Vizaviul şi vizaveaua

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
„Cu bule“ jpeg

Prin anii ’90, mai mulţi lingvişti interesaţi şi de cultivarea limbii au criticat un exces des constatat în discursul public al vremii: folosirea mult prea frecventă a formulei vizavi de (locuţiune prepoziţională) în tot felul de construcţii, mai ales pentru a anunţa tema enunţului (unde vizavi de era echivalent cu despre, în legătură cu, pe tema etc.) sau a indica raportarea la ceva ori la cineva (înlocuind pe faţă de). S-a observat că formula – devenită cuvînt la modă,  clişeu lingvistic – caracteriza un stil preţios, cu urme ale construcţiilor greoaie, administrative, din limba de lemn. Caracterizări şi explicaţii ale uzului şi ale abuzului se găsesc în articole lingvistice – Valeria Guţu Romalo, „Moda lingvistică (vizavi de)“ (1992), Carmen Mîrzea Vasile, „Locuţiunea vizavi de cu sens relativ. Cîteva observaţii“ (2009) –, în Gramatica pentru toţi a Mioarei Avram (1997), în 101 greşeli de lexic şi de semantică, de Adina Dragomirescu şi Alexandru Nicolae (2011) etc. Exagerată a  devenit însă chiar respingerea construcţiei, care a fost considerată de unii – pe nedrept – o „greşeală gramaticală“ şi a fost condamnată în Internet în termeni radicali: „Auzim deseori: «L-am auzit discutînd vizavi de această problemă». Este greşit pentru că «vizavi» se foloseşte doar în context spaţial“. O asemenea sentinţă se bazează pe o eroare: utilizarea relaţională a lui vizavi de este atestată din secolul al XIX-lea, apărînd, de exemplu, la Alecsandri („o independenţă absolută vis-à-vis de celelalte direcţii române şi străine“, citat în Dicţionarul limbii române – DLR) şi provine din franceză, unde este unul dintre sensurile recunoscute ale locuţiunii, apărut pe baza celei mai fireşti treceri de la concret (poziţie în spaţiu) la abstract (relaţie). Excesul lui vizavi de este criticabil stilistic, nu însă din punct de vedere gramatical.

Astăzi, moda pare să fi trecut, fie ca urmare a criticilor, fie – mai probabil – aşa cum trece orice modă, prin banalizare şi uzură. Exemplele actuale mi se par în limitele normale – „Nu mă cobor să-i dau un sfat, dar cred că ar trebui să îşi revizuiască comportamentul vizavi de colegi“ (declaraţia unui politician, 2018, euractiv.ro); „Ascultam azi la radio niște cetățeni care se exprimau vizavi de viitorul guvern și de ce-și doresc de la el“ (zoso.ro, 2019). În intervenţiile actuale ale lingviştilor pe această temă, părerile sînt împărţite: Ioan Dănilă, într-un articol din 2017, consideră că locuţiunea nu mai este la fel de des folosită ca acum cîteva decenii; Ana Iorga, într-o emisiune de televiziune din 2018, constată însă existenţa a destul de multe excese. La eventuala reducere a frecvenţei e posibil să fi contribuit şi dominanta mai curînd colocvială a comunicării publice, în care găsim astăzi mai mult elemente de limbă vorbită decît construcţii greoaie, poate şi tot mai slaba cunoaştere a limbii franceze, înlocuite masiv de engleză ca sursă de împrumuturi şi calcuri.

Mai interesantă este conversiunea adverbului vizavi în substantiv, produsă tot după model francez. În Trésor de la langue française informatisé sînt consemnate sensurile substantivului masculin vis-à-vis: „persoană aflată în fața cuiva“ (cu aplicaţie specială la figurile de dans), dar şi tip de canapea, maşină cu scaune plasate faţă în faţă etc. Din acestea, româna a împrumutat mai ales prima accepţie, atestată de la sfîrşitul secolului al XIX‑lea. Găsim substantivul vizavi şi în primele decenii ale secolului al XX-lea: „recască vizaviul de-i pîrîie fălcile“ (unde este vorba de „Ionexu, vizavi la aceeaşi masă de cafenea“, Furnica, 16.02.1920); „pledează, cu vizaviul său, «pentru concepţiile» sale“ (Ţara noastră, 5.09.1926);  „Filozofie de babă, răspunde vizaviul lui Livadă“ (Pavel Dan, Studentul Livadă, în Blajul, nr. 11-12, 1935). În prezent, substantivul masculin e rar folosit, dar nu absent: „Imediat ce scoți capul prin vizetă, vizaviul trage un dosar imaginar din sertar și începe să te spurce“ (stelian-tanase.ro). Substantivul masculin pare să fie încă în uz în româna din Republica Moldova, cu sensul „persoană aflată în faţa alteia“ – „Am ajuns să mă gîndesc bine înainte de a vorbi către cineva necunoscut, că nu ştiu ce păreri împărtăşeşte vizaviul“ (moldova-suverana.md), dar mai ales cu un sens uşor diferit, bine reprezentat în discursul politic, de „omolog“, „persoană cu aceeaşi funcţie sau cu funcţie asemănătoare“: „prin ’94, un fost ministru al Securităţii Naţionale a discutat cu vizaviul său de la Tiraspol, şeful departamentului respectiv“ (moldova.europalibera.org); „spuneau că există anumite înțelegeri între liderul PD, Vlad Plahotniuc, și vizaviul său (…) din regiune[a] transnistreană Gușan“ (ibidem); „vizavi-ul moldav al ministrului arab, Andrei Galbur“ (comunist.md). Există şi exemple în care cuvîntul pare să aibă (ca substantiv neutru) sensul mai general de „echivalent“, nu doar cu referire la persoane – „călătoriei definitive spre Eden sau spre vizaviul acestuia“ (vipmagazin.md) – sau cel de „întîlnire faţă în faţă“: „Imaginile înduioşătoarelor vizaviuri de la Condriţa, la umbra codrului secular“ (jc.md).

Substantivul feminin a fost de la început o creaţie glumeaţă, care a rămas cunoscută pînă astăzi datorită lui Caragiale: forma vizaveaua este folosită de Catindat în D’ale carnavalului: „Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua…“. E de bănuit că folosirile actuale ale cuvîntului sînt aluzii livreşti şi ironice; cuvîntul apare şi cu sens abstract – „vizavi de vizaveaua unioniştilor“ (revista22.ro, comentarii); „dacă privim de la dreapta neocon-libertariană, consta[tă]m exact vizaveaua“ (observatorcultural.ro) –, şi cu referire la o persoană: „Nu aveţi decît să vă aduceţi şi d-voastră vizaveaua“ (wordpress.com), „vizaveaua încă doarme“ (ibidem).

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.