Trei leacuri pentru ameliorarea securităţii româneşti şi europene

Publicat în Dilema Veche nr. 731 din 22-28 februarie 2018
Trei leacuri pentru ameliorarea securităţii româneşti şi europene jpeg

Din perspectivă românească ori europeană, Conferinţa de Securitate de la München nu putea fi un prilej de mare veselie. Dar e uimitor cît de mult a putut deprima. Şi cît de puţini relevă remediile situaţiei actuale.

Ne putem, fireşte, minţi vreme îndelungată. Uneori chiar ani la rînd. Dar nu vom putea evita, la un moment dat, orice contact cu realităţile. Iar şocul confruntării cu ele poate fi dur. În materie de probleme de securitate nerezolvate, nimic nu înlesneşte mai mult luarea de contact cu ele decît anuala reuniune din februarie, care are loc în capitala Bavariei, cu participarea unor şefi de stat şi de guvern şi a multor experţi de pretutindeni.

Virtutea reuniunii e însă şi slăbiciunea ei. Căci, pe de o parte, oferă prilejul unor lideri din tabere adverse, chiar vrăjmaşe, să se întîlnească şi să intre într-un posibil dialog, dezamorsînd tensiuni. Dar, pe de alta, contribuie la sporirea confuziei multora cu privire la adevăratele obstacole din calea aplanării de tensiuni ori a restabilirii păcii în zone de conflict civil sau internaţional.

Înainte de a detalia unele din marile chestiuni pendinte, este util de consemnat că România, a cărei delegaţie a fost condusă la Conferinţa de la München de ministrul Apărării, Mihai Fifor, a trecut practic neobservată de actorii principali ai scenei internaţionale. Or, e păcat. Pentru că, potrivit unor date în fapt semnificative conţinute în raportul actualei ediții a Conferinței, peste 80% din cetățenii români favorizează intervenţia României în sprijinul aliaților NATO, dacă ar fi atacaţi de inamici. E vorba de o solidaritate de o amploare depăşită doar de polonezi, din care, în mod salutar, nouă din zece oameni ar favoriza aceeaşi susţinere.

Că oficialităţile de la Bucureşti nu se arată în stare să extragă capital de imagine din extrem de îmbucurătoarea aderenţă românească la alianţa nord-atlantică şi, măcar parţial, la valorile ei ţine de nivelul alarmant de corupţie, incompetenţă şi inepţie grevînd dregătoriile româneşti dominate de alianţa PSD ALDE. Unii din şefii lor cred, pesemne, că ar fi destul să se scoată în evidenţă des că România vrea să fie receptată ca un furnizor de securitate la Marea Neagră. Ceea ce ţara chiar este. Şi e bine că e. Dar România ar fi un furnizor net mai eficient de siguranţă pentru sine şi pentru alţii dacă ţara ar fi condusă cu profesionalism sporit.

Consensual e faptul că ne aflăm într-un moment de maximă complexitate pentru Europa şi întreaga lume. E o fază de pericole majore, dacă dăm crezare discursurilor rostite de principalii responsabili politici şi militari prezenţi la München, precum şi raportului Conferinţei, intitulat, simptomatic, „Spre hău şi înapoi“.

Or, ce poate fi mai rău pentru o ţară decît să aibă o conducere nepregătită să facă faţă unui cumul fără precedent de nori negri planînd asupra continentului?

Din păcate, problemele Europei şi ale lumii libere, din care încă mai face parte Bătrînul Continent, nu se rezumă defel la inadecvarea unor conduceri naţionale sau continentale. Ele ţin doar în parte de faptul că, în baza unor traume istorice şi a scutului american, Germania, principala putere continentală, s-a orientat spre pacifism şi şi-a redus masiv, decenii la rînd, atît bugetele militare, cît şi propensiunea spre apărarea manu militari a propriului teritoriu şi a valorilor democratice la care a aderat după 1945.

Ele se leagă, în foarte mare măsură, de erodarea acestor valori situate la temelia alianţelor occidentale. Ca şi de autoamăgirea care a însoţit-o. Deconcertant în cel mai înalt grad, bunăoară, e spectacolul anomaliei raporturilor cu o Turcie islamistă, o tiranie ce şi-a pus pe butuci şi independenţa Justiţiei, şi parlamentarismul, şi libertatea presei.

Deşi membru al NATO, acest stat, acuzat că practică epurări etnice în Kurdistanul sirian, ameninţă deschis SUA cu atacuri militare şi detaşează o delegaţie la München, care îl denunţă ca prezumtiv „terorist“ pe un respectabil om politic german, precum ecologistul de origine turcă Cem Özdemir. Regimul de la Ankara a silit, ca atare, poliţia Republicii Federale, ocupată oricum pînă peste cap să i păzească pe participanţii la Conferinţă, să-i ofere o protecţie specială, acasă la el, unui cetăţean cu o carte de vizită şi o biografie democratică ireproşabile, ameninţat de extremismul turcesc.

Nu mult mai puţin derutante sînt atacurile bucurînd Rusia, China comunistă, pe aliaţii lor ca şi pe islamişti, lansate de unii europeni asupra pilonilor punţilor transatlantice prin PESCO, aşa-numita Cooperare Structurată Permanentă. Cea din urmă riscă să dubleze capacităţile NATO. Într-un tîrziu, chiar şi secretarul general al alianţei nord-atlantice, Jens Stoltenberg, a sfîrşit prin a avertiza împotriva acestui pericol evident.

În fine, iritante rămîn ştirile privind butoiul cu pulbere sirian şi implicarea unor puteri mari, ori regionale, ca SUA, Rusia, Turcia şi Iranul, precum şi Israelul, într-un conflict potenţial mondial, în care s-a înregistrat recent uciderea, de către americani, a zeci, dacă nu sute de combatanţi ruşi după atacul celor din urmă asupra aliaţilor moderaţi ai Washing-ton-ului.

Amestecul Rusiei şi al aliatului ei iranian în zonă de partea unui criminal în masă ca dictatorul sirian Assad n-ar fi fost posibile fără anemia americană cu care s a soldat epoca Obama. Această imixtiune regretabilă nu generează încredere doar pentru că ministrul de Externe german, Sigmar Gabriel, alimentează iluzii utile Rusiei lui Putin privind o prezumtivă cooperare proximă a Vestului cu Moscova în contra Chinei.

Sub Trump, situaţia globală e încă departe de a se fi redresat, în parte şi din cauza ambiguităţilor politicii externe americane. Totuşi, e clar că fără SUA nu există securitate pentru lumea liberă.

Or, poate cea mai angoasantă evoluţie, în această privinţă, e poziţionarea Europei nu de partea aliaţilor ei naturali de peste Ocean, ori a puternic ameninţatului stat evreu, unica democraţie din Orientul Apropiat şi Mijlociu, ci, vai, de partea regimului fundamentalist islamic iranian şi a aliaţilor lui, în ciuda ambiţiilor genocidale ale teocraţiei persane şi în pofida ameninţărilor mutuale, iscate de tot mai alarmanta prezenţă militară a Teheranului la nord de graniţele israeliene.

Care ar fi, în aceste condiţii, leacurile de care are urgentă nevoie Europa? Îi trebuie ameliorarea grabnică a calităţii şi competenţei liderilor ei. Care, vulnerabili la amăgiri sau autoamăgiri, se manifestă ca şi cum ar fi uitat că sînt în slujba naţiunilor care i-au ales şi a libertăţii lor.

Apoi, are nevoie de consolidarea ataşamentului democratic al politicii lor externe şi de securitate, şi de ferma reorientare a acestora în funcţie de valori liberale, precum şi de o sporită voinţă de le apăra.

Şi, last but not least, într-o lume din ce în ce mai periclitată de irascibilitatea neostoită a unui grup tot mai numeros de furioase autocraţii, de dictaturi, mişcări şi regimuri totalitare, genocidale, e recomandabilă proxima întărire a iramplasabilei punţi transatlantice.

(articol preluat de pe dw.com

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

Foto: wikimedia, Cem Özdemir

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.