Zilele acestea sindicatele anunţaseră mari mişcări de protest. Însă în afară de o oarecare isterie colectivă amplificată obsesiv de media, evenimentele au urmat un scenariu similar cu cel de la începutul verii, cînd sindicatele declaraseră grevă generală ca reacţie la măsurile de austeritate anunţate de preşedintele Băsescu. România nu e Grecia – asta e lecţia pe care am tras-o din experienţa protestelor româneşti. Chiar atunci cînd le ajunge cuţitul la os, spiritul protestatar al românilor nu se trezeşte din moţăiala-i seculară.
De ce e bine să explodeze mămăliga
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Ce treaba sa aiba societatea civila cu salariile unor angajati?
adăugat de N. Cuta la data de 17 Octombrie 2010 01:10:22
"Dar parcă totuşi, reacţia societăţii civile [şi a sindicatelor] a fost nepermis de placidă, de anemică, somnoroasă, lipsită de convingere."
Reactia societatii civile la ce, nu va suparati? La reducerile salariilor unor categorii de angajati (bugetari in cazul de fata)? Ma indoiesc ca vreo organizatie neguvernamentala din Romania are ca misiune (declarata, cel putin) obtinerea/pastratrea unor avantaje materiale (fie ele si sub forma drepturilor salariale) pentru anumite categorii de salariati. Acesta este apanajul exclusiv al sindicatelor (iar eficacitatea cu care il exercita este alta poveste). Cat priveste asa-zisul succes cu privire la taxarea suplimentara a drepturilor de autori -pe care il atribuiti societatii civile in finalul articolului- parafrazand un banc celebru, as zice ca da, este adevarat, doar ca protestatarii erau freelanceri (si nu ONG-isti) iar rezultatul a fost ca taxele respective li se vor retine la sursa pentru ca pana la acea data nici macar 5% dintre persoanele care obtin venituri profesionale suplimentare nu se inghesuisera sa plateasca acele taxe. Asadar, daca pe vechea ordonanta ar mai fi scapat unii care uitau sau intarziau sa plateasca noile taxe suplimentare, in urma protestului aceasta portita nu mai exista, statul intrand in posesia taxelor chiar inainte ca autorul sa incaseze onorariul. Daca asta vi se pare un succes...
O precizare
adăugat de Ramung la data de 10 Octombrie 2010 08:10:52
In foarte multe sindicate, liderii alesi nu au mai facut adunari generale de alegeri. Oamenii si-au pierdut increderea si s-au retras. Cei intrati pe piata muncii dupa 1990 nu prea mai adera la solidarizarea sindicala. O experienta personala: am chemat in fata instantei de judecata conducerea sindicatului al carui membru sunt, pentru a-i obliga sa convoace adunarea generala de alegeri. Au facut aceste alegeri, s-au conformat, dar procesul a continuat iar in final am pierdut niste bani. Aceasta s-a intamplat deoarece in legea de organizare si functionare a sindicatelor lipsesc doua articole: 1. Statutul sindical va contine durata mandatului persoanelor alese in conducerea sindicatului; 2. La expirarea duratei acestuia, mandatul devine nul de drept. Aceasta este solutia problemei pentru care cei alesi nu vor sa mai faca adunarile generale anuale pentru aprobarea bugetelor sindicale de cheltuieli, alegerile periodice, prezentarea raportului comisiei de cenzori asupra cheltuielilor efectuate de catre cei alesi, prezentarea raportului de activitate si discutarea in adunarea generala.