Vineri, 17 februarie. Seara, canalul de televiziune american Fox News difuzează un reportaj realizat în Suedia. Teza reportajului, alt-fel convingător expusă, este că Suedia, „această superputere umanitară“, cum se autodefinește cu justificată mîndrie, țară faimoasă în lume pentru prosperitate și pentru protecția pe care o acordă celor în nevoie, admirabilă țară a păcii și a generozității, a cunoscut o recrudescență a unui tip de criminalitate cu care nu era obișnuită după ce, anul trecut, a primit un număr mare de refugiați din Africa și din Orient. În Suedia, zice reportajul, trăiesc peste 100.000 de refugiați. Poate că e prea mult pentru o țară care numără zece milioane de locuitori (realizați că vorbim de un număr de refugiați care atinge 1% din populație!). Contactul dintre cultura locală și culturile refugiaților, susține reportajul, a mers prost. Doar 500 de refugiați au acceptat locuri de muncă în Suedia. Mai mult, Suedia se confruntă cu un tip de criminalitate specific țărilor de unde vin refugiații, dar neobișnuit pentru suedezi: reglări de conturi între facțiuni religioase rivale, incendieri, violuri, atacuri cu arme de foc etc. Este corect să precizez că reportajul respectiv a stîrnit, deja, un val de contestare. Au apărut statistici și mărturii experte care neagă cu totul teza reportajului, iar unii dintre cei intervievați în reportaj susțin că au răspuns altor întrebări decît cele difuzate și că realizatorul a montat fraudulos materialul, astfel încît să-l facă să spună ce vrea el și nu ceea ce ar trebui să spună, dacă era o anchetă jurnalistică onestă. Am menționat și această reacție doar pentru a descrie cît de cît complet contextul întîmplării la care mă refer – nu discut aici dacă reportajul este făcut conform standardelor jurnalismului onest sau nu.

Fapt este că, a doua zi, sîmbătă, 18 februarie, într-o adunare publică, Donald Trump își apără deciziile în privința înăspririi accesului străinilor în America spunînd: „We’ve got to keep our country safe. You look at what’s happening in Germany, you look at what’s happening last night in Sweden. Sweden, who would believe this?“ („Trebuie ca țara noastră să rămînă sigură. Uitați-vă la ce se întîmplă în Germania, uitați-vă la ce s-a întîmplat aseară în Suedia. Suedia! Cine ar fi crezut așa ceva?“) Imediat, o parte a presei a spus că Trump a anunțat că un atentat a avut loc în Suedia cu o seară înainte. Oficialii suedezi s-au mirat și au cerut clarificări – ce se întîmplase cu o seară înainte în țara lor și ei nu știau? Ba Carl Bildt, fost ministru de Externe și prim-ministru suedez, a întrebat pe Twitter dacă nu cumva președintele american „o fi fumat ceva“. Duminică, 19 februarie, Trump a răspuns, ca de obicei, pe Twitter: „My state-ment as to what’s happening in Sweden was in reference to a story that was broadcast on Fox News concerning immigrants & Sweden“ („Declarația mea în legătură cu ce se întîmplă în Suedia s-a referit la povestea care a fost transmisă pe Fox News, referitoare la imigranți și la Suedia“). Episodul a stîrnit încă o dată presa anti-Trump din întreaga lume. Dacă lucrurile se opreau aici, aș fi scris despre defecțiunea mentală de a lua drept realitate ceea ce transmite televiziunea, despre creierul de tip „plasmă TV“. Creierul lui Trump este un incurabil bolnav de „plasmită“ – am multe probe pentru acest diagnostic.

Sigur că presa a fabricat știrea „Trump anunță că a avut loc un atentat în Suedia“. Președintele american nu spusese nimic despre un atac terorist. Pe de altă parte, formularea „ce s-a întîmplat aseară în Suedia“ indică un eveniment anume. „Aseară“ se întîmplase difuzarea unui reportaj la Fox News despre Suedia, dar nimic notabil în Suedia. Trump acuză adesea știrile false, croite anume ca să-l lovească. Și uneori are dreptate. Dar, pe de altă parte, el însuși pare a manipula realitatea pentru a lovi în opozanții săi. „Fake news“ de toate părțile, deși fiecare parte va admite doar acele „fake news“ fabricate de adversari! Este exemplul cel mai bun despre ce înseamnă epoca pe care o trăim, zisă a „post-adevărului“. Și, dincolo sau dincoace de „post-adevăr“, situația are și oleacă de parfum caragialian: avem de a face cu un fel de Trahanache ori cu un fel de Leonida…

Însă realitatea nu contenește să ne depășească imaginația, iar textul despre creierul plasmatic al lui Trump se amînă. La doar trei zile după ce președintele Statelor Unite a vorbit despre „ce s-a întîmplat aseară în Suedia“ și lumea întreagă l-a luat la refec pentru că nu se întîmplase nimic în Suedia, iată că s-a întîmplat, totuși, ceva. Da, chiar în Suedia. Luni, 20 februarie, arestarea unui tînăr pentru trafic de droguri a scos în stradă grupuri violente care au incendiat, au lovit polițiști și trecători, au devastat magazine. Polițiștii au fost nevoiți chiar să tragă focuri de armă. Aceste violențe au avut loc într-un cartier locuit în mare majoritate de imigranți, unul dintre acele cartiere…

Ce să mai zici? În mod normal, ar trebui să tragi puțin aer în piept și să te gîndești. Dar nimeni nu are timp de asta, toți sînt presați de urgența agendei proprii. Unii trebuie să se lupte cu Trump zi și noapte, ceas de ceas. Au apărut deja „analize“ care leagă afirmația ciudată a lui Trump de violențele de la Stockholm, chiar dacă anunțul „s-a întîmplat în Suedia“ a precedat faptul ca atare. Poate că este o operațiune secretă a unora răi, care vor război cu orice preț, și Trump a greșit timing-ul anunțului (varianta conspiraționistă). Poate că tocmai vorbele lui Trump i-au împins pe tinerii vandali la acțiune. Oricum ai da-o, pentru agenda anti-Trump e clar: dacă pînă luni seară președintele Americii fusese doar un idiot, pentru că nimic nu se întîmplase în Suedia, de luni seară încoace el este fie un conspirator, fie un provocator, pentru că s-a întîmplat, totuși, ceva în Suedia. Pentru agenda pro-Trump, derutată de afirmația de sîmbătă, violențele de luni au adus clarificarea: iată, Trump are dreptate! Imigranții sînt violenți și nu acceptă regulile civilizate ale Occidentului. De fapt, ei urăsc Occidentul. Și, de aici, toată retorica antimigrație pe care o cunoașteți.

Și totuși, nu agendele urgente ale urii mă interesează aici. Cu adevărat interesantă mi se pare derularea evenimentelor și preluarea lor în presă. Afirmația lui Trump a acoperit pagini întregi, a deschis ediții, a stîrnit tot simțul civic de pe planetă. Violențele din cartierul populat cu imigranți de la Stockholm nu au avut reflectare în presă nici măcar pe sfert din cît a avut nerozia lui Trump. Vorbele contează mai mult decît faptele pentru făcătorii de știri din lumea asta. Încep să cred că vremea lui Trump nu este deloc despre el însuși, ci despre noi toți, cei care facem și consumăm știri. În fond, Trump însuși e o știre – dacă e bună sau rea nu mai depinde nici măcar de el, ci doar de cel care o scrie… 

P.S. Unii cititori mă întreabă dacă, de fapt, îmi place Trump ori ba. S-ar zice că din articolele mele nu prea se înțelege. Uneori pare că-mi place, alteori pare că nu-mi place. Antitrumpiștii furibunzi mă consideră un trumpist, iar trumpiștii entuziaști mă consideră antitrumpist. Nu văd de ce trebuie cineva să-mi citească micile comentarii știind de la bun început ce e în sufletul meu. Asta ar oculta cu totul argumentul. În fond, important nu este ce cred eu, ci ce crede cititorul. Iar textele mele încearcă doar să pună acest personaj greu de sistematizat într-o anumită perspectivă – pe cît se poate alta decît cea mereu folosită de părți. Nu l voi înjura „progresist“ pe Trump, după cum nu-l voi ovaționa „conservator“. Sînt prea conservator ca să mai cad în vreunul din aceste păcate…

Foto: wikimedia commons