Villazon

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd e vorba despre muzică, prefer vechiul, noului. Nu ştiu exact de ce. Aşa sînt eu. Unii spun că sînt snob, alţii, că mi-e lene să fiu mereu la curent cu ce mai apare nou. E posibil să fie aşa - ideea că accesul la muzică presupune un efort precum acela de a te menţine în permanenţă conectat la piaţa noutăţilor, mi se pare o aberaţie. Muzica şi efortul se exclud reciproc în perimetrul meu intelectual. Aşadar, nu e de mirare că, atunci cînd e vorba despre operă, preferinţele mele merg fără ezitare spre cîntăreţii anilor ’50-’60. Chiar şi mai vechi. Sînt într-o asemenea măsură încremenit în admiraţia generaţiei "Callas - Tebaldi - Zeani - Corelli - Di Stefano - Bergonzi - Del Monaco - Gobbi", încît nici chiar vîrfurile generaţiei următoare, "Pavarotti - Domingo - Caballe - Nilsson", care îmi produc încîntare în cel mai înalt grad, nu m-au putut convinge că vîrsta de aur a operei nu a trecut. Aşadar, primesc cu reticenţă noile voci. Sigur că mi-a atras atenţia valul de tenori latino care, acum, contestă tronul celui mai mare tenor al vremii, ocupat, după ieşirea la pensie a marilor Pavarotti şi Domingo, de Roberto Alagna. Dar nu aş fi crezut că unul dintre ei mă va face să simt, ca un fel de Gatsby meloman, că trecutul se poate reactualiza într-o versiune încă şi mai bună. Cea mai dulce iluzie dintre toate! Rolando Villazon, José Cura, Marcelo Alvarez, Juan Diego Florez şi ceilalţi aduc în lumea operei ceva nou, aşa cum desantul prozatorilor latino a schimbat literatura mondială din anii ’60 pînă azi. Dar totul, absolut totul s-a schimbat în ierarhiile mele cînd l-am ascultat/văzut pe cel dintîi dintre ei, pe Rolando Villazon. Dintre starurile generaţiei care are acum în jur de 35 ani, el este, fără îndoială, "cel mai minunat", după cum mi-a spus o prietenă, cu o graţie care acoperă orice eroare de exprimare. Rolando Villazon s-a născut în 1972 în Mexico City şi a urmat drumul operei, avîndu-l drept idol pe Placido Domingo. Villazon e longilin şi delicat ca un crin negru, imperial, are o voce adîncă, melancolică, ţesută parcă din grele catifeluri, dar flexibilă şi expresivă. Dar, e de-ajuns să îl asculţi numai cîteva minute ca să îţi dai seama că vocea sa are prea puţin de-a face cu anatomia corzilor vocale, a laringelui şi a plămînilor, sau cu vreo tehnică anume. Vocea sa, ca a nimănui altuia, este chiar sufletul lui. "Băiatul ăsta cîntă cu inima, nu cu vocea" - mi-a spus despre el inegalabila Virginia Zeani. Vocea lui nocturnă, plină de fior lunar şi complet lipsită de patetism, este cu atît mai surprinzătoare cu cît personalitatea lui este, mai degrabă, solară. Iată! În toamna lui 2005, cînta Carmen la Berlin sub bagheta lui Daniel Barenboim. Într-o zi rece, a ieşit de la Deutsche Oper şi a văzut pe trotuarul din faţa intrării o asiatică de vîrstă incertă, înfofolită şi amorţită de frig, care şedea pe un scăunel de camping şi îngîna la acordeon acorduri din opera lui Bizet. Muzica ieşea greu, sunetele sugerau mai degrabă decît reproduceau o muzică, degetele degerate ale femeii abia apăsau clapele acordeonului, iar în valiza deschisă la picioarele ei, se puteau vedea, trist, doar cîteva monede care nu totalizau 2 euro. Villazon s-a apropiat de asiatică, care, zgribulită, nici nu şi-a dat seama ce se întîmplă, şi cînd acordeonul mormăia aria toreadorului, deşi Villazon e un tenor liric şi aria e scrisă pentru bariton profund şi e cîntată adesea chiar de başi, a început să cînte în mijlocul străzii. Nu a trecut mult şi mulţimea s-a adunat. Unii, care nu îl cunoşteau, au fost atraşi de vocea superbă, alţii, care l-au recunoscut pe Villazon, de insolitul situaţiei. Sub impresia stupefiantă că i s-a întîmplat o minune, asiatica nu îşi ridica ochii din asfalt, mulţumindu-se, acum, să acompanieze suprinzătoarea voce picată ca din cer. O voce care e cotată la cîteva (multe) zeci de mii de euro, pe spectacol se desfăşura spontan, pe trotuar. La sfîrşit, Villazon a ridicat vocea la o acută de tenor. Spectatorii au erupt în aplauze, Villazon a luat valiza deschisă a femeii şi a început să umble prin mulţime, ştiind că nu poate fi refuzat, şi a adunat o sumă frumoasă. Apoi, el însuşi a contribuit generos. Şi a plecat. Nu ştiu dacă asiatica, care a făcut în minutele acelea mai mulţi bani decît face într-o lună, chiar a înţeles ce i s-a întîmplat. Villazon a făcut totul cu zîmbetul pe buze. Această întîmplare mi-a amintit de una aproape identică, cu Caruso la New York. Villazon are sufletul marilor tenori ai tradiţiei de aur şi, de aceea, stă alături de ei în inima mea. Acum cîţiva ani, spunea într-un interviu: "Cred că orice faci este important. Mie îmi place să citesc şi să merg prin muzee. Cu cît mai multă informaţie acumulezi, cu atît mai bine. Chiar dacă nu îţi vine să crezi că Alfredo (Alfredo Germont este personajul masculin principal din Traviata de Verdi, pe care Villazon îl interpretează magnific - n.m.) are nevoie de informaţie de la Metropolitan Museum of Art. Dar cînd te duci acolo şi vezi o poziţie, o expresie dintr-o pictură, cînd te duci şi vezi, de pildă, expoziţia lui El Greco de acum, înveţi. Totul constă în felul în care pictorii dispun culorile. Vocea este culoare. În canto, totul e o metaforă, aşa că, dacă vezi un răsărit de soare, dacă vezi un copac sau priveşti copiii cum se joacă într-un parc, poţi să descoperi ceva important". Unicitatea lui Villazon stă tocmai în asta: la el, cîntatul este o metaforă, o experienţă unică, desigur, dar nu o valoare în sine, ci o valoare care duce spre altceva, inexprimabil şi imposibil de atins altfel. Nu e deloc de mirare - nu-i aşa - că Villazon vine pe scenele lumii îmbibat de America Latină, spaţiul metaforic par excellence. O voce rară nu este o voce care, natural, biologic, este deosebită, ci o voce care foloseşte muzica ca pe o incantaţie care deschide un drum lăuntric. Cei mai mulţi cîntăreţi se blochează în statutul de cîntăreţi buni pentru că pun în centrul lumii lor propria voce, pentru că îşi iubesc peste măsură vocile. Marii cîntăreţi înţeleg că vocea lor superbă e un vehicul spre altceva. Rolando Villazon e dintre ei. P.S. Mulţumesc Cristinei Necula, care mi-a pus cu multă prietenie la dispoziţie interviul pe care ea l-a luat lui Rolando Villazon în noiembrie 2003, pentru publicaţia Opera News .

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.