Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

De ce au zebrele dungi?

Miercurea trecută, la Institutul de Studii Avansate din Berlin, l-am ascultat pe profesorul Tim Caro, de la Universitatea din California, încercînd să explice de ce au zebrele dungi. E una dintre nenumăratele întrebări pe care nu le poți evita cînd contempli diversitatea amuțitoare, aș spune suprarealistă, a lumii create. De ce au girafele gîtul așa de lung? De ce hipopotamul, erbivor și cu o înfățișare mai curînd benignă, e mult mai periculos decît rinocerul, care pare mult mai agresiv? De ce e nevoie, în economia zoologică a lumii, de crocodili – urîți și cruzi –, de pești cu înfățișare de balaur, de flori carnivore etc.? Și, în general, de ce atîta exces de imaginație morfo-fiziologică, de vreme ce Darwin ne-a explicat că totul stă sub o singură și simplă lege: „selecție naturală“, supraviețuire, adaptare la mediu? În același tip de mediu, asistăm la o adevărată explozie de tehnici adaptative, supraviețuirea capătă, de la specie la specie, conotații și proceduri greu sistematizabile, selecția naturală are, uneori, un „ce“ arbitrar, pe care nu-l putem pricepe cu mijloacele rațiunii și ale instrumentarului nostru științific.

Iată, de pildă, cazul zebrelor desenate cu dungi. Profesorul Caro, însoțit de o echipă de mari specialiști, a luat în discuție, rînd pe rînd, toate ipotezele existente pînă în clipa de față. Sînt cinci. 1) Dungile au o funcție de camuflaj. Animalele de pradă au, chipurile, dificultăți să distingă zebra de peisaj. Aș! S-ar zice că din contra: prin dungile ei, zebra sare mai curînd în ochi, căci nimic nu e „dungat“ în jurul ei. 2) Combinația de alb și negru are efectul unui regulator termic. Într-o climă fierbinte, ea răcorește. Păi, atunci de ce nu sînt toate animalele din zona tropicală animale cu dungi alb-negre? 3) „Costumația“ în alb-negru e un semn de recunoaștere între indivizii comunității „zebrine“: ajută la interrelaționare sau la antamarea reproducerii. Dar de ce nu se recurge la semnale mai discrete: o stea în frunte, un anumit tip de miros etc.? 4) Dungile, mai ales atunci cînd zebrele aleargă în turmă, creează pe retina animalelor de pradă confuzii optice dezavantajoase: nu mai disting ținta individuală de nebuloasa colectivă aflată în mișcare. Cum s-ar zice, pe leu dungile îl zăpăcesc de cap, îi dau amețeală. 5) Ipoteza de ultimă oră: dungile de pe pielea zebrelor sînt un sistem de protecție împotriva unor specii de muște pernicioase.

Toate acestea sînt rezultate „experimentale“, confirmate sau nu, la capătul unor cercetări inaugurate încă din secolul al XIX-lea. Tim Caro se ocupă de subiect de vreo zece ani. Las deoparte unele subtilități colaterale: sînt zebrele vietăți negre cu dulgi albe sau viceversa? (Se pare că prima versiune e cea corectă, pentru că în primele faze embrionare zebra e neagră și abia în ultimele faze capătă dungi albe…) Altă „dilemă“: putem induce din felul nostru, omenesc, de a percepe zebrele felul în care le percep alte specii de animale? (Nu mai vorbesc de unele analogii amuzante privind diferența dintre dungi orizontale și dungi verticale, utilizată avantajos de anumite doamne, după cum vor ca vestimentația lor să le arate  mai suple sau mai corpolente.)

Am îndrăznit să-i spun profesorului Caro că nici una din ipotezele prezentate nu mă convinge. Dar că asta îmi dă o temeinică satisfacție. Iată motivele:

A. Prefer activitatea științifică la capătul căreia misterul nu e lămurit, ci amplificat. Uimirea vigilă e preferabilă, din punctul meu de vedere, edificării adormitoare.

B. Găsesc admirabilă aparenta gratuitate a demersului. Planeta piere, iar biologii se piaptănă cognitiv, dedicîndu-și viața unor întrebări fără relevanță imediată. Curiozitate în stare pură, dezinteresată, marcă nobilă a spiritului uman.

C. A-ți pune întrebări contemplînd realitatea din jur și mai ales pe aceea a naturii poate produce o resetare esențială a metabolismului nostru intelectual, confiscat, de o bună bucată de vreme, de lumea virtuală.

D. Rezultatele cercetării se exprimă, adesea, statistic, dar atmosfera în care ele apar este mai curînd lirică, naiv-su­blimă: interogativitatea ca specie a poeziei…

E. Dat fiind că, pînă una-alta, nu avem răspunsuri definitive (le vom avea vreodată?), trebuie să ne mulțumim, cred, cu ideea că universul nu e un ansamblu de tip sistematic, ci un ansamblu de tip experimental. Orice ipoteză pare să confirme apetența pentru „joc“ a Creatorului. Lumea e un laborator ingenios, spațiu de „testare“ a „posibilului“, euforie a „multiplului“, mod de a fi al inepuizabilei energii divine. Să nu ne facem iluzii: inteligența și „progresele“ instrumentarului nostru nu au mari șanse să egaleze fantezia, aplombul, îndrăzneala, subtilitatea și umorul lui Dumnezeu…


13 comentarii 12916 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 627, 25 februarie - 2 martie 2016

Rectificare!

Rectificare, in comentariul meu, 'Lumea creata', din 02.03.2016 : in partea finala a comentariului, 'zebrele', nu 'antilopele'.

Einstein

Deci, Dumnezeu dă, totuși, cu zarul....

Extensie sugerata!

Lumea creata
Extras din articol : ...cand contempli diversitatea amuțitoare, aș spune suprarealistă, a lumii create;.
Aducerea vorbei despre lumea creat naste intrebarea : cine a creat lumea, cine este Creatorul?. Este Creatorul din Creationism- Dumnezeu -, sau Creatorul din Evolutionism (universul s-a creat pe sine, isi este propriul Creator - al tuturor componentelor si al legilor evolutiei acestora)?
Si Creatorul din Evolutionism (intregul univers) poate fi numit Dumnezeu (in limba romana), asa cum Creatorul (suprem), din Creationism este numit Dumnezeu. Ambii sunt 'creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor
In aceasta acceptiune, isi pot da o mana frateasca creationistii si evolutionistii. Ar mai ramane, ca diferenta specifica fiecareia din cele doua conceptii filozofice, legea generala, pentru creationisti : crede si nu cerceta, iar pentru evolutionisti : nu crede pana nu cercetezi, ramai mereu cu intrebari, cu incertitudini ramase de cercetat, in cautarea unei solutii, pe calea spre perfectiune, catre adevarul absolut (mai binele este dusmanul binelui?). Cand, peste patru miliarde de ani, pamantul va da primele semne ca incepe sa se stinga, neobositii cercetatori (neincrezatorii) vor fi surprinsi cu lectia neterminata (cu problema 'de ce si cum s-a format si dispare pamantul', cum a aparut si va disparea intregul univers) si vor concluziona, chiar in ultima clipa, cu : 'Dumnezeu stie';, ei referindu-se la Dumnezeu - Creatorul din evolutionism. In paralel, Creationistii vor spune, in momentul final : 'Da, Dumnezeul nostru, numai El stie!'.
Crocodilii aratau ca azi, si in urma cu cincizeci de milioane de ani (convingerea specialistilor). Mai au destul timp crocodilii (cateva sute de milioane de ani) sa-si schimbe infatisarea, sa se adapteze la mediu, prin selectie naturala. Zebrele au luat-o (adaptarea la mediu) mai din timp, asa cum au facut si fluturii, paunii, etc.).
Atunci cand robotii pe care ii creaza oamenii vor ajunge la granitele perfectiunii, mai inteligenti si mai creativi decat oamenii care i-au creat initial pe ei, vor fi dotati (acei roboti) si cu capacitatea de a se adapta la mediu, de a-si fi creatorii evolutiei lor?

Lumea creata!

Extras din articol : ... 'cînd contempli diversitatea amuțitoare, aș spune suprarealistă, a lumii create'.

Aducerea vorbei despre 'lumea creata' naste intrebarea : 'cine a creat lumea, cine este Creatorul?'. Este Creatorul din 'Creationism' - Dumnezeu -, sau Creatorul din 'Evolutionism' (universul s-a creat pe sine, isi este propriul Creator - al tuturor componentelor si al legilor evolutiei acestora)?

Si Creatorul din Evolutionism (intregul univers) poate fi numit Dumnezeu (in limba romana), asa cum Creatorul (suprem), din Creationism este numit Dumnezeu. Ambii sunt 'creatorul tuturor vazutelor si nevazutelor'.

In aceasta acceptiune, isi pot da o 'mana frateasca' creationistii si evolutionistii. Ar mai ramane, ca diferenta specifica fiecareia din cele doua concetii filozofice, legea generala, pentru creationisti : 'crede si nu cerceta', iar pentru evolutionisti : 'nu crede pana nu cercetezi, ramai mereu cu intrebari, cu incertitudini ramase de cercetat, in cautarea unei solutii 'mai bune', pe calea spre perfectiune, catre 'adevarul absolut' (mai binele este dusmanul binelui?).  

Cand, peste patru miliarde de ani, pamantul va da primele semne ca incepe sa se stinga, neobositii cercetatori (neincrezatorii) vor fi surprinsi cu lectia neterminata (cu problema 'de ce si cum s-a format si dispare pamantul', cum a aparut si va disparea intregul univers) si vor concluziona, chiar in ultima clipa, cu : 'Dumnezeu stie', ei referindu-se la Dumnezeu - Creatorul din evolutionism. In paralel, Creationistii vor spune, in momentul final : Da, Dumnezeul nostru, numai El stie!".

Crocodilii aratau ca azi, si in urma cu cincizeci de milioane de ani (convingerea specialistilor). Mai au destul timp, crocodilii (cateva sute de milioane de ani) sa-si schime infatisarea, sa se 'adapteze la mediu', prin 'selectie naturala'. Antilopele au luat-o (adaptarea la mediu) mai din timp, asa cum au facut si fluturii, paunii, etc.).

Atunci cand robotii pe care ii creaza oamenii vor ajunge la granitele perfectiunii, mai inteligenti si mai creativi decat oamenii care i-au creat initial pe ei, vor fi dotati (acei roboti) si cu capacitatea de a se adapta la mediu, de a-si fi creatorii evolutiei lor? 

alte posibilitati: 1.

alte posibilitati:
1. selectie sexuala -> poate zebrelor le-a placut acest model la parteneri/partenere
2. poate nu au nici un scop in sine si sunt doar rezultatul unei alte adaptari,  dungile fiind pur si simplu un produs secundar.

De asemenea, mie mi se pare ca diversitatea nu e atat de mare (doar o parere, desigur): in general toate vietatile au ceva cu care preiau informatie din mediu, ceva cu actioneaza asupra mediului si ceva cu care analizeaza informatiile primite (de la rudimentar pana la foarte complex).

Cat despre despre crocodili "urati si cruzi", ma gandesc ca nici crocodililor nu li se par oamenii foarte atragatori. :)

Aceste Zăbrele nu-s Zebre, ci subtile Hiene sau Harfe

Zoo-(i)logica [cu „i”] metal,urgiilor grădinilor abatoare         
abătînd în şoaptă versul, fapta, vorba, cuvîntul
din Lumina morişcă în zvîcnetul bătătoarelor, ritmul

Aceste-ngustimi şi piedici terestre
Viermuri indecente pe pagina libertăţilor
Firescul călcat ades des strivit în picioare
Îndesat în unica şi imensa, conţinîndu-le
Pe toate, Dungă, trecerea pe zebră-i oprită
Dungile succesive tot atîtea-infinituri şi-abise
N-ai voie să crîcneşti în dilemă lama păroasă
Îţi sfîrîie muzical carotida lăsînd în aer O, veche
imponderabilă Dungă,
dîra ! sau mila tencuielilor scorojite.
Cea care singura îţi mai poate-arăta drumul întoarcerii cea din urmă
Canalul zarca rigola minunea în dungi şficuirea ştampila iluziei
Care nu mai rîde dar horcăie printre atîtea zăbrele terestre
Şi sclipind gîlgîie răcnind din străfunduri în tîrgul rupt de aer şi soare,
Gîtul atîrnînd parcă-ntr-o parte, roşietic asfinţit năclăioasă lumină,
biletul de la intrare Tărcate muchii mai are-s toate mînjite cu sîngele
Plutind orgolios liber în ciorba cu perişoare din carnea tocată de zebră de zebre.
Haíne haine hienele toate au foamei cravaşă
şi spaime-s aglutinate-ntr-o singură dungă
una-ntr-alta curcubeu-neagră, neagră-lumină, spectru-albă,
şase ! zebrele ca zăbrelele dau năvală alergînd în turmă tropăind, 7 ! ca turcii ?
(tuciurii îţi mai sînt conexiunile minţii cu-ale universalelor istorice experienţe !)
Fantele adaugăte adaugă  fente luminii negre albe par dungile albe
Negre, negrele, cînd deodată, albele-s negre, negrele albe
Stingeţi lumina, o aprindeţi imediat după, trăgînd perdeau
indiferent zebră, tigru, lame girafe hiene pisici şi capre, pietre, nisipuri
Timpul trece convenabil mai pentru-ntreaga-omenire care
Nu mai ştie că nu mai ştie încotro se îndreaptă,
Dar cînd au ştiu vreodată zăbreaua şi zebra că [nu] pot trăi laolaltă ?
Ce ciudat, evident sau dilemă ?
de demult,
de-atunci de cînd toată lumea se plimba într-o singură Barcă !
sau altfel zis,
De cînd toate coloanele vertebrale erau drept verticale coloane-ale templelor
nu ca azi, încovoiate ovale nevertebrate cînd albe cînd negre precum sexul îngerilor
volatil transparent invizibil fascinaţie-eternă indispensabilă minunilor de o clipă
din balta-aceea balet inefabil cu acea barcă într-un tîrziu proptită-ntr-o stîncă.
MiORALA : cînd zebrele ascund zăbrele, zăbrelele devin natural cuşcă pentru cei dinafară,
cei din „în”, devenind chestii perfecte fără nici cea mai mic-minusculă dungă.
 

Zebrele

Mă distrează subiectul.

Să vă mai sporesc și eu deruta în legătură cu zebrele.

De ce nu au fost domesticite, pentru că diferențele dintre ele și cai sunt minore?

Se pare însă că sunt diferențe (inclusiv de caracter...).

Zebrele sunt mai agile. Dacă arunci lațul pe ele se feresc cu maximă dexteritate.

Apoi sunt rele și de neîmblânzit. Mușcă și lovesc chiar și la zoo. O zebră și-a mușcat până la urmă îngrijitorul deși se știau de mulți ani.

Să îmi exprim și eu teoria (de necercetător) în legătură cu dungile zebrelor. Eu sunt cu punctul numărul 4, ăla cu deruta și amețeala leilor, când nu mai pot distinge prada într-un peisaj dungat care se mișcă. Leii aleg o victimă, bolnavă, neputincioasă, dar nu o mai recunosc printre atâtea dungi. 

O chestie pe undeva similară se petrece în cazul copiilor mici. Ei au problema bulinelor. Din cauza asta se recomandă mămicilor să evite genul ăsta de model, ca să nu își amețească bebelușii.

Închei că parcă amețesc și eu...

...

O zebră și-a mușcat îngrijitorul deși SE știau de mulți ani.” Fiind pe picior de reciprocitate, e bine că îngrijitorul nu și-a mușcat zebra. Căci nu e mai breaz ca zebra - când zebra-i brează, dacă-i cal.

pai niciodata n-a fost altfel - ci numai asa:

 

<< inteligența și „progresele“ instrumentarului nostru (cognitiv) nu au mari șanse să egaleze fantezia, aplombul, îndrăzneala, subtilitatea și umorul lui Dumnezeu …>>

si apoi - noi nici nu „ne punem“ cu Dumnezeu - chiar daca dezvoltam neregulat ambitii cognitive - nu ca vrem sa ne uitam „in cartile lui“ (desi El le stie pe ale noastre) - dar tare cu drag am vrea sa putem sa „intuim“ si noi „cum joaca“ El - sa putem prevenii si noi „o intentie“ a Lui - ca sa dam si noi de o frantura din rostul si arhitectura timpului viitor (fie el si numai f. apropiat)!

... I-ATI GANDUL! NIMIC! NICIODATA!

Si desi - pe de alta parte - stim ca forma de existenta a lui Dumnezeu este Intamplarea - si - „pentru ca santem oameni si noi“ si nu ne putem resemna cu „nivelul asta al cunoasterii“ - definitiv - nu putem face nimic altceva!

Numai Dumnezeu se stie cu crosetatul codului genetic! ... si noi - ca-l avem (si) pe Dracul in noi - o sa fortam manierismul in crosetatul codului genetic pana o sa ne (auto)mistuim! - ca „de ce dracu“ vrea omul sa stie cum arata o zebra imbracata pe dos!??

ps

... si parca vad ca daca v-om ajunge si noi vreodata acolo ... sa jubilam si noi a la „evrika!“ ... sa zicem si noi “6:6“ - Dumnezeu o sa zica “7:7“!

Privite altfel, dungile astea sînt doar nişte simple curbe drept

iar zebrele, nişte tigri blînzi.

Tocmai ca să le putem descoperi Astfel, Misterul !

Cînd frunzele CAD
Niciodată vertical dungă
Zebrele urcă la CER
Fascinant în diagonale superbe, Divine !

De ce au Zăbrelele astfel Dungile în X ?
„Din timiditate”-ar striga un Mut,
Surdul ar imagina Semne ORIZONTALE vădite,
Orbul firesc ar progresa în zig-zag,
numai şi numai în zig-zag, vizualizînd cu ochii minţii SENSUL sensurilor obscure !
Omul s-ar propti vehement în ele Plîngîndu-se cerînd Milă sau în cel mai fericit caz rupînd-distrugîndu-le pornind înspre-orizonturile Filmelor.
Numai „intelectualul” ar sta şi şi-ar otrăvi subtil viaţa înzăbrezită cu dileme eterne,
cînd fiecare dungă a zebrelor nu este decît firesc trecătoare precum apele curgînd peste pietre,
iar şi cu atît mai mult, orice zăbrea poate fi tăiată fluierînd prin puterea gîndurilor LIBERE,
iar cîteodată chiar şi cu cea a cuvintelor
(depinde de ritm şi de muzica sferelor,
care sînt pur şi simplu rotunde, Perfecte, şi intangibile !)
Căutîndu-L{e}!
 

Experiment zice, Experiment este, Experiment scriem !

Fabula Dungilor Furate

Bate vîntul frunza-n dungă
Adevărul mi-l alungă
Şi bandiţii nu-s în blugi,
Nici la dungă, nici în dungi,
DE CE ?
Întrebarea pare-n dungă, doar într-una să nu doară,
Ca-ntr-o piesă d’Ionesco, cînd zăbrelele din pungă
Zornăie dar nu răsar fabule fără morale, nici dileme dilemale.
Cînd zebra va sta în coadă şi bandiţii după gratii, să scarpine dunga pe spate,
Tot aşa din dungă-n dungă, cîteodată-mi zic strigînd,
că prea multe experienţe bagă turma în sperieţi,
cînd băieţii după dungi scriu poveşti cu schepsis sigur
să-şi continue paradoxul statutului de drept de strîmb în care,
dungi nedungi, zebrele pe plaiul „nostru”,
au rămas fără de dungi !
DE CE ?
Uite dunga, nu e dunga, tigrii-au-şi-ei dungi !
DE CE ?
Morala : tigrul halind zebre, s-a îmbolnăvit de dungi.
Nu hali o zebră-ntreagă, ci doar dungă după dungă,
să n-ajungi după zăbrele năpădit de multe dungi.

am inteles!

inteleg deci ca zebrele au dungi pentru ca Dumnezeu e jucaus si are umor.

asta da explicatie!

minunat articol

Minunat articol, multumesc.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Aurea mediocritas, la Chişinău

Cu cîteva luni înainte de vizita propriu-zisă, stăteam toți trei la mine în birou, uitîndu-ne absolut fascinați cum Google Maps deschidea geografia fotografică a locului. Mai din­tr-un unghi, mai din street view, mai luînd-o la pas digital, centrul Chișinăului ni se deschidea ca o prăjiturică cu răvaș digitală.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI