Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Artă deşteaptă

Săptămîna trecută, am asistat la prezentarea (comentată) a cîtorva imagini realizate de un artist polonez de mare succes. Îl cheamă Miroslaw Balka, are lucrări în toate marile colecții ale lumii, e invitat să expună în muzee și galerii de top, pe scurt, e o vedetă. Din ziua aceea, n-am încetat să bombăn… Acru, reacționar, bătrînește. Am văzut, în ultimele decenii, mari cantități de produse artistice de acest tip. Toate sunt ingenioase, „hoațe“, patetice sau bășcălioase (după caz). Toate sînt „deștepte“. Făcute să te lase cu gura căscată, să-ți dovedească cît ești de lipsit de idei și de imaginație. Nu vor să te seducă, să te facă să te simți bine, să te ducă dincolo de contingențe, să te pună pe gînduri. Vor să te hărțuiască, să te bage cu nasul în derizoriu, în tot felul de mici și mari orori, dar mai ales în culisele eului dilatat al artistului, în zglobiile lui tresăriri metafizice.

Nu mai fac de mult critică de artă, așa că nu voi proceda analitic. Voi povesti, pur și simplu, cam ce am avut de văzut. În mare, e vorba fie de artă „conceptuală“, fie de „instalații“, în orice caz de obiecte situate între abstracțiune „fină“ și vehemență senzorială. Artistul declară că nu vrea să dea răspunsuri ușoare, ci să pună întrebări grele. De pildă: intri într-o sală în care tronează două uriașe containere cu apă. Apa trece dintr-unul în­tr altul (cu zgomotul aferent), iar tu te simți mic și amenințat. Sau: intri în altă sală, ocupată de un soi de vagon uriaș și întunecat. Poți intra în el, urcînd o rampă, cu rezultatul că înăuntru ți se face frică și îți pierzi simțul de orientare. Sau: traversezi o cameră cu un plafon artificial foarte coborît, astfel încît, cu el deasupra capului, te simți apăsat, stresat, oprimat. Altădată, chemat să creeze o ambianță „provocatoare“ pentru o expunere muzeală de capodopere medievale și renascentiste, artistul polonez are o idee: cu ce se ocupă tablourile expuse? Preponderent cu imagini ale corpului omenesc. Păi, atunci, pe coridoarele muzeului, instalăm niște ventilatoare ample, care îl fac pe vizitator să-și simptă propriul corp: fragil, viu, vulnerabil. Nu e tare? Cînd i se pun întrebări, artistul are referințe subtile: Lévi-Strauss, haikuurile japoneze, Kantor, Beckett, Homer, Michel Foucault etc. Umblă la simboluri adînci. V-ați gîndit vreodată că prezența unui lichid într-o lucrare semnalează faptul că 70% din corpul nostru este făcut din apă? Și că evacuăm constant lichide „semnificative“, cu gust specific (sînge, sudoare, lacrimi, urină)?

O temă masiv reprezentată în arta lui Miroslaw Balka este Holocaustul. La un moment dat, se așază cu camera de filmat dinaintea unei pajiști înzăpezite din Birkenau. Pe neașteptate, în cadru apar cîteva căprioare. Titlul filmulețului e, prin acest „fericit“ accident, gata făcut. De ce? Pentru că anul 1942, în care a avut loc sinistra conferință de la Wannsee (punct de pornire pentru implementarea „soluției finale“), este și anul în care Walt Disney a pus pe piață celebrul film de desene animate Bambi. Deci imaginile realizate de dl Balka la Birkenau se vor numi Winterreise. Bambi la Birkenau. O galerie din Tel Aviv găzduiește o expoziție a artistului în care, pe un perete, cu litere de-o șchioapă, stă scris „Mad a Gas Car“. V-ați prins? Păi, nu voiseră naziștii, în 1940, să evacueze populația evreiască în Madagascar? Și atunci nu e hiperingenios să desparți cuvîntul în așa fel, încît să iasă în evidență părți ale lui pline de aluzii: mad (nebunie), gas (gaz), car (mașină)? Jocul de cuvinte i-a plăcut atît de mult dlui Balka, încît l-a continuat și pe alte teme: Cine s-ar fi gîndit că Die Traumdeutung a lui Freud se poate citi ca o alăturare a cuvintelor englezești die şi trauma, combinate cu latinul (?) deu (zeu) și cu albanezul (ah!) tung (la revedere).

Un alt filmuleț al artistului nostru pleacă de la o aluzie culeasă, pare-se, din filmul Shoah al lui ­Claude Lanzmann. Ni se arată cifra 4, după care camera de luat vederi se apropie atît de mult, încît cifra nu se mai distinge. (Înțelegeți? Cînd te uiți de prea aproape nu mai vezi bine…) Episodul din filmul lui Lanzmann e însă sfîșietor, în mod incomparabil. Întrebată dacă știe cîți oameni au fost asasinați într-unul din lagărele de concentrare naziste, văduva unuia dintre călăi ezită, nu-și amintește și atunci i se spune: 400.000. Răspunsul ei: „I knew it had 4 in it“, „Știam că e ceva cu 4“. Pe mine unul, acest episod m-a cutremurat. Și mi s-a părut inadecvat pînă la blasfemie să-l reduci la o grațioasă metaforă cinematografică. Cînd e vorba de o tragedie fără precedent, de un mare eșec al speciei umane, coreografia „deșteaptă“ printre metafore și jocuri de cuvinte e, în cel mai bun caz, o gafă. Nu contest că dl Balka e un artist înzestrat, imaginativ, dotat cu un (cam rapid) simț al oportunității. Dar, din punctul meu de vedere, a ales „poarta cea largă“, fenta previzibilă, vioiciunea de paradă. Ca de altfel mulți dintre confrații săi de pretutindeni.


6 comentarii 12629 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 629, 10-16 martie 2016

Dupa A. Plesu nu poate fi pusa, niciodata, nici macar o virgula!

In comentariul meu 'Destept, in sensul cel mai nobil al cuvantului', retrag, rusinat, virgula dintre subiect si predicat. Totodata imi cer iertare pentru 'mancarea' (neglijenta!) a catorva litere.

Destept, in sensul cel mai nobil al cuvantului!

Arta desteapta - arta treaza, care sta de vehe, care il fereste pe om de 'strambatat', il tine pe drumul bun al cugetului, al infaptuirilor, al rletiilor familiale si in societate, arta prificatoare, arta gingasa, care ea insasi are nevoie de protectia celor luminati.

Asa cum ne-a obisnuit, maestrul Andrei Plesu, ne mai ofera , si prin acest articol, o clipa de desfatare, opera a talentului sau rarisim, de 'condeier' de prima speta - un 'artist al condeiului', greu de egalat. Destept, in sensul cel mai nobil al cuvantului, maestrul Andrei Plesu!

M,arta aşteaptă vie vine pleacă şi moartă pe M,arte

Aluneca lucidă pe o massă plutitoare silfidă
Transparentă răcoare beton şi oţel, sticlă
Gîlgîitoare acolo unde oare începe culoarul fără culoare
În labirintul artificial al minţilor stereo-type
Cel nu doar al dezvrăjirilor spirituale în epoca electronicizărilor sulfuros perfid-insipide
Pînă-n rărunchi sinapse neuroni mădulare dispute disipate şi surde larve şi ouă de purici
Mute pe mesele festinelor desgolite de sensuri şi vitale galaxii vibrînd pulsatorii
Ridicole minimalisme simpliste ca-ntr-un joc în care circumvuluţiune
După circumvuluţiune sînt, în zvîrcoliri contorsiuni lichefiate ori cu fierul de călcat dulce
Ori cu făcăleţul liniştind făinos fără zgomot aluatul ori cu tăvălugul ştirilor culturale
Şoapte prafuri şi droguri Afişate pe pereţii goi ai clădirilor înghesuite printre sosuri groase diverse nimicitoare într-o profundă non-vioiciune a entuziasmaler castrate ca puritate
Absconsă Hăt pînă-n străfundul tulumbelor istoriilor caracaghioase din adîncimea aplatoidă  a cratiţelor ficţiunii de lupanare şi-alcovuri sticli goale şi haine vechi cumpăărrrr
plutind într-un egalitarism vicios vulgar şi pervers greaţă precum structura expusă A
Sufletului atîrnat pradă plasă lisă liţă linţoliu neglijeu furou pleură listă blîndă pizmă de
HarnicA A,speranţă-ameţită învîrtindu-se, ne, pe noi, în jurul propriei coloane nevertrebrate
Şurub elicoidal sinucigaş al ideii de orizont non-orizontal virtual aparat aşezat în spatele
Retinelor înghesuite pe mesele masselor în aşteptare şi-n liniştea cea deşteptă în care
Cu mareA răbdare a Mării Moarte putem asculta Glenn Gould & Bach „ad aeternum”.

Oportunismul in arta

Artistul de astazi care isi investeste creativitatea in frumosul clasic, are finantare din alte resurse. Din tablouri vandute pe litoral, artistul nu poate sa functioneze cu tot cu familie. Arta contemporana, singura care se vinde in galerii azi, este abstractul dus la absurd, minimalismul care nu exprima nimic. Pe asta sunt sfatuiti sa dea banii cei care ii au.
 
Artistul este sfasiat de lipsa de optiuni (toate caile duc in aceeasi directie) si gasesc justificat oportunismul de care amintiti, doar ca o treapta obligatorie spre afirmare. Un compromis trist. Nu este doar o scuza cand afirm ca si Dali a fost un oportunist. Afirmarea este necesara pentru ca si altii in afara de cei de pe scara blocului sa te ia in serios atunci cand vii cu ceva contra curentului cel gretos.
 
In filmul din articolul de mai jos este strigatul unui tanar american care se intreaba: "Why Modern Art is Crap"!? Sper ca nu incalc vreun regulament postandu-l.
https://artsartistsartwork.com/opinion-video-why-modern-art-is-crap/

„Arta” Ca Concept

Evident, fără „şi” !

Ce a mai devenit „Arta” astăzi ? Şmecherie Deşănţată Pleaşcă drept!
Oare am putea găsi termenul-definirea-cuvîntul potrivit pentru a desemna
astfel de jocuri periculos-pueril-conceptuale ?
Încetul cu încetul totul devine „idee”, „concept”, Totul !
Ceea ce este „şi” mai „interesant” este că, „şi” Viaţa devine : „(Ca)[şi]Concept”.
De unde „şi” cacofoniile nu doar lingvistice de orice tip.
Evident „evoluăm” !
Bulversările sînt radicale chiar dacă (aparent) lente dar „sigure”.
ARTĂ ?
NU !
Batem cu Zidul, Cuiul {proptit} în Ciocan !
(şi „merge” „şi” cu ! Nu-i aşa ?)

 

De ce conteaza frumusetea - Roger Scruton

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI