Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Caraghioslîc, bîzdîc, balamuc

Ţara gemea turcită... (Ion Barbu) 

Mă declar sabotat de Guvernul României. Vreau să-mi văd de treabă. Nu le cer nimic special. Le cer doar un minimum de normalitate, care să mă ajute să-mi duc la bun sfîrşit proiectele şi viaţa. În fond, asta e treaba guvernelor: să-i ajute pe oameni să-şi vadă liniştiţi de treabă, în condiţii omeneşti. Or, de o bună bucată de vreme, mă trezesc, în fiecare dimineaţă, sub asediul unor simptome de derapaj tragi-comic, astfel încît, în loc să mă confrunt cu gîndurile mele, mă confrunt cu năzbîtiile unei adunături de pezevenghi. Nici nu ştiu cu ce să încep.

Deunăzi, un individ fără identitate şi fără biografie îşi permitea să profereze: „Să-ţi fie ruşine, Neagu Djuvara!“. Mai alaltăieri, un fost candidat (liberal) la Preşedinţia României, care, în 1990, părea o soluţie contra comunistului Iliescu, declara că C.V. Tudor e un mare român şi partidul lui – un onorabil partid de dreapta. Un ministru pe care, dacă îl întîlneşti pe stradă, îl crezi, după portret, şef cu aprovizionarea la aprozarul din colţ, „pune umărul la Educaţie“. Prim-ministrul ţării nu reuşeşte, vreme de aproape două luni, să găsească un ministru al Învăţămîntului cît de cît credibil. Apoi pleacă la Bruxelles să reprezinte ţara, fără mandat, călcînd o decizie a Curţii Constituţionale. Acuzat de plagiat, se apără într-un fel care demonstrează că, de fapt, nu ştie ce este un plagiat: domnia sa crede că poţi copia integral zeci de pagini dintr-o carte, fără ghilimele, dar că eşti exonerat de vină dacă, la bibliografie, listezi şi cartea cu pricina. Cînd o comisie acreditată să judece cazul nu spune ce trebuie – o desfiinţăm. Repede, peste noapte, după ce o ţinem puţin de vorbă, ca să dăm timp Monitorului Oficial să publice decizia (Monitorul a fost trecut, de altfel, subit, în subordinea Guvernului, pentru „operativitate“). Tot printr-o mişcare rapidă, mutăm ICR la Senat, ca să scăpăm de Patapievici, pe vorbe şi pe ură, fără o analiză corectă a mandatelor sale. Cutare lider politic demisionează din Senat ca să ajungă pe mîna unui tribunal mai „flexibil“ şi îşi numeşte la Agricultură un „coleg“, deşi (sau tocmai pentru că) e în litigiu cu respectivul minister. Curţii Constituţionale i se restrîng drastic atribuţiile şi, cînd nu hotătăşte ce trebuie, e căutată la dosare. Membri ai ei care, de cel puţin doi ani, n-au fost niciodată contestaţi de fosta opoziţie devin, brusc, incompatibili. Un fost prim-ministru se sinucide greşit, prilej pentru o amplă telenovelă naţională, susţinută de un jurnalism barbar. O doamnă care s-a distins prin realizarea unui excelent serial despre puşcăriile politice ale comunismului ("Memorialul durerii") ne dovedeşte, abia acum, că, pentru dînsa, Maniu, Coposu, Gh. Brătianu, Noica, Ţuţea au fost un soi de Adrian Năstase avant la lettre. Delir? Lichelism? Debilitate intelectuală? Din această dilemă nu putem ieşi.

Adrian Năstase a intrat, pe de altă parte, într-o companie încă şi mai selectă. E comparat, ca Nea Nicu pe vremuri, cu Mihai Viteazul. Dar nici Ponta nu stă mai rău. Ministrul de Interne (probabil un pasionat răsfoitor, în timpul liber, al filozofiei europene) e de părere că, după Platon şi Aristotel, nu avem pe piaţa culturală decît plagiatori. Prin urmare, Ponta nu e decît un exemplu între altele. Şi, oricum, nu i-a plagiat pe Gigi şi pe Nelu, ci, ca tot omul, pe Platon şi Aristotel. Carevasăzică, e în aceeaşi oală cu Hegel, Marx şi Heidegger.

Schimbări „principiale“ se fac mai peste tot. Între timp, nu ştim cu ce se ocupă miniştrii noştri, cînd nu li se ordonă vreo demascare sau vreo Ordonanţă de Urgenţă. Ştim ceva despre V.P. Dobre? Despre D. Chiţoiu? Despre L. Isar? Despre Daniel Constantin? Avem alte priorităţi. De pildă, instalarea lui Claudiu Săftoiu la Televiziune. După succesul de la SIE, merita să-i oferim şi şansa unui succes la TVR. L-am cunoscut în 2005, la Preşedinţie. Părea un băiat cumsecade, aprope candid. Scria despre Băsescu în Jurnalul naţional cu atîta amor, încît am încercat să-i sugerez o relaxare a tonului. Nu se putea. Era sedus. Dacă vreunul dintre „intelectualii lui Băsescu“ ar fi scris despre „şeful“ cinci la sută din ce-a scris C. Săftoiu la începutul mandatului lui de consilier (luaţi şi citiţi!), ar fi fost jucăria Antenei 3 seară de seară (deşi asta se întîmplă oricum). Calibrul lui politic mi-a devenit limpede cînd m-a „sfătuit“ să organizăm prima ieşire în lume a lui Băsescu, printr-o vizită la Vatican. Cred că ideea i se părea de o şmecherie fabuloasă. Ce dacă preşedintele nou ales al unei ţări ortodoxe se pune rău, printr-un prim gest simbolic, cu Biserica autohtonă şi cu enoriaşul autohton? Dăm lovitura! Ne punem bine cu popimea mondială şi cu conducerea „secretă“ a lumii. A avut, trebuie s-o recunosc, şi inexplicabile idei bune. El e cel care l-a propus preşedintelui pe Vladimir Tismăneanu ca şef al Comisiei pentru cercetarea crimelor comunismului. Pe urmă s-a supărat. Aşa e la noi. Eşti dat afară de la Dinamo? Treci la Steaua. În plus, sîntem – cred – singura ţară din lume în care te califici prin eşec. Urma lui C. Săftoiu la SIE e tristuţă. Să-l lăsăm să se compromită puţin şi la Televiziunea Naţională. (În fond, tot de „informaţii“ e vorba.) Oricum, şi-a cîştigat cu asupra de măsură – şi nu e singurul – promovarea. A clămpănit seară de seară contra dictaturii băsesciste, pe toate posturile unde realizatorii nu se puteau dispensa de finele lui analize şi de farmecul lui personal. Iar acum are savarina în raniţă, ca pe un baston de mareşal...

Mi-e imposibil să cred că nu există liberali şi pesedişti cu capul pe umeri. Mi-e imposibil să cred că toţi găsesc normal ca un prim-ministru să declare, sinucigaş, că „75% din timpul şedinţelor de guvern“ se dedică răfuielilor politice. Păi de ce?! De ce nu se ocupă Guvernul de zecile şi sutele de blocaje dramatice ale ţării? M-aş fi aşteptat ca experienţa politică a dlui Iliescu să fie mai tare decît o proastă solidaritate de partid; să-l îndemne, de pildă, la o – fie şi discretă – urecheală a „cîrlanului“. M-aş fi aşteptat la oarecare reacţii şi din partea dlui Mitrea. Sau a dlui Vosganian. Sau au o strategie ascunsă de căsăpire a premierului? Mă întreb şi cum e cu „Pro Democraţia“ dlui Pârvulescu. Nu aud nici vocea, de obicei promptă şi nuanţată, a amicului Hurezeanu. De Crin Antonescu nu mai vorbesc. E în transă. Cred că se visează în fiecare noapte în al douăzecilea an de mandat prezidenţial, transmiţîndu-i lui Băsescu al 3547-lea „avertisment serios“.

Concluzii? Două: 1) Mă tem că e mai uşor să te lupţi cu duşmanii politici sau cu înflorirea corupţiei, decît cu prostia şi vanitatea. 2) Pentru prima dată, în ultimii patruzeci de ani, îmi pare rău că mă întorc „acasă“.

Berlin, 1 iulie 2012 


4 comentarii 35894 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 438, 5-11 iulie 2012

Care e de fapt subiectul

Lista, enumerarea, bilanţul tragediei politice şi sociale. Acesta este subiectul şi aceasta este o operaţiune ce-şi îndeplineşte scopul admirabil - menţinerea stării de fapt. Ce interes ar avea un 'telectual nevârât în maghiunul politichiei să rezolve lucrurile? Materialul de "gândit" n-ar mai exista dacă lucrurile ar sta bine. Ce proiecte, domnule Pleşu? Care viaţă? Aşa cum cere domnul Modan, aşa cum evident găseşte nevoia, fără subiectul pe care nu puteţi să-l articulaţi n-aţi mai avea nici un proiect, nici o viaţă. Ar trebui probabil să vorbesc de reflexe condiţionate. De subtila nuanţare a articolelor ce te fac să plângi cu lacrimi de crocodil prin expresia lor atât de melancolică. Pentru că până la urmă vorbiţi mult şi nu spuneţi nimic nou. Un comportament politizat. Nu văd nici urmă de încercare de a lupta împotriva prostiei şi vanităţii.
Domnule Modan, vă aflaţi în acelaşi butoi de tablă ca şi mine. În loc să aşteptăm scăriţa şi tunelul de la domnul Pleşu eu cred că ar trebui să iniţiem o demontare sistematică a butoiului. Din păcate, scriind din butoi, sunt limitat la resursele (aparente) ce ni se pun la dispoziţie.
În acest caz ele constau în butoi (politic, social, economic) şi materialul din care e făcut (pluripartidic, partizan, corupt).
Subiectul ce vă scapă din vedere este în afara atingerii noastre. Pur şi simplu nu a plutit încă acest nou butoi pe apele învolburate ale curentelor româneşti. Pentru izolarea celor ce sunt de vină, pentru găsirea unei soluţii, nu mai apelaţi la "dovedita" integritate şi deşteptăciune. Este la fel de coruptă ca restul sistemului pe care îl critică. Sortită eşecului din momentul în care începe critica tocmai pentru că sistemul îşi etalează cu neruşinare în văzul lumii acele părţi murdare ce în vremurile vechi, ale începutului democraţiei, erau ascunse prin pâine şi circ. De data asta sistemul reuşeşte să-şi convingă criticii să ofere circul în timp ce-l suplimentează prin intermezzo-uri parlamentare.
Să fim realişti. Atât sistemul cât şi criticii lui sunt problema. Ceea ce e de făcut este mai simplu decât doresc şi unii şi alţii să recunoască. Sisteme egalitare, ce funcţionează pentru toţi, nu doar pentru majoritate, sunt greu de implementat, greu de găsit în funcţiune şi şi mai greu de imaginat. Însă există. Sunt acele sisteme unde proiectele şi viaţa domnului Pleşu n-ar avea nici o piedică. Acele sisteme unde întrebările domnului Modan s-ar dizolva în aerul rarefiat al bunăstării generale. Este butoiul ce descalifică restul butoaielor. Acel butoi din care şobolanul nu mai vrea să scape. Făcut din materie primă abundentă: bunătate, binevoinţă, nediscriminare, omenie.
Cum ne-am simţi fiind egalii aproapelui nostru? Ştiu, nu rimează cu "cultura" noastră această noţiune. Iar această lipsă de rimă ar trebui să ne dea exact punctul de plecare de la care să construim noul butoi, noua cultură.
Din păcate, descalificându-se nu în ultimul rând prin nostalgica-i titularizare, Dilema Veche şi cei ce o alimentează scriind pentru ea nu ne pot ajuta în acestă iniţiativă.
Jos Dilema!
(sunt pe deplin conştient că prin critica mea alimentez dilema. eh, ce să-i faci.)

Despre digestia uşoară

Toată istoria asta, toate istoriile astea - încep să miroasă. Cărtărescu regretă in „22” ca nu are linişte să....cultive flori. Ca minerii, panseluţe. Dl Pleşu are şi domnia-sa, mici probleme: se trezeşte dimineaţa cu „simptome”. Are nevoie de „normalitate”. Minerii aduceau, în 1990, „liniştea”. Cum se vede, les grands esprits se rencontrent toujours.

Sunt totuşi mici diferenţe între înaltele lor aspiraţii: unul vrea să-şi ducă viaţa „la bun sfârşit”. Minerii vroiau sa o ducă pe altora. Dar nici pentru dl. Pleşu, viaţa altora nu prezintă mare interes: în toiul iernii, când bătrâni mureau sub zăpezi, domnia-sa era in „criză de subiecte”. (editorial din 10 feb. 2012).

TOATĂ argumentaţia „intelectualilor” în criza care se desfăşoară, este marcată de acelaşi cinism, de aceeaşi aroganţă murdară si, interesată. Argumente sunt formale, sunt probleme de logică, de „demonstraţie”, de „proceduri”. Niciunul nu vrea să vadă că oamenii abia îsi duc zilele, că bolnavii nu-şi pot plăti medicamentele, că pensionarii încă privesc salamul din vitrina, că liber profesioniştii si creatorii acestei ţări sunt dispreţuiti de bande de rudimente umane, de ciosvârte insalubre, de învârtiţi politici.

Cu toate astea, care fac o ţară „turcită”, dar DEJA turcită, intelectualii se acomodează de la sine: fac parte din decor, sunt chiar ei decorul, numai decorul, şi, fireşte nu-şi doresc mai mult. In afară de „decenţă”, „argumente” şi, evident, „respect” adica de tot ceea ce nu ameninţă status quoul. Toate ar fi bune in cea mai bună dintre lumi, dacă dl. Pleşu s-ar trezi fără „simptome”.

habar n-am care e subiectu`

Domnule Plesu,
Nu stiu daca fac bine ce fac...mi-e cam teama sa ma var in vorba, io sunt un neica nimeni care probabil ca nu are scoala cat are Domnia voasatra vacantza, ba nici virgulele nu stiu daca le pun corect...ce dialog poa` sa iasa? Dar ma mananca asa de rau ca nu pot sa ma abtzin...si cu toate riscurile , iaca, ma bag si io in seama.
De ce ma mananca? De ce nu ma bag in seama pe nush ce forum unde potzi sa balacreshti pe cine vrei...."nickuit" si repede uitat...sau bagat in seama doar daca injuri vartos si deshantzat? De ce sa "ma risc" cu cineva de talia Dvs?
Simplu...sunt ca un sobolan care a cazut intr-un butoi de tabla...nu am vrut sa intru..dar nici sa ies nu mai pot. Astept sa vina cineva sa-mi intinda un batz...o scaritza, sau sa gasesc un traseu pe unde sa ma catzar inapoi, cu tot riscul de a ma pravali indarat. Tot e mai bine dacat sa stai cu ochii boldaniatzi la peretzii de tabla, bashca duhoarea de vopsea incinsa.
Atzi enumerat , concis si iutac, tot filmul evenimentelor ce ne usuca minitzile in ultima perioada de timp. Urmarim un delir al plagiatelor si masluirilor, o adevarat orgie a chichitelor avocatzesti de tot soiul... daca in 89 terorishtii aia invizibili trageau din toate pozitziile acum avocatzii "shi-o trag" din toate pozitziile...nici nu mai stii despre ce e vorba.Nu se respecta proceduri? sau nu se respecta legi? constitutzia sau parlamentul..a cui e mai mare?de ce nu se pot interpeta legile oblu?Nici macar nu mai stim cine trebuie sa le interpreteze. Cine are cuvantul final? Io cu cine votez? Hic....
Nu stiu...am luat canalele tv la rand, ziare si editoriale scrise de jurnalisti celebri, "martani" ai condeiului trecutzi prin ciur si prin darmon..geaba, butoiul se incinge si mai rau.
Am banuieli cam cum sta treaba, la plagiat..acolo se vede si din avion, la misculatziunile cu comisiile de anliza, dar la restul...ca statu` de drept, ca ce zice parlamentu`... e mai tare decat ce zice nush ce procedura?, ca daca ala a furat de ce sa nu furam si noi, ca azi zic una maine alta..ce mai conteaza ..Cum sta treaba de fapt? Cine e de vina ptr bulibaseala asta? Bazdacul miortitic? Baclavaua... sau ciolanul? Caraghioslacul cui? De ce nimc nu e clar? Asa trebuie sa fie...sau m-am tampit de la caldura si "benoclat" la tv? Nici aia dinainte nu au facut mare branza..dar nici scofala astora nu e mai breaza.
Caut sa ma lamuresc..si de aia vreau sa ma lumineze oameni cu carte nevaratzi in magiunul politichiei..nu atat niste veterani ai condeiului,cat niste oameni desteptzi si integrii... doveditzi. De aia mi-am luat inima-n dintzi, io, un neica nimeni, sobolan bezmetic prins in capcana in care nu am vrut sa intru...si din care nu stiu cum sa ies.Poate nici nu o sa mai vreau...de la o vreme.
Cine e de vina ..si ce-i de facut...tot nu m-atzi lamurit..asa mai la concret.
P.S. Chestia cu nevenitu` acasa nu se pune...acasa intotdeuna gasesti o ruda sau un prieten, in cel mai rau caz un... sobolan bezmetic.

cine e de vina?!

cum?! nu ai aflat? Basescu! mergi mata la vot sa-l dai jos si o sa te linistesti. noi toti o sa ne linistim. tara o sa se linisteasca... o sa fie asa o liniste! ssshhh! "FNI lucreaza pentru tine!"

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI