Un viitor pentru Cartagina

Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Un viitor pentru Cartagina jpeg

Am citit, undeva, un exemplu concludent în legătură cu bazele materiale şi de confort ale lumii în care trăim noi, occidentalii. La cererea companiei Ford, în SUA, la Detroit, a fost realizat, în 1929, înainte de Marea Criză, un studiu privind nivelul de trai al populaţiei. S-a constatat că din 1000 de familii, 98 dispuneau de un fier de călcat, 76 aveau o maşină de cusut, 51 dispuneau de o maşină de spălat, 49 de un fonograf, 47 de un automobil, 36 de un aparat de radio, 21 de un aspirator. Ce nivel de trai!

Azi, la început de secol XXI, nu există multe familii în lume cu un asemenea confort. Aceasta este lumea noastră, a occidentalilor, o lume a acumulării şi a expansiunii. Acestea ne sînt standardele. Ca urmare, după două mii de ani, media de viaţă a unui om a ajuns de la 30-40 de ani la 70-80 de ani. Trăim mai mult şi mai bine, permiţîndu-ne ca aproximativ 2/3 din timp să fie al nostru pentru famile, prieteni, distracţie, îngrijire, somn, cultură, sănătate ş.a.m.d. Este bine să ne reamintim aceste lucruri atunci cînd discutăm despre războiul din Libia. 

Dar înainte de a continua discuţia, să facem puţină istorie. Şi azi apeductele romane alimentează cu apă cartiere ale oraşului Tunis. Aici, în Nordul Africii s-a aflat Cartagina. De aici Hannibal a pornit cele două războaie punice şi a fost învins, pînă la urmă, de către generalul roman Scipio Africanul. Atît de înspăimîntată a fost Roma Antică de vitejia soldaţilor săi, încît în Senatul Roman s-a pus problema distrugerii definitive a cetăţii Cartagina. Marcus Porcius (Cato cel Bătrîn) a rămas celebru în istorie pentru vorbele sale: „Mai ales eu sînt de părere că trebuie distrusă Cartagina“. Acest lucru s-a şi întîmplat în 146 î.Hr., cînd romanii au distrus cetatea din temelii. Legenda spune că au presărat pămîntul cu sare pentru a nu mai răsări nimic, niciodată. Cetatea a înflorit ulterior sub stăpînirea Imperiului Roman şi apoi a Imperiului Roman de Răsărit. Arabii au venit în jurul anului 640 şi au rămas definitiv. Păstrătorii adevărurilor lor spun că Roma (civilizaţia occidentală, construită pe bazele Imperiului Roman) le este duşman de mii de ani. Cu toate acestea, azi, Berlusconi sărută mîna lui Gaddafi. În afară de argumentul istoric, sînt multe motive ale războiului de azi cu fundamentalismul islamic şi cu Libia lui Gaddafi. Vorbim despre un regim totalitar, avînd o organizare socială de tip medieval sau chiar antic. Este acolo şi un război civil, între triburi cu interese diferite, obscure. Aceste regimuri, pentru că sînt lipsite de transparenţă, exportă corupţie. Chiar în România, de curînd, am asistat la un scandal în care cîteva motoare pentru o centrală termică erau vîndute în Ghana pentru cîteva sute de milioane de dolari. Cine cîştigă? Afaceriştii noştri prin profituri uriaşe şi returnări de TVA pe care le împart apoi cu politicienii corupţi din Ghana. Ultimii au mai trimis şi o scrisoare prin care spuneau că aşteaptă motoarele!!! Cine pierde? Statul român şi cel ghanez, primul prin returnări de TVA, pentru o valoare mult exagerată, iar al doilea prin plata unor produse al căror preţ era, de fapt, cu mult mai mic. Ce reţetă simplă! 

Cine ştie cu exactitate care este averea lui Gaddafi şi a lui Mubarak? Este vorba de sute de miliarde de dolari care alimentează economia neagră internaţională, finanţează campanii electorale şi modifică raporturile de putere în chiar statele occidentale. 

Un alt motiv al unei asemenea intervenţii îl reprezintă nivelul ştiinţific şi tehnologic la care lumea a ajuns azi şi care obligă la responsabilitate. Deontologilor care clamează un principiu de drept internaţional uitat de timp, acela al neamestecului în treburile interne ale unui stat, trebuie să le spunem că Gaddafi, ca şi alţii, poate achiziţiona şi detona arme extrem de sofisticate ce pot lovi orice colţ al Europei. Un paznic de capre pus la butoanele unei asemenea instalaţii poate egala cu zero Parisul, Londra sau... Bucureştiul. 

Acestea sînt regimuri duşmănoase, în care revanşa şi fundamentalismul se manifestă cu putere. Libia are un trecut „glorios“ şi Gaddafi a fost şi este teroristul nr. 1 al planetei. Această duşmănie poate coagula în jurul său. Nu întîmplător Putin şi Gaddafi vorbesc pe aceeaşi limbă, amintind despre o cruciadă. Recursul la istorie are menirea de a „deştepta“ lumea arabă. 

Liderul libian are chiar pretenţii de hegemon în zonă, dacă ne gîndim că s-a autodeclarat şeful lumii africane. Timid sau nu, Libia încearcă să joace un rol important în zonă, devenind o putere toxică ce are în fruntea sa un nebun. 

Nordul Africii este important şi pentru noi, cum a fost şi pentru Imperiul Roman. Este vorba despre bazinul mediteraneean, spaţiu vital pentru drumurile comerciale, ale gazelor naturale şi petrolului. În altă ordine de idei, trebuie să ne amintim episoadele 1973-1974 şi 1979-1980, cînd OPEC a mărit brusc preţul petrolului dictînd statelor lumii adevărate valuri inflaţioniste. Teoria economică s-a îmbogăţit atunci cu noi concepte printre care cel mai cunoscut a rămas inflaţia prin costuri. Am învăţat atunci că preţul petrolului nu trebuie şi nici nu poate fi numai afacerea lui Gaddafi sau a lui Saddam Hussein. Nu este vorba despre jefuirea Irakului sau a Libiei, ci despre stabilitate şi echilibru în relaţiile comerciale. 

Se tot întîmplă ceva în interiorul acestor ţări. Problemele sînt în primul rînd de ordin intern. Se schimbă generaţiile, iar tipul de organizare socială nu mai corespunde realităţilor, noilor raporturi de putere din interior. De aceea contestarea vine atît de puternic din zona tineretului. Tinerii arabi nu mai sînt extremişti şi doresc accesul la putere, într-o lume încremenită care nu le oferă nimic în afară de înapoiere tribală şi sărăcie. 

Aceste conflicte se internaţionalizează uşor tocmai pentru că trăim într-o lume globalizată, cu distanţe scurte şi timpi rapizi. Azi toată lumea are acces la cuceririle ştiinţifice ale lumii civilizate. Accidentul de la Cernobîl nu mai este numai problema Ucrainei, centralele nucleare lovite de cutremur nu mai sînt numai problema Japoniei. Nu mai putem trăi într-o lume sigură decît dacă această lume este responsabilă. Este mai mult decît evident că trebuie intervenit cu sprijin acolo unde este nevoie de sprijin şi cu arma acolo unde este nevoie de armă. Teoria cu neamestecul în treburile interne pică atunci cînd importatorul îţi aduce banane otrăvite din America de Sud sau pui bolnavi de nu ştiu ce boală din China. 

America şi lumea occidentală deţin argumentul militar pentru a opri măcelul din Libia. Dacă am tolera pînă la capăt o asemenea situaţie, atunci noi cine mai sîntem şi ce mai reprezentăm? Vă invit să vă imaginaţi o lume pe dos, în care Gaddafi ar deţine acest ultim argument militar. Cum vă simţiţi? Bine? 

America joacă, din nou, un rol-cheie şi foarte bine face. Continuatoarea Romei se află acum, la începutul secolului XXI, în rolul de unică superputere militară, economică şi politică. Aici sînt marile responsabilităţi. America îşi asumă rolul de hegemon în sensul dat de Robert Keohane, adică un stat care posedă următoarele caracteristici: abilitatea de a crea, a pune în aplicare şi a menţine norme internaţionale, voinţa de a face acest lucru, dominare decisivă în domeniile economic, tehnologic şi militar. Nu putem înţelege evenimentele de acum din Libia dacă nu vom recunoaşte deschis că ele nu sînt decît un episod al unui război de mii de ani, intercivilizaţional. Din această perspectivă, motivul petrolului invocat adesea nu are nici o consistenţă. Eu cred într-un destin al acestui spaţiu geografic. După dezvoltarea puternică a zonelor de coastă din America, Europa, Japonia, China, se poate dezvolta şi Nordul Africii. Prosperitatea nu vine însă de la sine. Este nevoie de regimuri transparente, care să renunţe la fundamentalism şi violenţă. 

Nu am scris nimic despre România. Îmi arunc privirea pe ecranul televizorului. Preşedintele vorbeşte ceva despre un război... trimitem o fregată... nu-mi dau seama de partea cui sîntem, între Roma şi Cartagina... sigur, tot opoziţia e de vină... se ratează un moment solemn... frustrare... mi-l reamintesc pe Berlusconi cum săruta mîna lui Gaddafi...

Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu-Jiu. În 2010 a publicat cartea A treia Romă. Despre capitalism, America şi criza din 2007, Editura Academica Brâncuşi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.