Votul schimbă omul, dar năravul, ba

Publicat în Dilema Veche nr. 165 din 5 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-un recent articol, George Soros critică politica SUA în Orientul Mijlociu.* Nimic nou, avînd în vedere că, în ansamblul ei, politica externă a administraţiei Bush este, de multă vreme, sub tirul devastator al criticilor cvasi-unanime. Iar miliardarul american este, nu de ieri, de azi, un adversar acerb al celui de-al 43-lea preşedinte al SUA. Deşi textul are mai degrabă scopul de a avertiza asupra influenţei nefiresc de mari - după opinia autorului - pe care AIPAC o are asupra deciziilor de la Washington, se formulează limpede şi argumentul după care SUA comit o gravă eroare refuzînd să dialogheze cu guvernul Hamas-Fatah, condus de Ismail Haniyeh, mîna dreaptă a şeicului Ahmed Yassin, liderul spiritual suprem al Hamas. Soros reia argumente des auzite în aceste zile: izolarea Hamas înseamnă, de fapt, izolarea structurii politice a organizaţiei, care e diferită de cea militară, şi astfel se blochează calea către o soluţie politică, cabinetul Haniyeh e rezultatul unui compromis la care preşedintele Abbas, acceptat totuşi drept interlocutor de americani, a lucrat din greu împreună cu regele saudit Abdallah, un alt amic regional al Washington-ului şi, nu în ultimul rînd, acest cabinet este rezultatul incontestabil al unor alegeri desfăşurate în Teritorii sub atentă observaţie internaţională. Asupra acestui din urmă argument mă opresc acum, nu cu pretenţia că aş putea furniza vreo soluţie, ci cu ambiţia de a clarifica fondul tulbure al problemei, sugerînd adevărata ei anvergură. Aşadar, problema Americii şi a Israelului este prezenţa Hamas în guvernul Autorităţii Naţionale Palestiniene, ceea ce, de fapt, înseamnă că America şi Israelul au o problemă cu rezultatul alegerilor din ianuarie 2006, pe care Hamas le-a cîştigat (74 de locuri din 132 în cadrul Consiliului Legislativ Palestinian). I se spune Washington-ului că a vrut alegeri libere în Palestina, ele s-au desfăşurat şi au dat acest rezultat - un Consiliu Legislativ în care Hamas deţine majoritatea -, iar rezultatul trebuie respectat. Altfel, sîntem într-o vinovată şi inadmisibilă duplicitate: vrem alegeri libere, dar numai dacă au un anumit rezultat. Fapt este că electoratul palestinian a ales "braţul politic" al uneia dintre cele mai temute şi eficiente organizaţii teroriste din lume. Poate votul popular să acorde unei organizaţii teroriste, pe lîngă putere legitimă, şi respectabilitatea minimă pentru a deveni un partener de dialog? Te spală cîştigarea unor alegeri democratice de orice murdărie din trecut? Dar mai e şi altă întrebare: cunoscute fiind virtuţile îmblînzitoare ale politicii, nu cumva excluderea Hamas de la dialog duce la ratarea unei mari ocazii de a transforma o organizaţie teroristă într-o organizaţie politică (se citează cazul IRA)? Ceea ce se cere de la Hamas, ca precondiţie a dialogului, este minimal: să recunoască statul Israel şi să respecte toate angajamentele anterioare care prevedeau, printre altele, încetarea atacurilor teroriste. Hamas refuză aceste condiţii, dar semnează, totuşi, cu Fatah un acord prin care asumă toate înţelegerile anterioare anului 2006 luate în numele Autorităţii. Aşadar, şi acordul de la Oslo. Ce mai putem înţelege de aici? Însă cazul acesta trebuie privit dincolo de misterele politicii şi religiilor levantine. Problema de fond este, cred, generală şi ar trebui să reflectăm la ea ca atare. Să ne amintim, în chiar sînul celei mai dezvoltate comunităţi a democraţiilor - Uniunea Europeană -, Austria a fost pusă la colţ mai bine de 6 luni după ce alegerile din 1999 au produs o coaliţie guvernamentală în care se afla şi partidul condus de Jorg Haider. Să cerţi o ţară pentru rezultatul votului, altfel liber şi dincolo de contestare, pare a fi o deprindere a comunităţii democraţiilor. De fapt, e vorba despre temerea că democraţiile pot să secrete, prin metabolism absolut democratic, otrava care le poate fi fatală. Hitler a venit la putere prin proceduri democratice. Şi nu mă refer la alegerile din martie 1933 (44% pentru nazişti), căci aceste alegeri au fost viciate de marea diversiune a incendierii Reichstag-ului, ci la întreg jocul politic care l-a adus pe Hitler în poziţia de cancelar în ianuarie 1933, cu majorităţi şi voturi de încredere exersate în spiritul republicii de la Weimar, pe baza rezultatului alegerilor libere din septembrie 1930, la care naţional-socialiştii obţinuseră un scor excelent. Problema, de fapt, e aceasta: admitem că orice produs al unui proces democratic este valid sau nu? Pentru această vîrstă a democraţiei, cred că aceasta este întrebarea întrebărilor. Toţi vrem democraţie. Dar putem trăi liniştiţi cu orice produs al ei? În încercarea de a răspunde, ar trebui să admitem două adevăruri. Primul: există democraţii mai mature şi mai funcţionale decît altele. Este asta suficient ca cele mature să le dea lecţii celor tinere? O logică firească, de viaţă, ar spune că da - în general, procesul de maturizare constă într-un şir lung de lecţii, cu "profesorul" potrivit. Admitem, deci, că există ţări care, în virtutea propriei lor istorii democratice, pot tutela, pot îndruma alte tinere democraţii. Al doilea adevăr ţine de sensul votului. Nu întîmplător, votul popular nu a fost şi nu va putea fi considerat vreodată instrumentul corect de judecată în termenii moralităţii (bun-rău) sau ai justiţiei (drept-nedrept). Aşadar, votul trebuie privit drept ceea ce este, şi anume instrumentul de dobîndire legitimă a puterii. Ce face cel ales cu puterea este o altă problemă şi electoratul care l-a votat nu poate fi făcut răspunzător pentru asta. În acelaşi spirit, singura obligaţie pe care o au actorii internaţionali în privinţa unui vot democratic este aceea de a nu încerca modificarea sa. Atitudinea pe care aleg să o aibă în raport cu cel care a cîştigat este cu totul altă poveste. Şi totul ar fi simplu dacă nu ar pluti, peste toate, spectrul abuzului... * "On Israel, America and AIPAC" de George Soros, în New York Review of Books, 12 aprilie 2007. AIPAC este acronimul de la "American Israel Public Affairs Committee", o foarte puternică organizaţie care militează pentru asigurarea sprijinului american pentru Israel.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.