți caz pe caz o să vă amintesc atunci de capul în gură dat, e drept, de primarul Băsescu unui chioșcar și respectiv palma (că dacă zic pumn o să spuneți că manipulez) dată puștanului la miting. Sau ce e un scuipat pe lângă o dinaia de i’a oferit dl Băsescu prietenului ”dragă Stolo” pe când erau în tabere diferite și Petre era ”cel mai bun”...nu pot zice vorba că mă cenzurați. (rețineți am dat numai exemple de manifestări publice, nu rostiri private care au transpirat la public)... Păi cum vreți să se comporte cetățenii dacă președintele își permite astfel de gesturi...

Faza cu Băsescu n’a încălcat constituția că el numai ”a zis doar niște vorbe pe când ăștia au făcut și fapte” MĂ AMUZĂ TERIBIL. Da nu se pune dacă încalci constituția din vorbe. Dacă țipi la o judecătoare din CSM și o ameninți că o dai afară din ședință (ședință a CSM) nu e intruziune peste o putere în stat, dacă spui pe cine să aleagă CSM’ul șef e o vorbă’n vânt, dacă anunți la tv, în locul justiției, că vor fi favorizați unii arestați dacă dau în gât șefi mai mari e o vorbă acolo. Dacă refuzi un premier impus de o majoritate parlamentară, nu e faptă că doar l’ai refuzat cu gura. Dacă vii și faci propagandă la tv unui partid politic INFLUENȚÂND ALEGERILE nu e faptă că doar ai zis, n’ai făcut. Chiar nu realizați penibilitatea acestei logici?...

O să ziceți că nu spun decât că ”și ceilalți au greșit”. Dar dvs ce faceți? Dați editorialul ăsta la cel mai incult politic individ pe care’l știți ți întrebați’l unde bate... și ce e nostim e că eu nu neg. DA. E RĂZBOI, E URĂ! Aici s’a ajuns din cauza demenței unui golan protejat de formatorii de opinie. DA. PASEZ LA CEILALȚI RESPONSABILITATEA. Vă lipsesc argumentele? V’am dat kilograme în afară de astea de mai sus, la care făceați exact ce deplângeți acu: mucles!

P.S.1 lipsa de cultură politică=corect, dar ce să înțeleg, că ne’am decultivat acuma, noi cetățenii. Când avea Băse 70% era cultură politică? Că atunci nu erați crispat... și erau aceeași cetățeni. Când făcea Băse băi de mulțime în delir, era cultă cetățenimea?

P.S.2 La ora când scriam tocmai am aflat că Traian Băsescu fu la OTV. Pe lângă faptul că boicotează referendumul, dar face campanie (altă penibilitate), cu ”fapta” asta lătrătura dvs. la antene (pardon, la ”aparatul de propagandă”) devine glumă bună. Cum să nu întorci la ceilalți dacă ți se dă o astfel de pleașcă? Iată aici limbajul culturii politice prezidențiale ”Bună seara, domnule președinte PPDD! (spune Băsescu cu zâmbetul pe buze) Niciunul dintre noi nu e președinte cu adevărat: eu suspendat, tu încă n-ai ajuns. Hă, Hă, Hă...Sincer, n-am avut nicio legătură cu arestarea ta. Dar dacă vrei, se poate aranja, ca să mai crești în sondaje. Mă suni la Cotroceni și se rezolvă. Hă, Hă, Hă”

P.S. 3 OK am înțeles, antenele mint (deși n’am văzut argumentele, ci doar afirmația) dar Cațavencii mint? Voxpublica minte? Mă tem că o să rămâneți să stingeți lumina la instituția închipuitelor democrație și stat de drept!

P.S. Final. AVEȚI DREPTATE: ”otrava din spaţiul public creşte exponenţial. Societatea românească a ajuns la un nivel de iraţionalitate şi de nervozitate care va distruge orice încercare de a construi ceva.”... Rețineți predicatul: A AJUNS!!!...a fost pe un drum în care s’a întâlnit cu unii care fluierau și râdeau de cei care criticau, dar nu erau încă radicali. Acuma confirmați și dvs. cu jumate de gură că ” Nici Traian Băsescu nu a ştiut, ca preşedinte, să se comporte la înălţimea funcţiei sale...”Când ”antenele” spuneau doar atât, dvs erați ”pe alte coordonate istorice”...

Pour paraitre...

D-le Vasilescu,
Nu sunt jurist, dar presupun ca există o presupozitie de buna credintă în drept, sau poate chiar in Constituţie. Este greu de zis câtă rea-credinţă trebuie ca să devină incalcare „grava”, dar omul ăsta este, din acest punct de vedere, cu certitudine, în afara jocului constituţional, ceea ce este cu siguranţă „grav”. Astfel ca atacul la persoana este in acest caz, justificat. Este o „persoana” care se pune în afara dialogului cu alegătorul nu doar prin îndemnul la neprezentare, ci şi prin demagogie, care, dimneavoastră vi se pare benigna. Ziceti-i „minciuna” si n-o sa mai fie...
„Practicile democratice” se bazeaza pe buna credinta. Oricine a trait catava vreme „dincolo” va va certifica ca acest lucru este cu totul vizibil. Este „regula” de baza, ori tocmai pe asta n-o respecta. Franţuzul zice „pour paraitre honnête homme il faut l'être”. Ceea ce fac ei este sa construiasca o „democratie” DOAR pe „paraitre”. Aste este infectia de care nu va dati seama. (este drept ca si natura romanului este sa cedeze usor la necinste). Altfel spus, nu avem nicio „democratie” ci o minciună. Nu avem „institutii” vi se pare....avem doar forme. Nu inţeleg ce apåraţi cu atâta pasiune, câta vreme vă daţi seama („intelectualii”) ca ESTE aşa - că nu avem ce ziceam, nu suntem în Europa, nu suntem in normalitate, de fapt. Nu ramane decat supozitia de rea credinta, (sau de neghiobie) în ce VA priveşte (tot „intelectualii”) de data aceasta. Nu ati dat niciun argument solid si STABIL pana acum; ba chiar „argumentatia” domniilor voastre a devenit din ce in ce mai dezarticulata. (In ultima sa interventie la TV dl.Liiceanu explica impacat ca nu voteaza cu cine nu are afinitati, ca Iliescu. Dar voteaza cu Basescu! Cu el ARE „afinitati”. Lamentabil...- Si daca ar fi doar atat).

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cristina COMANDAŞU

Extraordinarul Daniel Barenboim

Extraordinarul Daniel Barenboim

Din fericire, am avut ocazia să-l vedem de mai multe ori la București pe extraordinarul pianist și dirijor Daniel Barenboim; la 73 ani, Daniel Barenboim pare neobosit și veșnic tînăr – proiectele sînt multe și împlinirile pe măsură. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI