Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Alegeri europene

Aş vrea să-i pot convinge pe concetăţenii mei să nu lipsească de la apropiatele alegeri pentru Parlamentul European. Ştiu că, pentru mulţi, ele nu sînt importante. Importante sînt alegerile interne, cele care ne livrează conducătorii direcţi, soluţiile economice optime, şansele imediate de îmbunătăţire a vieţii. Europenele au, în ochii alegătorului istovit, mai curînd ceva „simbolic“, coregrafic, ceva care nu ne priveşte direct. E fals. Participarea la alegerile europene înseamnă, mai întîi, participarea la un proiect politic la care am aderat nu fără dificultăţi, pentru a ne situa convenabil în plan geopolitic. Depindem de UE din punct de vedere economic (investiţii, acces la finanţări şi cofinanţări), şi politic (aşa cum am mai spus, UE este singura forţă eficientă a „opoziţiei“ faţă de derapajele guvernelor autohtone). Apartenenţa la UE ţine de identitatea noastră tradiţională şi ne situează în afara unor zone de influenţă nefaste sau gri. A merge la vot nu este, în aceste condiţii, un gest de aliniere cuminte la o autoritate suprastatală, ci un mod de a asuma un rol comunitar, de a sluji interesul naţional, de a influenţa, în beneficiu propriu, politicile continentale.

Evident, pentru ca ponderea publică a acestor alegeri să fie garantată, este esenţial ca listele de candidaţi oferite de formaţiunile politice eligibile să fie nu doar credibile, ci, dacă se poate, atrăgătoare. Idealmente, un candidat dezirabil este un ins cu experienţă politică verificată, bine instruit în materie de practici comunitare, competent pe domeniul său la nivel european, vorbitor a cel puţin două limbi de circulaţie internaţională, în afara celei materne. El trebuie, de asemenea, să fie „reprezentativ“. Cu alte cuvinte – să nu facă de rîs, prin stil, maniere şi idei, ţara în numele căreia vorbeşte. Luaţi acum listele propuse de partidele autohtone şi reflectaţi asupra compatibilităţii dintre criteriile de mai sus şi candidaţii înscrişi în cursă. Eu unul am, în majoritatea cazurilor, dezamăgiri şi stupori, de natură să mă demobilizeze. Unii îmi sînt, pur şi simplu, necunoscuţi. N-am auzit niciodată de isprăvile lor, nu le ţin minte numele, nu-i pot lega de nici o împrejurare cît de cît semnificativă. Alţii sînt, dimpotrivă, foarte activi, dar preocupaţi în mult mai mare măsură de lupta politică din ţară, decît de problematica europeană (dl Cătălin Ivan, de pildă). Nici dna Ecaterina Andronescu, ubicuă pe multiple canale de televiziune pentru a combate vajnic, sau cu un zîmbet mîhnit, în numele partidului  – zelul dînsei îmi aminteşte, uneori, de Lina Ciobanu şi Aneta Spornic – nu mi se pare pregătită pentru rolul la care aspiră. Am avut ocazia să-i apreciez unele calităţi, dar după atitudinea acomodantă în cazul plagiatului Ponta, mi-am pierdut încrederea în buna ei credinţă. Nu ştiu exact de ce m-aş simţi reprezentat de dna Corina Creţu. (Deşi, după ce am fost prezenţi la Bruxelles prin Vadim şi Gigi Becali, prezenţa dînsei e aproape alinătoare.) Nu cred că doamna Grapini, încă nelămurită cu limba română, va putea comunica normal cu eventualii săi colegi din Parlamentul European. Alţi candidaţi sînt, pur şi simplu, neveste. Fără comentarii. Nu îmi dau seama ce anume o califică pe doamna Ramona Mănescu pentru o răspundere de anvergură comunitară, în afara unei înfăţişări agreabile. Unele nominalizări par strict inerţiale (mă refer şi la oameni pe care, în mare, îi apreciez, cum sînt Theodor Stolojan sau Traian Ungureanu). Frapante sînt cîteva absenţe (Theodor Paleologu), sau unele nemeritate amplasamente marginale (Teodor Baconschi). În rest, e plin de prieteni şi prietene, tovarăşi de drum care trebuie recompensaţi sau membri de partid cărora li se caută o „cazare“ de natură să simplifice convulsiile intrapartinice din ţară. Greu de înţeles pentru mine este tenacitatea unor personaje ca Mircea Diaconu: omul e gata să renunţe la un loc pe care nu i-l poate lua nimeni (cel al marelui actor care este), de dragul unui rol pentru care nu are nici o calificare. Ambiţie? Sărăcie? Nu putem şti. E plină, de altfel, scena publică de inşi care par să nu-şi fi iubit niciodată meseriile: chirurgi care se fac primari, militari care devin adjuncţi la Cultură, teologi care fac politică de partid la vîrf etc.

În aceste condiţii, am o dilemă. Ştiu că trebuie să merg la vot, dar nu ştiu unde să pun ştampila. (Aceasta va fi, de altfel, dilema anului…) Deocamdată, înclin să votez pentru cel cu şansele cele mai mici, dar care, după mine, are toate calităţile ca să facă o figură mai mult decît onorabilă la Bruxelles. Voi vota cu Mihai-Răzvan Ungureanu. Sau îi socotiţi mai potriviţi pe D. Drăghici, pe C. Buşoi, pe M-J. Marinescu, sau pe altul? Cum credeţi. Dar eu prefer să mă ştiu reprezentat de un domn care ştie bine o meserie (aceea de istoric), vorbeşte frumos englezeşte, a condus un minister, un guvern şi un serviciu de informaţii. N-o să facă gafe, n-o să doarmă în post şi n-o să mă facă de ruşine. Părerea mea!


23 comentarii 12283 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 533, 1-6 mai 2014

articol

Chiar dl MRU vi se pare o valoare reprezentativa pentru Romania in Parlamentul UE?! La inceput am avut sperante ,dar dupa vita Kobe si altele nu merita.
Ma surprind parerile dvs de azi fata de anii care au trecut.

Un studiu comparativ temeinic!

Pe orice tema, emitem nenumerate opinii, fiecare fiind convis ca a lui este cea corecta., ca este cel mai bine informat, mai lucid, mai responsabil, etc.
Cei mai "avizati" suntem noi, comentatorii.
Ca in privinta politicii, a fotbalului, etc. : multi dintre noi stim mai bine cum trebuia sa faca politicienii, guvernantii, ii criticam dur, scornim solutii mai bune, spunem cum am face noi daca am fi in locul lor, dar nu ne invrednicim sa intram in politica, sa inaintam treapta cu treapta, sa avem curajul de a ne expune publicului, prin adoptarea si punerea in practica a unei opinii (fundamentata profesionist, adica tot criticabil)
Stam in tribuna si ii fluieram pe jucatori, stim mai bine decat ei cum trebuia sa se joace o faza.
Asa si cu euro.
Unii spun ca, pentru a preveni consecintele "invaziei" chineze, este inevitabila federalizarea Europei- in Statele Unite ale Europei.
Cale plina de greutati, mai ales pentru cei cu o economie necompetitiva. Biciul reglementarilor "de la centru" ii va ustura pe multi.
O hotarare in aceasta privinta ar trebui sa se bazeze pe un studiu comparativ intre solutia SUA si actuala solutie- pe care o traieste Europa.
Studiul trebue sa puna pe prim plan avantajele de ordin material ale populatiei din fiecare tara, in ambele variante.
Specificul cultural al fiecarei tari este protejat si in solutia federalizarii.
Patrotismul nesustinut de forta apararii, pe care o da unirea (ca in proverb!), nu poate asigura independenta, protectia fata de agresiunea marilor puteri.
Este frumos coloritul cultural multiplu al Europei, ca si al Africii dar nu prea tine de foame si nu apara de invadatorii ( cei cu armele militare si cele economice)
Competitia nu este numai intre indivizi, intre companii, este si intre popoare. Cele puternice rezista, cele mici sunt inghitite (pestele cel mare il inghite pe cel mic).
Exista tot felul de nostalgii, printre care si cea a monedei nationale. In decursul istoriei au aparut si au disparut multe feluri.
 

Acr peste timp!

Din revista germana Der Siegel :

  Opinion
Putin's Not Post-Communist, He's Post-Fascist.

Inspirandu-ne si facand un arc peste timp, s-ar potrivi si :

Ponta's Not Post-Nastasism, He's Post-Ceausism.

 

Adevărul este că sînt

Adevărul este că sînt pricinos, cusurgiu, plin de pizmă... Cum, dom’le, să nu‑i apreciez eu pe cei care ne reprezintă acolo, în mandatul care se încheie numai unu’ și unu’, mîndrie națională, ce mai... Cel mai mult mi-a plăcut, cred, doamna aia cu breton de fetiță de liceu, seamănă cu fostele mele colege de la Mihai Viteazu. Păcat că nu poată și uniformă, tot ca pe vremurile alea sau, poate, pe model nord-coreean, ar prinde‑o...

Și uite așé, din vorbă-n vorbă, ajugem și la inutilul bine temperat: ce contează cine se duce acolo? ce contează părerile noastre? cine ține seama de ele? „interesul național” este mucles, ciocu mic...

cine bate noaptea la portița mea?

e Securitatea, nu te speria.

optiuni electorale

Este evident rolul mecanismelor UE la care am aderat. Fara ele,cred ca lovitura de stat ar fi reusit fara probleme, coruptia ar fi in floare nestanjenita si pe viitor si multe altele. Nu stiu daca parlamentarii pe care-i votam aici isi aduc in vreun fel contributia la bunul mers al lucrurilor in Romania. Ma tem ca parlamentarii din Germania de exemplu sunt mai benefici pentru Romania, decat ai nostri. De obicei,  oferta electorala este foarte saraca, nu poti gasi pe cineva care sa te reprezinte. Este adevarat ca acum exista MRU si ar merita efortul sa mizezi pe el. Eu nu ii consider vinovati pe Ponta, Dragnea, sau Mazare pentru modul in care se prezinta. Eu cred ca vinovati sunt votantii lor, dar cum sa le schimbi optiunile? Si ce alternative avem? La prezidentiale, singura optiune acceptabila este tot MRU. Oare aspectul cantitativ al unei prezente bune la vot, rezolva problema calitatii politicienilor?

Intransigentii au, si ei, bolnavi in familiile lor!

Se stie, sunt multe nereguli in spitale.
Verificarile ce se vor efectua din dispozitii politice, cu scopul de 'a da bine' la alegatori, acum, in preajma alegerilor, sa le dea acestora iluzia ca PSD face 'dreptate pana la capat'.
De fapt, este o farsa derulata in graba, sa apuce sa faca rapid impresie la public.
O asemenea inspectie este extrem de complicata, trebue facuta riguros, de catre cei care pot sa distinga corect situatiile vanate de comisii.
Pot rezulta gafe de mari proportii, care sa revolte personalul medical, sa il umileasca pe nedrept, sa il terfeleasca in ochii celor care ar trebui sa ii respecte, pentru aportul enorm pe care acest formidabil personal il aduce spre binele intregii societati. Sanatatea noastra este in grija profesionalismului lor. Este putin?
Intransigentul ministru al Sanatatii, premierul plagiator si mitoman, membrii comisiei de control, care se pot arunca la acuzatii nefondate, ca sa indeplineasca planul de invinovatiri dictat de Ponta, invinovatiri ce vor fi inaintate justitiei, toti acesti "implacabili", atunci cand este vorba de soarta 'altuia'- de prestigiul personalului medical, acesti luptatori neinfricati cu coruptia din spitale, au cu totul alta fata, alt comportament, cand se imbolnavesc ei sau cineva din faliliile lor (nevasta, copiii, parintii, etc.) : dau fuga la doctorul caruia ii aplica acum rigoarea legii, intra in cabinetul acestuia, cu capul plecat, se tanguesc, se milogesc, ii promit orice rasplata ilegala.
In cazurile grave, cand viata unuia din familie este intr-un pericol iminent, intransigentul ii promite doctorului : va dau orice, oricati euro vreti, va dau si una dintre casele mele, numai sa imi salvati copilul, nevasta, mama; aveti mila de mine, domnule doctor, Dumnezeul meu.

POnta versus Basescu

Fara sustinerea baronilor carora le datoreaza inscaunarea lui la putere in PSD si la guvernare, Ponta ar fi un neica-nimeni ca politician, un oarecare procuror mitoman, un 'dottore' plagiator.
Fara sustinerea lui Traian Basescu - cel care l-a promovat si il sustine politic pe el, Traian Basescu ar fi "doar" un Traian Basecu - politicianul talentat, ambitios, pragmatic, si, vorbind fotbalistic, creatorul fazelor de gol si, totodata, marcatorul - un jucator polivalent.
Ponta le datoreaza enorm baronilor, trebue sa ii protejeze de justitie, sa mearga la brat cu borfasii dovediti de catre procurori,sa ii imbratiseze in vazul lumii,  sa sfideze bunul simt al populatiei, al presei neotravite de Felix.
Pitomanul are nevoie ca de aer sa ajunga presedintele tarii, asa cum au baronii nevoie sa anihileze cerbicia justitiei.
Convingerileferme  despre autenticul Traian Basescu le au cei care il cunosc mai bine si de pe vremea cand era un stralucit comandant de vapor, convingere care a inceput sa ii cuprinda, accelerat, si pe cei pe care i-a suparat prin masurile dure luate de el, in timpul crizei din intreaga lume si, in consecinta, din Romania.
Dupa Noiembrie 2014, poporul va ajunge sa spuna : 'O fi fost rau cu Basescu dar este mult mai rau fara Basescu'.

 

Alegeri... și alegeri

V-aș da dreptate, dacă n-ar fi atât de evidentă, la MRU, perseverența (eufemistic, vorbind) de a ajunge (cât mai repede!) cât mai sus, cât mai vizibil, cu orice preț! De a se ajunge, cum ar veni... Altfel (citez din articol), greu de înțeles tenacitatea unui personaj (ca MRU, adaug eu...) care a renunțat la un loc (un serviciu de informații, bine plătit) pentru care a dovedit pricepere și talent, de dragul unui rol pentru care nu are nici pricepere, nici talent. Și nici modestia nu-l dă afară din casă. Ca să nu mai vorbim de charismă...

Dar asta nu înseamnă că am vreo certitudine legată de eterna întrebare eu cu cine votez?

 

Uraa! Nea Nelu a reusit!

Oportunistul Iliescu plutind, la finele anului '89, intr-o barca gaurita, care lua vertiginos apa, a zarit, cu ochii lui de smecher oportunist, o barca noua, care venea din urma si tocmai trecea pe langa el.
Smecherul si-a parasit barca hodorogita, care purta inscriptia COMUNISM, si a facut rapid un pas in noua barca, purtatoare a inscriptiei CAPITALISM, printre navigatori pe care nu-i stia.
Impertinent si apucator, asa cum il invatase scoala moscovita, fostul secretar cu propaganda in PCR-ul mort (doar intr-o agonie din care urma sa invie reintinerit, ca PSD), nea Nelu s-a strecurat in fruntea co-navigatorilor, si-a racolat o garda dintre acestia si a trecut la acapararea puterii in intreaga tara.
A descoperit modalitatile de franare a barcii capitaliste si de abatere a drumului acesteia catre tinta la care ajunsesera deja alte barci, din celelalte tari, ce facusera parte din lagarul comunist.
In fiecare seara, cand se duce la culcare, ideologul PSD - nea Nelu- isi face o rugaciune de credinta pentru 'comunismul versiunea Gorbaciov' si ii cere iertare ca nu a facut tot ce isi dorea : sa il impuste pe cel ce intinase cele mai valoaroase valori ale comunismului - Ceausescu, si sa franeze progresul tarii in capitalism, sa il limiteze la un 'capitalism de cumetrie', sa o vada intrata integral pe mana unor baroni din teritoriu, cei care trag sforile cu care manevreaza o marioneta goala de moralitate si de competenta- plagiatorul.
Se spune gresit ca mitomanul ii protejeaza pe baroni. In realitate, ei se auto-protejaza, folosindu-se de marioneta pe care au pus-o in fruntea partidului si a tarii
Desi si-ar fi dorit un insucces mai mare al capialismului romanesc, nea Nelu se multumit de harababura de acum, de felul in care 'cumetrii' distrug tara. I se indeplineste visul : majoritatea populatiei considera ca ii era mai bine in comunism, ii duce dorul.
Bravo, nea Nelu! Ai reusit! Ai pus bazele (neo)comunismului!

P.S. : Cat despre alegerile pentru parlamentul european, poporul se va veseli, norul mirosului de mici va invalui intreaga tara, va tulbura linistea mortilor, se vor inghesui si ei sa faca rand in fata sectiilor de votare. Se spune ca se vor da mici pe saturate, pe baza adeverintei (imagini video) ca pofticiosul a votat ce trebue.

Cu tot respectul pe care il

Cu tot respectul pe care il manifest pentru dl Andrei Plesu, cenzurarea comentariului meu nu va onoreaza, nici pe dvoastra si nici pe autorul articolului publica de Dilema.....

 

Sirius

Nu cred ca cenzurarea unui comentariu decent este cea mai buna solutie.....

De EBA .... care ne-a reprezentat prin . Sa ne spuie stimabilul?

Imi pare rau ca atitudinea de propagandist politic nu se potriveste cu notiunea de intelectual. Sau poate da ? Atunci ne ce ne-am mai suparat pe securisti, poate erau si ei de calitate". De cins s-a rastit Traian Basescu la "Stimabilul" , spunindu-i amical - ca daca nu se cuminteste  ( nu stiu ce i se va petrece ...) , da amical, nu ca la Dna Firea, de atunci atitudinea s-a schimbat, schibata a ramas !

Inca o data as dori mai mult si mai impartial de la un adevarat intelectual !

Eu si prietenii mei am fi

Eu si prietenii mei am fi dorit sa votam cu PFC, partid condus de dl Mihai Razvan Ungureanu, un politician de a carui competenta si probitate morala suntem constienti si pe care il apreciem, dar.......Nu avem incredere si nu vom (mai) vota niciodata decat oameni care dovedesc prin fapte ca iubesc si respecta adevarul, valorile lumii civilizate, mediul, natura si viata, prin viata intelegand si viata celor care nu cuvanta, printre care si viata cainelui, acesta fiinta nobila si inteligenta, simbol al onestitatii, devotamentului si credintei. Cine nu probeaza ca respecta viata in toata splendoarea, maretia si diversitatea ei si nu ia pozitie ferma impotriva isteriei si manipularii declansate in tara prin posturi de televiziune aservite si impotriva actiunii tembele si psihopate de macelarire a unor fiinte nevinovate si fara aparare nu se respecta nici pe sine, nu isi respecta nici semenii si nu respecta nici traditiile poporului din care face parte, nu respecta nimic....In ziua nefasta de 10 sept. 2013, insusindu -si minciunile si manipularea unor televiziuni aservite unor interese obscure, meschine, gen A3, deputatii PFC au votat in unanimitate, alaturi de partide de stanga, unele de sorginte bolsevica, o lege primitiva, anti -europeana, a macelului, contribuind la declansarea unei adevarate isterii si a unor acte de cruzime fara precedent in lumea civilizata, impotriva unor fiinte nevinovate, fara aparare si fara cuvant. Aceasta lege a macelului a atras oprobiul a milioane de cetateni din statele europene si a divizat populatia Romaniei, si, cel mai grav, a divizat inca o data o dreapta si asa extrem de fragila, acesta fiind de fapt scopul principal urmarit prin emiterea acestui act normativ primitiv. Din pacate, in vremea ce a urmat, nici dl Mihai Razvan Ungureanu si nici vreun alt reprezentant al PFC sau al vreunui alt partid de dreapta nu au luat o pozitie publica transanta, de condamnare a acestui atentat impotriva naturii si vietii care stigmatizeaza in intregime poporul roman apreciindu -l ca pe o hoarda barbara, iubitoare de varsare de sange, ceea ce nu este corect, aceste acte de cruzime intens mediatizatea ca fiind cerute de catre romani nefiind agreate decat de un numar insignifiant de compatrioti agresivi si incapabili sa inteleaga viata ca pe un dar al Marelui Creator. Este motivul pentru care eu si prietenii mei am decis sa nu (mai) votam cu niciun partid ai carui membri au promovat aceasta lege a batei..

 

...

Ah, dacă n-ar fi variabilitatea asta a criteriilor! Acceptăm o EBA, care afară că oscileaza între ridicol și odios, nu are nici o meserie definită, dar când e vorba de unul ca Mircea Diaconu, ne-apuca scrupulele:„ce vrea tipul ăsta?”. Se pare că buna solutie este ca chirurgii sau teologii să fie aleși, si sa înfiintam facultati de „adjuncti la cultura” sau primari- ca sa fie „calificati”. Fireste trebuie profesionisti! Actor e foarte bine. Nu pare foarte inteligent, dar nici redus, ca Becali. Pare onest și dotat cu respect, spre deosebire de pretiosii- ridicoli (si sfidatori) MRU sau Baconschi. Defectul lui Diaconu pare sa fie acela ca nu e „amic”- pentru ca dupa cum se vede criteriul „prieteniei” e acceptabil la „noi” dar nu si la „ei”. Vezi de afla motivul. (Ubicuu pe un singur canal nu ar mai fi „ubicuu”. Ubicuitatea este intotdeauna de la două canale în sus. Chestie de higienă).

 

eucris

Scuzati-ma dar ce anume va deranjeaza la domnii Ungureanu sau Baconschi? ca aparent, sunt "pretiosi" , "ridicoli" si "sfidatori"? Pacate grele. Ce bine ar fi daca acestea ar fi pacatele clasei politice si nu lipsa de cultura, educatie si integritate. Cand citesc asemenea comentarii, realizez de ce Romania este asa cum este.  Mie personal, oameni ca domnii Ungureanu si Baconschi imi dau sperante si asclt cu placere comentariile lor bine justificate. Sindromul Salieri bantuie in lumea asta.

 

euchris

"cultivat" inseamna "simplu", fara mofturi, gratios..etc. E sa ai glezna usoara DUPA ce, totusi, interiorul ti-a devenit consistent. Oamenii de care vorbim sunt fantose cu limba lata si nu cultivati. Afara de asta in chestia coruptiei, ambii au trecut sulfuros. Unul cu voturile de la Paris altul cu OMV.

Daca sunteti "adrianursu"

Daca sunteti "adrianursu" atunci meritati " felicitarile" natiunii pentru modul sinistru de a duce in derizoriu educatia, cultura, decenta, profesionalismul, ori de cate ori le intuiti la vreo persoana(personalitate) " indezirabila" antenelor! Eu am cunoscut si apreciat foarte mult un jurnalist tanar, inteligent, spiritual, apparent "liber", la Realitatea TV! Imi pare rau ca nu-l mai regasesc sub acelas nume in media romaneasca!

Alegerile Europarlamentare

Defectul lui Diaconu pare sa fie acela ca nu e „amic”

Eu spun ca mai are unul: Nu respecta hotararile judecatoresti. Din acest motiv nu trebuie ales.

alegeri

 Diaconu,dupa mintea unora, nu "respecta" hotarari anapoda, desfiintate de o justitie corecta . Este adevarat, insa, ca si eu voi vota cu Mihai Razvan Ungureanu. Un stagiu la Judeteana UTC Iasi nu se ia de ici de colo !

Vai, petrisorgheorghe, cîtă

Vai, petrisorgheorghe, cîtă rigoare juridică dă în dv.! cît avînt muncitoresc! cît spirit justițiar... da, dom’le, așa e, Diaconu ăsta e buba corupției în România noastră, el e marea problemă, restul, ăia mari de tot, care conrolează 80 % din PIB-ulețul ăsta al nostru sînt niște cuminți, niște patrioți....

O, zei, frumoase sînt acesta fora, aceste dezbateri care pornesc de la o discuție amicală: hai, mă, Andrei, scrie și tu ceva bine despre mine, poate, cine știe... Hai, mă Răzvane, că scriu, zice Andrei. În fond, la cît se scrie pe netul ăsta, ce mai contează un ghiont, o vorbă, o aia...

Înțeleg acuma că criteriul e cunoașterea limbilor străine. Brusc, ne-am amintit că, parcă, e bine să mai știi cît de cît franceză, engleză, poate chiar rusă, chineză, coreeană. 

Se spune că prin anii ’70 la Univ. din București, la limbi străine, a venit în vizită Suzănica Gîdea. Ghidul, umil, începe să-i arate una, alta, biblioteca de limbi străine, să-i spună cîte limbi se studiază la unibuc... Brusc, Suzănica întreabă „și la ce folosesc toate limbile astea! uite, eu nu știu nici una și am ajuns ministru”. Cît adevăr grăia, săraca, cît adevăr...

...

De unde o scoateţi? A câstigat dreptul de a candida in fata unui tribunal. Iată, citiţi: http://www.revista22.ro/curtea-de-apel-bucuresti-mircea-diaconu-poate-ca... Daca ţin bine minte, a fost chiar victima unei legi aplicata retroactiv (în istoria cu incompatibilitatea). Ar fi mai judicios ca justiţia să respecte hotărîrile sale...

nu aş fi comentat dacă nu aţi fi comentat

Referindu-vă la cazul Diaconu, mi-am reamintit de o mare şi ticăloasă eroare judiciară, Cazul Dreyfus!

Citesc acum pe Hanah Arendt....

Chiar dacă nu priveşte aceeaşi speţă, şi la Dreyfus a fost cam la fel, a fost judecat şi condamnat pe nedrept!

Curios că şi justiţia română a îndreptat eroarea anterioară!

Penibil în România este că avocaţii pot pleda ca parlamentari în condiţiile în care un director de teatru este incompatibil cu aceeaşi demnitate!

Curat murdar! cum zicea Ghiţă Pristanda....

 

si

mie mi-a trecut prin cap la momentul acela... Ce e grav este ca in viziunea acestei drepte justitiaa devenit unealta capriciului. este un fel de dictatura a premiantilor...in care nimic uman nu are curs. omul e alcatuit din diplome si titluri. nu e vizibil dar e mai rau decat fascismele cunoscute. suntem intr-un fel stadiu pre-moral purtat de intelectualii mici si mijocii tutelati de cei cunoscuti, manipulati, mintiti...(de pe tel. cu greseli. poate).

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI